1,997 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > FLOAREA SI BURUIANA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Floarea și buruiana Stau alături în grădină , răsărită la-ntâmplare O tufă de mărăcine lâng-o prea frumoasă floare . Plin de ifose ,cu țepi ascuțiți ca niște ace , Păcătosul mărăcine dalbei flori nu îi dă pace . O privește cu dispreț aroganta buruiană Însă floarea înțeleaptă,nu pare s-o bage-n seamă . -Eu
FLOAREA SI BURUIANA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352915_a_354244]
-
toată curtea iarba este de culoare verde neatinsă de suflul aspru al toamnei. De-a lungul aleilor sunt straturi de flori, mai ales tufănele și crizanteme, unele uscate, altele cu flori încă vii, în nuanțe de alb, galben, roșcat, mov, tufe de mâna Maicii Domnului sunt încă verzi și au flori, în partea stângă a aleii principale, arbori de tuia înviorează cu verdele lor, pomi fructiferi cu coroana cenușie și frunze uscate, alături de arbuști de culoare galbenă sau roșiatică. Stupi de
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
apele Mediteranei într-o zi de sfârșit de aprilie 2012. Drumul de la modernul aeroport din Larnaca și până la Limassol mi se pare scurt, pe alocuri paralel cu marea și flancat de balustrade din care se-nghesuie să ne „salute” splendide tufe de leandri înfloriți, alternațe de alb și roz, ca într-o nemuritoare romanță minulesciană, o vegetație luxuriantă cu accente mediteraneene într-un anotimp al reînvierii. Lemessos - în greacă, orașul celor mai vechi ruine din Cipru, stațiunea de pe litoralul Mării Mediterane
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
noroc, înțeleg că în viața ta, nu am niciun loc”. Ștefan se distra în sinea lui, admirând mișcările unduitoare și pline de senzualitate al corpului Daliei, pe lângă cel de urs flămând al său, venit să se înfrupte din bogăția vreunei tufe de fragi plină cu fructe savuroase. Cum orchestra abordă un blues, Dalia își ridică jenată privirile întrebătoare spre bărbat, în timp ce acesta ridicând din umeri făcea să se înțeleagă că: Asta este! Nu avem de ales! deschizând larg brațele să-i
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
se făceau poftele-i capricioase. Într-una din nopți, când la conac toată lumea dormea cufundată în lumea viselor, doar el rămase treaz. Se ridică ușor din pat, deschise fereastra, trecu pervazul și alunecă pe lângă zid în grădină. Se furișă printre tufele de trandafiri, apoi alergă pe o alee către păduricea din apropiere. Ajunse la cimitirul conacului și zâmbind crucilor și morților din morminte, se apropie de locul unde odihneau pe veci primii stăpâni ai conacului. - Voi ascundeți un mare secret! În
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
după greutățile pe care le-au înfruntat în viață”, așa cum spunea Voltaire. Și am învățat de la această olteanca dârza că „fericirea nu trebuie căutată prea departe. Ea se află în jurul nostru”: „Să te bucuri că a înflorit cireșul/ lângă o tufa mov de liliac/ că în lanul care se leagănă desoare/ stau aprinse lămpile de mac/ Să te bucuri că nu a plouat/și a fost o zi mai luminoasă./ Fericirea nu e peste mări/ nici pe sus, adusă de vreun
TITINA NICA ŢENE-OLTEANCA DIN INIMA CLUJULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354059_a_355388]
-
repetată serile, la canapea, a fost când Urâtu i-a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu cămașa lipită de crăpăturile pielii
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
lucrări forestiere. În primul an de la tăiere, un parchet rămânea plin de lemne rămase după exploatarea lui, căci lumea lua crengi groase de fag sau de brad acasă, pentru lemne de foc. În al doilea an, parchetul se umplea de tufe de fragi, deliciul culegătorilor, în mare parte femei și copii. Apoi se făceau plantații cu diverși puieți: molid, cel mai adesea, brad, paltin, douglas - un soi de pin american. După câțiva ani, puieții plantați se făceau mari, cât un copil
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
conturate o făceau să fie țintă avansurilor bărbaților ce roiau în jurul ei dar ea fiind ocupată cu facultatea îi ținea pe toți la distanță fără să știe că un amorezat care-i întrecea pe toți,se ascundea mereu după o tufa de liliac aflată peste drum de florărie și o urmărea cu plăcere savurandu-i toate mișcările. Era atât de amorezat și dorea atât de mult să se bucure de plăcerea de a o privi încât își petrecea foarte mult timp
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
aflată peste drum de florărie și o urmărea cu plăcere savurandu-i toate mișcările. Era atât de amorezat și dorea atât de mult să se bucure de plăcerea de a o privi încât își petrecea foarte mult timp lângă aceea tufa de liliac. Dar într-o zi,Antoaneta privea visătoare prin vitrină magazinului și zarindu-l îi admira trăsăturile faciale bine proporționate și retușate de mama natură pentru a-i accentua imaginea unui bărbat bine maturizat.Nu era înalt dar ea
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
a-i accentua imaginea unui bărbat bine maturizat.Nu era înalt dar ea nu se dădea în vânt după bărbați înalți,ea își dorea un barbat apropiat de înălțimea ei și fascinată fiind de acest bărbat ce stătea lângă aceea tufa de liliac,ieși din magazin și după ce tranversă stradă,se apropie de el. -Bună,am văzut că priveai cu insistență florăria și deși pari un barbat matur,esti muncit de o timiditate mult prea accentuată.Dar spune-mi mie ce-
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
nutrește sentimente pentru ea. -Ști!...simt nevoia să fiu sinceră cu tine,esti înconjurat de o aură ciudată,aproape mistica ce ma atrage exagerat de mult! -Și eu voi fi sincer cu tine pentru că sinceritatea produce sinceritate,vin mereu lângă tufa de liliac și te privesc timp de câteva ore,în fiecare zi,sper că nu mă consideri un ciudat? -Nu,nu ești un ciudat zise Antoaneta în timp ce lucra la un buchet de trandafiri,ești un barbat îndrăgostit.Vrei să mă
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
cu o săptămână în urmă. Înaintă cu pași înceti pe iarbă și pe alei, simțind vântul cald care se stârnise din senin și se întețea. Întreg parcul părea deranjat de adierea vântului, care îi trimitea prin aer mirosurile parfumate ale tufelor de trandifiri și de verdeață. Nu mai ieșise din seara aceea în oraș, deși nu era el genul de persoană care să stea acasă prea mult. Dar trădarea Andreei reușise să-l țină în loc prea mult. Își ridică ochii spre
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
opri câteva secunde, dorindu-și să găsească un loc mai retras, unde să nu atragă atenția cuiva, pentru că se auzeau niște voci de fete și băieți de undeva. Privi la băncile de lemn din față, despărțite de pajiștile micuțe cu tufe colorate de trandafiri. Își aruncă privirea spre aleile întortocheate unde se vedeau alte bănci, acompaniate de pomi diferiți și cu tulpinile groase și crestate. Deși nu erau la fel, aveau un lucru în comun. Toți pomii erau încărcați de crengi
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
de pomi diferiți și cu tulpinile groase și crestate. Deși nu erau la fel, aveau un lucru în comun. Toți pomii erau încărcați de crengi groase și bogate cu frunze. Gardul viu împrejmuia pe alocuri unele porțiuni ale parcului și tufele de trandafiri altoite se vedeau peste tot. Era o seară frumoasă de vară și începea să se simtă răcoarea de seară, dar ea nu era conștientă de acest lucru, pentru că era îmbrăcată într-un costum de blugi deschis la culoare
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
și întoarse cu rimel. Deasupra lor tronau o pereche de sprâncene frumos pensate. Nasul drept, împreună cu buzele cărnoase și rujate ieșeau în evidență alături de obrajii rozalii, ce dădeau fizionomiei sale o strălucire aparte, datorită ochilor săi. Înaintă spre băncile și tufele de trandafiri din față și trecu pe lângă una din ele, fără să o privească. Cunoștea toate locurile din parc. Cel mai mult îi plăcea să stea în spate, lângă bustul lui Eminescu ce era postat pe un soclu înalt de
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
metru sau puțin mai departe unde era o măsuță rotundă, înconjurată de scaune mici de lemn, așezate pe un caldarâm de piatră. Ajungând pe lângă bustul lui Eminescu, se așeză jos pe iarbă lângă un pom. În față era o superbă tufă de trandafiri roșii și roz, dar ea n-o vedea, pentru că se gândea la Ionuț. Nu se întâlnise de două zile cu el. Era atât de absorbită de gândul ei, încât tresări când se auzi strigată: - Alinaaa! Alinaaa! Ce faci
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
Potcoava o-așez în cui, Belșugul hambarului, Iar inelu-l dau în dar Fetei unui gospodar, Poate-ajung și la altar!" Mergea Aricel pe cale Ca-ntr-o zi de sărbătoare, C-o mână pe cingătoare, Când o zbughi pe furiș, Dintr-o tufă de măcriș, Strâns de-urechi cu un bariș, Cu blanița-catifea, Iepurililă ce plângea De durere de măsea. Neatent și speriat, Imprudentul a intrat Cu dintele cariat În potcoava nou găsită Ce-l scăpă într-o clipită De durerea cea cumplită
ARICEL -DOCTOR FĂRĂ VOIE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353733_a_355062]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DEBRANȘARE DIN SUPRAREALISM Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Debranșare din suprarealism Dizarmonia supraviețuise din Pleistocen. Cu alură indiferentă, dincolo de tufele de leandru, un capricios cimitir al absențelor amușina povara păcatului ancestral. Ectoplasmele fluide defilau în abisuri mânjite cu grafitti, când o ceață nefirească cuprinse cu brațe de noapte gleznele ținutului scăldat într-o lumină albastră. Debranșat decorului suprarealist, cineastul își
DEBRANŞARE DIN SUPRAREALISM de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353761_a_355090]
-
universal care a răsturnat universul și a dat viață logosului demiurgic creând dorința care a fost întâia sămânță a gândului născută din instinct acolo unde nu există primăvară nu există înflorire și iubire vântul trandafiriu așază ouă de mahon printre tufele înverzite din păduri prin frunza ruginită ghinda dă semne de viață aerul e dulce ca mierea și prin el se strecoară zmeuriu umbrele serii după o amiază sfântă și caldă plină de licurici la masă stă nichita stănescu cu literele
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
răutatea-n pelin. Într-o clipă cuvântul ucide l-a trăznit, A luat cuțitul și cu sete în mama a lovit, Inima i-a luato din piept aruncând-o-n mărăcini, Primăvara începuse să plângă cu flori de mălini. În tufă sângele mamei a dat în floare. Iar inima ei îngrijorată și tristă l-a întrebat: -Fiule, spune-mi sincer, te doare? Răspunsul n-a venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354215_a_355544]
-
părea atât de mult...dar se încuraja singur, căpătând noi forțe, gândind la ceea ce chiar el scrisese, gândind la nerezistenta de care acum nu avea nevoie, dimpotrivă... Deodată un picior îi alunecă și în ultimul moment se agață de o TUFA RĂTĂCITA în acea pustietate. O privi cu achii încețoșați. Nu era o simplă TUFA. Erau câteva FLORI DE COLȚ prinse într-o rădăcina zdravăna. Zâmbi din nou, fericit! Cine și câți pământeni aveau oare ocazia să le fie viața salvată
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
chiar el scrisese, gândind la nerezistenta de care acum nu avea nevoie, dimpotrivă... Deodată un picior îi alunecă și în ultimul moment se agață de o TUFA RĂTĂCITA în acea pustietate. O privi cu achii încețoșați. Nu era o simplă TUFA. Erau câteva FLORI DE COLȚ prinse într-o rădăcina zdravăna. Zâmbi din nou, fericit! Cine și câți pământeni aveau oare ocazia să le fie viața salvată de o FLOARE DE COLȚ? (...)Își înfipse mâinile pline de sânge în creasta din
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
Apoi pe celălalt. IZBUTISE.(...)" CINE SUNT ACEȘTI MESAGERI? CARE ESTE CALEA PE CARE CIRCULĂ SEMNELE? Ceea ce nu a știut Adi Melicovici și nimeni până acum este faptul că există o poveste paralelă și întreaga mea existența este legată de acea TUFA DE FLORI DE COLȚ. Cu mulți ani în urmă s-a întâmplat o smulgere de piton de asigurare și o prăbușire din escalada, în care am ramas rănit, izolat și fără echipament, pe peretele aproape vertical, încercând un exercițiu de
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]