9,257 matches
-
femei pe care le cunoști, corpurile ălora cum arată? — Știu eu, dacă nu le ating... — Vrei să spui, dacă nu le strîngi În brațe... — Să zicem... PÎnă atunci, așa, de la distanță, Îmi apar ca niște umbre, ceva neclar, „al Evei trunchi de fum“. I-am lămurit citatul. — Trupul de fum al Evei... Indiferent cine a spus-o, tu, În felul tău, chiar vezi așa ceva... Și Încă n-ai scris nici o pagină? — Parcă cineva se lăuda că are să noteze totul Într-un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zentare generală a verticalității. Drept care bărbatul din Betsai da, la prima deschidere a ochilor asupra lumii, Înțelegînd pe semne mulțumită glasurilor că zărește niște oameni, nu altceva, a dedus, din deplasarea lor, doar lunecarea Înainte a unor profiluri erecte asimilabile trunchiurilor de arbori. Abia cînd Iisus i-a așezat a doua oară mîinile pe ochi Îndemnîndu-l să privească țintă, el a văzut deslușit, Înțelegînd pe deplin ceea 240 O vară ce nu mai apune ce vedea, așadar, inclusiv rostul gesturilor unui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lemnului tu te-ai uitat vreodată ? Îngerul care mângâie "Eram mai mic decât tine, nepoate, când s-a întâmplat asta... își începu bătrânul povestirea. Dar, vezi tu, noi, copacii, ținem minte. Totul. Anii, vremea, vremurile... totul e înscris aici, în trunchiul nostru, ca niște cercuri în jurul inimii noastre fiindcă inima e tot ceea ce trece prin timp, susține timpul și ne susține și pe noi, copacii. Ai putea spune că noi, copacii, suntem făcuți din Timp. De fapt, tot ce vezi în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
frunzele erau argintii și știam că de acolo, de sus, steaua aceea pe care o vezi clipind îmi vorbea numai și numai mie, fiindcă eram, desigur, cel mai frumos lăstar și, mai ales, singurul răsărit așa, mai la distanță de trunchiul de alături. Vezi tu, de atunci iubesc eu steaua aceea uită-te la ea cum strălucește alb-albastru-galben-roșiatic... Și cum mă uitam, așa, la ea, am simțit deodată că inima mea începe să bată altfel : așa cum știi, nepoate, bătaia inimii e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tu, chiar fără ca ei să-și dea seama. Oamenii mari numesc asta "fericire". Rămâi cu mine în pădurea gândului, pădurea cunoașterii... rămâi... bucură-te de puterea cunoașterii și ai să fii stăpânul tuturor oamenilor... rămâi... (vocea se stinge, lumina scade, trunchiurile devin cenușii și fără flori, castelul o ruină, cenușie și ea) Vocea blândă, cu reverb: Mergi... mergi... (drumul se luminează din nou : de data asta se vede o poartă cu strălucire de sidef; drumul duce prin ea și se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pregătire pentru intrare În sala de operație. În clipa următoare, a intrat și profesorul. ― Ia te uită ce copil harnic am eu! - a făcut-o pe miratul. ― Așa m-ai Învățat tu, tati. ― Zicala că așchia nu sare departe de trunchi se adeverește Încă o dată. Tot așa să-ți educi și tu urmașii. Când au fost gata pentru a intra În sala de operație, profesorul a Îmbiat-o: ― După dumneavoastră, domnișoară doctor. Despina a Împins ușa cu cotul și a intrat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-i zică o horă săltăreață, învățată de la deadul Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
canal de fugă al apei, la capătul căruia a instalat lătocul ce o dirija, prin cădere, direct la roata morii. Pietrele, gata ferecate, și valțurile i-au sosit tocmai de la Viana, în timp ce instalarea coșului pentru grăunțe, artistic scobit dintr-un trunchi de plop uriaș, s-a așezat la locul lui odată cu slujba de sfințire și rugăciunea de dăinuire a tuturor instalațiilor făurite cu trudă. Nu a omis nici amenajarea căilor de acces a căruțelor la rampa de descărcare-încărcare, a spațiului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
citit, o întreba despre Aurel, despre planurile care le are cu el. — Într-o bună dimineață a încercat să se ridice în fund, cum învățase de la o vreme, punându-și palmele sub șolduri în poziția orizontală și săltându-și încet trunchiul. În mișcarea ei plapoma i-a alunecat și ea a simțit puțin, foarte puțin această alunecare pe unul din picioare. Și-a pipăit picioarele. Pe piciorul stâng a simțit atingerea, pe piciorul drept nu. —Simt piciorul! Simt piciorul! a strigat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Te întrebi cum poate. Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își așteaptă, în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată greutatea trupului său viguros. Nici o mișcare de retragere vizibilă din partea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ce se dă pe bancheta trenului tokyot, între stațiile Shinjuku și Ikebukuro. Ah, capul se rostogolește cu o viteză neașteptată, parcurgând fulgerător ultimii centimetri care îl despart de pielea dulce. Acum, se odihnește din plin pe umărul ei, ba chiar trunchiul pe jumătate răsucit i se sprijină pe sânul stâng, acoperind și jumătate din gentuța roz, jumătate din genunchii strânși. În curând, o va invada în întregime gândesc cu groază. Și totuși, nici o reacție. Crede ea oare că a-l da
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
palmă, brațele așezate cuminte pe stâncă, privesc în zare. Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui, un pârâu respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de orice, chiar și de umor. În Europa și în America, țesutul adipos, construit cu migală de sute de înghețate, de torturi și de plăcinte, eliberează, parcă la comandă, hohotul de râs, preluat și augmentat de brațele bine rotunjite, de trunchiurile cu colăcei de grăsime, de bărbiile netede și duble. Aici, în Japonia, fibrele și tendoanele care străbat, ca o rețea organică, cele câteva kilograme de carne slabă nu pot elibera nici un fel de substanțe ale bunei dispoziții; chimia însăși capitulează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu ea. Și cum sta așa Uran și privea, a văzut că la un moment dat ciudățenia din fața lui își împreunează ghearele și de tare ce le strângea se auzea un zgomot ca atunci când se îndepărtează ramura unui copac de trunchi. În aceeași poziție cade în genunchi într-un geamăt animalic, fumul albastru îi inundă trupul și, când dispare fumul se zărește stând în genunchi cu capul aplecat înspre pământ zeița Uriteea. În timp ce se ridica în picioare ca apoi să-și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fereastră care te determină să înțelegi dacă acolo locuiește cineva, sau nu. Când constați că în acea casă locuiește cineva, cauți cu privirea să găsești ușa. După aceea te informezi asupră elementelor secundare care compun locuința respectivă, acoperiș, hogeag, prispă, trunchiul pentru spart lemne, dacă este ogradă, cât este de mare, o eventuală fântână, poiată pentru păsări, coteț pentru porci, car sau căruță, șură pentru animale și alte acareturi care mai sunt necesare într-o gospodărie ... L-am cunoscut pe omul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
până la comportamentul său social și la stadiile inițiale ale ideii de eu propriu. Dar totdeauna m-a interesat și ceea ce diferențiază ființa umană de animale, situând-o într-o poziție specială în interiorul lumii lor. Omul se diferențiază prin poziția ridicată (trunchiul menținut în poziție verticală), astăzi devenit chiar simbol al unui comportament etic, și evident prin conștiința de sine, și ea concept etic, care constituie premisa unui limbaj cu sintaxa complexă. Doar omul dotat cu limbaj este capabil, precum am spus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ipolit, Tertulian etc., cari aduseră probe puternice prin grai și scrieri și dovediră cu prisosință că bârfele acelor calomniatori sunt cu totul neîntemeiate" (dr. Badea Cireșeanu: Tezaurul Liturgic Tom II, pag. 13). Oare așa zișii "sectanți" (adică "tăiați, dezlipiți" de trunchiul vechii biserici creștine) din zilele noastre ca: Baptiști, adventiști, mileniști, penticostalii etc. etc. nu au fost și nu sunt acuzați de preoții noștri, întocmai cum erau primii creștini de către păgâni? Nu li se aruncă și acestora, ca și instituției crematoriului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
specific și cursul vieții își urmează firul firesc, pot fi încă o dată confirmate prin faptul că pentru persoanele ocrotite în Centrul mamă-copil este posibilă revalorizarea pozitivă a relațiilor interumane. Programul urmărește integrarea în familia de origine, chiar dacă nu neapărat în trunchiul de bază, ci pe grade de rudenie secundare, a mamei și copilului. O altă soluție probată practic este plecarea din Centru prin căsătorie, deci formarea unei noi familii. Între obiectivele urmărite și soldate cu rezultate apreciabile se numără: învățarea rolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza pe trunchiul unui copac răsturnat. Pe iarba deasă și moale, când nu ploua. De zile în șir, cernea iarăși mărunt, ca toamna. Umezeala făcea frigul și mai pătrunzător. Pelerina Donnei Iulia avea poalele mereu ude și nici de cald nu prea ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
m-a privit cu blîndețe: - Ajunge zilei păcatul ei!" (Ionel Popii, O palmă de rîu și niște istorii vînătorești) O mărturie convergentă, îmbrăcată în haina versului, ne oferă Demostene Botez: încarcă șase gloanțe-n Winchester Și stă proptit de-un trunchi de pădureț în tăietura veche, lîng-un ster, Pe unde sînt copite de mistreț. E deasă țihla. Ochii lui veghează Pe scînteierea vie de zăpadă. Bătut acum de soarele de-amiază, Omătul cade năruit din zadă. Trosnesc crenguțe sub un fag
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
În golf) Un fel de oboseală, spunînd, cui vrea s-asculte, că sufletul nu-i balanță. Viața, însă, e o cumpănă. }inută de proptele de-o nefolositoare, repetat abuzată, maiestate: "Plopul uscat știa mai mult: a fost./ Fă și tu trunchi, ca plopul din ogradă./ Crește la cer, de bunăvoie prost,/ Dă frunze-n el și lasă-le să cadă." (Un plop uscat) Noblețe obligată care, împlinind cicluri ce se golesc sisific, nu poate să împiedice singura certitudine, de care, însă
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
al simțurilor și al amintirilor: de pildă, vacanțele de Paști, petrecute în adolescență aproape de fiecare dată la bunici. Atunci, în zilele călduroase ale lui aprilie, mă deplasam cu teancul de cărți după mine și citeam stând ore în șir pe trunchiul imens de lemn folosit pentru a crăpa butucii ajustați cu ferăstrăul: mai scurți, dacă erau pentru teracote ori soba din bucătărie, mai lungi, dacă erau destinați cuptorului pentru pâine sau prăjituri ori pentru pregătirea cantității industriale de magiun de prune
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
trupelor de Securitate. Restul românilor s-a sedimentat în straturile docile ale unui popor care a învățat să practice cumințenia din rațiuni de supraviețuire istorică. Păstrînd proporțiile, e ca și cum niște așchii, scăpate de inerția psihologiei colective, s-au desprins de trunchi și s-au opus toporului care vroia să-l taie, în vreme ce restul lemnului nu numai că s-a supus servil tăierii presimțite, dar chiar a pus umărul la prinderea așchiilor rătăcite. Grupul Arnăuțoilor au fost una din cele cîteva sute
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
în vreme ce restul lemnului nu numai că s-a supus servil tăierii presimțite, dar chiar a pus umărul la prinderea așchiilor rătăcite. Grupul Arnăuțoilor au fost una din cele cîteva sute de așchii mirabile care au răscumpărat la scară istorică pasivitatea trunchiului românesc: astăzi, prin convenție ideologică, le spunem „partizani", pe cînd partizanii, lipsiți fiind de convenții și atinși de romantismul cauzei lor, își spuneau lor înșile „haiduci" (Arnăuțoii își botezaseră grupul „Haiducii Muscelului"). In schimb, comuniștii îi consacraseră sub numele de
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]