1,529 matches
-
ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate. Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea bolidului de oțel și înnebunea la gândul, că alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse ... Citește mai mult
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate.Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea bolidului de oțel și înnebunea la gândul, că alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse ... VI. SĂ NE
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pașii sărmanei mele țări mă dor! Dar iată Columna lui Traian și Coloana lui Brâncuși! În prima și mai ales în ultima simt că va veni izbăvirea acuși! Pe ulița ce traversează în lung și în cer țara mea mereu tulburată, căutând pacea până acum niciodată aflată, am trecut azi dinspre lacrimă spre apus, pășind, smerit, alături cu Burebista, cu Mihai, cu Horea și mai ales cu Iisus. scrisă cândva, în istoria recentă a Erei Creștine Referință Bibliografică: 1 Decembrie / Florin
1 DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375865_a_377194]
-
de prin poiene. Zăpada ce căzuse le astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră. Dar liniștea profundă a nopții lui undrea E tulburată, iată, de scârțâit de nea Și freamătă zăpada sub pașii grei de lup Ei vin din amintire, născuți din chip de lut. Un lup venit de veacuri să apere pădurea Pe nimeni să nu lase s-o curme cu securea
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
mult îmi placi, că am uitat de mine; nici nu mai știu ce fac, voi muri de-atâta bine. Și chiar a inimii bătaie, greu se mai abține; atât de mult îmi placi, că am uitat de mine. Sunt, totuși, tulburat și tot însetat de tine; mereu, privirile tale converg ițit spre mine; Și-atât de mult îmi placi, mă simt atât de bine că nu mai știu ce fac, uscată-i inima în mine! Referință Bibliografică: Atât de mult îmi
ATÂT DE MULT ÎMI PLACI de GEORGE PENA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376007_a_377336]
-
și să o păstreze intactă. Să ținem minte mereu versurile lui George Coșbuc: „Astăzi stăm și noi la pândă/Graiul vechi să-l apărăm/ Dar pe-ascuns dușmanii cată/ Să ni-l fure să ni-l vândă/Dacă-n vreme tulburată/ Nu ne-am dat noi graiul țării/Azi în ziua deșteptării/Cum să-l dăm?” Să luăm aminte și la cuvintele istoricului Nicolae Iorga: „Acest grai românesc...s-a dovedit în stare să îmbrace orice idee, cât de înaltă, și
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
operei. Subiectul urmărește iubirea sinceră dintre curtezana Violeta, întreținuta baronului Douphol și provincialul Alfredo care, la o petrecere, se îndrăgostesc la prima vedere. Ea părăsește viața de desfrâu și trăiește fericită cu iubitul departe de Paris. Existența tânărului cuplu e tulburată însă de apariția lui Germont tatăl care, în numele respectabilității burgheze, îi cere să se despartă de fiul său. Violetta se sacrifică pentru binele familiei Germont și-și părăsește iubitul fără să-i dezvăluie adevăratul motiv al abandonului. După o lună
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
cu franjuri negre de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere, certând mânios pământul cu bice de foc, fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți trase în carele norilor tăi; cer cumplit, cer îngândurat de suferințele noastre, tulburat adesea de furtunile noastre exterioare ori invizibile, dar iarăși senin când sufletul nostru liniștit e ca tine - atunci în lumina și-n adâncimea ta mă-nalț, încălzindu-mă, în tăcerea razelor tale blajine. Ochi albastru al Universului, cer senin, cer
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-mi aparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să vii... și să-ți spun că...” Ana se trezi foarte marcată de vis, plină de transpirație, tulburată și indispusă. Nu mai avea somn și se perpelea în patul confortabil, chiar dacă era dor de o singură persoană. Ce să fie și cu visul acesta? Ce să mai însemne dacă are și el vreo semnificație? Ca să uite visul, fugi
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
că frumusețea clasică și măsurată a poemelor homerice îmi va pun balsamul păcii pe sufletul mei ars, dar era o cruntă greșeală. Zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Brațele albe ale Junonei nu o dată se întâlniseră molatic în adâncul tulburatelor mele vise, încrucișându-se la ceafă și făcând să se ridice într-o voluptoasă răsuflare un bust tulburător din școala lui Fidias. “ În lectura Bibliei este atras de multele fapte sângeroase ale istoriilor sacre, mai ales de acelea în care
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
a dat./ Să fie doar a sorții încercare-n tărie?/ Ori mi se-nchide un destin blestemat?! -Începi să fii cam sumbră... ori ne-nveselești, ori termină cu activitatea de bard! o repezi Papa, după care iar se lăsă tăcerea, tulburată doar de ecoul pașilor pe fondul curgerii vesele a apei. După ceva timp, ajunseră la ieșirea din minunatul sălaș de gheață. Trecerea se îngustă într-un alt coridor, însă și acesta luminat. Nu simțiră lipsa iepurașului, așa că Doc, speriat să
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
Toate Articolele Autorului Unde sunt eu acum când tu ai plecat? Unde îmi dorm zbuciumul greu? Unde aud glasul tău minunat? Toate sunt duse... am fost tu și eu. Unde-i zâmbetul ce mă veghea Din somn să nu fiu tulburată? Unde sunt ochii ce mă luminau Tristețea să n-o știu vreodată? Unde-i acum mângâierea ta? Cu degetele blând, răsfirate Adunai suvițe rebele căzute pe-un gând Vise, iluzii deșarte. Unde ai fost când tu ai plecat Lăsând totul
CU TINE SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376143_a_377472]
-
mult îmi placi, că am uitat de mine; nici nu mai știu ce fac, voi muri de-atâta bine. Și chiar a inimii bătaie, greu se mai abține; atât de mult îmi placi, că am uitat de mine. Sunt, totuși, tulburat și tot însetat de tine; mereu, privirile tale converg ițit spre mine; Și-atât de mult îmi placi, mă simt atât de bine că nu mai știu ce fac, uscată-i inima în mine! Citește mai mult Atât de mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
Acasa > Stihuri > Semne > IUBITE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului iubite a murit amurgul drag în apa serii tulburată, umbra trecutului cernit s-a diluat în univers, pe ochii triști și plini de lacrimi cad amintirile în salbă, și stele albe de zăpadă se văd în vraja unui vers; mi-e sufletul adâncă mare și doru-aprinde-n zări ispite și
IUBITE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376206_a_377535]
-
14 octombrie 2014. Unde sunt eu acum când tu ai plecat? Unde îmi dorm zbuciumul greu? Unde aud glasul tău minunat? Toate sunt duse... am fost tu și eu. Unde-i zâmbetul ce mă veghea Din somn să nu fiu tulburată? Unde sunt ochii ce mă luminau Tristețea să n-o știu vreodată? Unde-i acum mângâierea ta? Cu degetele blând, răsfirate Adunai suvițe rebele căzute pe-un gând Vise, iluzii deșarte. Unde ai fost când tu ai plecat Lăsând totul
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
umbră. Citește mai mult Unde sunt eu acum când tu ai plecat?Unde îmi dorm zbuciumul greu? Unde aud glasul tău minunat? Toate sunt duse... am fost tu și eu.Unde-i zâmbetul ce mă vegheaDin somn să nu fiu tulburată? Unde sunt ochii ce mă luminau Tristețea să n-o știu vreodată? Unde-i acum mângâierea ta?Cu degetele blând, răsfirateAdunai suvițe rebele căzute pe-un gândVise, iluzii deșarte.Unde ai fost când tu ai plecatLăsând totul în urmă ? M-
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
veșnicii). Spirit combativ, neliniștit și vehement, Virgil Ciucă nu se dezice în poemele sale, ci înfățișează adevărul în oglinda sufletului său, ceea ce face să fie uneori contestat de confrații contemporani. Dar, poeții blânzi nu prea au loc într-o lume tulburată și răsturnată. În spirit minulescian, poezia „Ecou romanței „Către nime” - autorul își declină personalitatea într-un vers: „Dar eu rămân soldat pe bastioane”delimitându-și Crezul artistic: „Nu deslușesc cum de plutesc fantasme / Cum nici de-i vis ori doar
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
Miresme sfinte Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața. Nu vezi cum înviază iar Cristos În fiecare
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate. Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea bolidului de oțel și înnebunea la gândul, că alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse niciodată că rănile
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
alinare și speranță celor prea greu încercați în aceste timpuri nesigure și pline de zbucium(ură). Ne rugăm pentru Japonia și poporul ei pentru care avem iubire și compasiune, ne rugăm pentru toți cei care, ca și noi, au inimile tulburate și varsă lacrimi pentru cei dragi, aflați în temnița Întunericului. Ai milă de toți, Doamne! apleacă-ți urechea și ascultă ruga noastră... Tu poți face ca Lumina să alunge Întunericul din viețile noastre, ale tuturor, alină-ne sufletele și ne
RUGĂ PENTRU JAPONIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375742_a_377071]
-
timpul, perceput de ființa umană ca un ”justițiar” care-ți limitează existența, mereu lovindu-te de cele două țărmuri: a fi și a nu fi. Între cele două verbe se strecoară viața, asemenea unui izvor, când liniștit și senin, când tulburat și năvalnic, ”plângându-și toate amintirile”. Sentimentul curgerii timpului, efemerul lucrurilor ”umbre de pași duc spre țintirim”, ”stau înșirate casele pustii”, îi induc poetului stări de insecuritate și suferință, și ”sub gene, lacrimi peregrine” care ” ascund noian de amintiri” - își
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Gest necugetat, Un om îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip tulburat Și-o floare ofilită, O ființă neiubită, O inimă pierdută De nimeni știută, Eternă vecie, Scurtă viețuire. (citiți cum vreți; de jos în sus ori de sus în jos) Beatrice Lohmüller 15 octombrie 2014 http://creatieproprie.wordpress.com/ Picture by
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
-i timp nepotrivit O doamnă ești, târzie și plină de păcat. Înghețul tău din suflet pe flori le-a ofilit, Lumină primăverii, râzând, ai alungat. Și cântecul de păsări pe ram ai împietrit, Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit, Credeam că, obosită, la Poluri ești plecată. Dar te-ai întors, sireato, ce-avem de pătimit Și pentru ce păcate să dăm acuma plata? Sau crezi că este timpul prielnic de iubit
RONDELUL IERNII TARZII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378750_a_380079]
-
pe care nimeni nu îndrăznea să le dezvăluie). Întâlnindu-l întâmplător pe Suren Bose în curtea Universității, îi spune că l-a văzut la marginea orășelului. El îi mărturisește că nu a fost la Serampore din copilărie. Autorul rămâne puțin tulburat. Totuși nimeni nu putea să-l confunde pe Suren Bose. Într-una din seri, cei trei europeni trăiesc o aventură pe care o califică drept stranie pentru că întâmplarea contrazice logica gândirii lor, logica vieții. Un amănunt important este aici luna
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
care Eliade se folosește pentru „a-și arunca“ personajele într-un cadru necunoscut, însă această tehnică se realizează și prin invocarea unor accidente naturale, de pildă trăsnetul, ca în Tinerețe fără tinerețe... În Nouăsprezece trandafiri, amnezia reprezintă condiția vieții profane, tulburată rareori de intuirea lumii universale; arta este unul din mijloacele revelării adevărului, iar gesturile, incantațiile speciale, cuvântul, dar mai ales spectacolul declanșează anamneza, căci „acesta este scopul tuturor artelor“. În Dayan este vorba de un proces de anamneză: „Alături de somn
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]