1,336 matches
-
depășirea jenei și umilinței din momentele în care pentru a supraviețui este nevoit să cerșească și să înșele, este descrisă cu atâta acuratețe încât te transpui acolo la poarta Căminului ținându-l de vorbă pe administratorul acestuia, acel Felecan care tuna și fulgera și care, la fiecare a patra vorbă repeta „lasă-mă-n fras”, pe treptele cantinelor rugându-te ca cei cu cartele să lase în urma lor cât mai multe resturi sau în „oficiana lui Felecan” printre mături și cârpe
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri de Iele,dorințe ucise! Mai picură norii strigând curcubeul, Mai tună Ateul și zdruncină cerul... Dar încă mai simt că prin vene tot curg Flori roșii de mac..prin ființă-mi se scurg! Mai scutură noaptea aripa ei dreaptă Lăsându-mi pe gene o mare sărată, Mai strigă un înger ce
DESTINUL NU ARE HARTĂ... de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378758_a_380087]
-
ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri de Iele,dorințe ucise! Mai picură norii strigând curcubeul, Mai tună Ateul și zdruncină cerul... Dar încă mai simt că prin vene tot curg Flori roșii de mac..prin ființă-mi se scurg! Mai scutură noaptea aripa ei dreaptă Lăsându-mi pe gene o mare sărată, Mai strigă un înger ce
GEANINA NICOLETA [Corola-blog/BlogPost/378764_a_380093]
-
stropii de rouă ce tind a pătrundePrin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoaneO hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de viseSub dansuri de Iele,dorințe ucise!Mai picură norii strigând curcubeul,Mai tună Ateul și zdruncină cerul...Dar încă mai simt că prin vene tot curgFlori roșii de mac..prin ființă-mi se scurg! Mai scutură noaptea aripa ei dreaptăLăsându-mi pe gene o mare sărată,Mai strigă un înger ce-n brațe
GEANINA NICOLETA [Corola-blog/BlogPost/378764_a_380093]
-
lîncezesc cerșind, amintesc de sărăcie. Între tapajul luxului, exotismul pieței și mizerie, ambianța devine incertă... Și mirosurile s-au schimbat. O omniprezentă lipsă de curățenie a înlocuit la fel de omniprezentul iz de DDT, care împresura construcțiile și clădirile oficiale. Obișnuiții ordinii tună și fulgeră împotriva unor dezordini de neînțeles, al căror sens le scapă. Unde va duce această nouă vociferare? Nostalgicii ordinii nu sînt obligatoriu nostalgicii ordinii anterioare. Ei navighează la întîmplare, fără speranță, într-o lume care îi depășește. Trecutul apropiat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care asigură participarea directă a tuturor categoriilor de muncitori, fără deosebire de naționalitate, la administrarea economiei, a vieții sociale, a societății în ansamblul ei". Intelectualii sînt suspectați, iar Occidentul atacat. În august 1978, la ședința aparatului central de partid, Ceaușescu tună și fulgeră: "O serie întreagă de medii reacționare au tendința de a reînvia unele teorii de mult depășite cu privire la locul artelor și culturii în viața socială, negînd responsabilitatea acestora în fața societății și susținînd că acestea se situează deasupra societății. [...] Această
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
partidului și se amplifică în Timișoara, pe 17 decembrie. Mulțimea capătă curaj și renunță la frică. Securitatea își va acuza provocatorii că ar fi ațîțat la violență. Pe 17 decembrie, în cursul ședinței Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, Ceaușescu tună și fulgeră împotriva Securității și împotriva armatei care n-au fost în stare să restabilească ordinea. Ministrul Apărării, Milea, își face autocritica. Ceaușescu este convins că adevărata responsabilitate a mișcării cade pe seama unui complot extern: "Toți trebuie să știe că
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și ngrozite...” b. Imagini auditive sunt exemplificate prin versuri ce redau zgomotul și intensitatea acestuia produs de trecerea acceleratului: „Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton Ca un murmur lung de ape... Dus pe aripi de furtună, Zguduind pământul tună...” c. Imagini de mișcare sunt observate de elevi prin versurile ce arată dinamica acțiunilor petrecute în mediul natural al poeziei: „Parcă zboară Parcă-noată Scuipă foc, înghite drum... Taie-n lung pădurea toată.” Imaginile artistice întâlnite în poezie pot fi
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
far' de Gînd ori Viziune [...]."121 Bowlahoola include de asemenea inima și plămînii, cum pe bună dreptate a observat Damon 122, de vreme ce Blake anunță în Milton că: "În Bowlahoola stau Nicovalele lui Los și vîjîie Cuptoarele-i; Și bat Ciocanele tunînd și Foalele puternic sufla, Vii și mișcîndu-se, jelindu-se, -ntristîndu-se și necurmat vuind. Și Bowlahoola simte prin toate-a' ei portaluri, măcar că temelia stîlpilor Și a porticelor îi e prea trainica spre-a tremura de frică-n față Vajnicului braț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
remitted not their labours upon hîș rock, And Urizen Read în hîș book of brass în sounding tones: 110 "Listen, O Daughters, to my voice. Listen to the Words of Wisdom, "Șo shall [you] govern over all; let Moral Duty tune your tongue. "But be your hearts harder than the nether millstone. "To bring the Shadow of Enitharmon beneath our wondrous tree, "That Los may Evaporate like smoke & be no more, 115 "Draw down Enitharmon to the Spectre of Urthona, "And
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Gemea Vecia și era tulburata de Chipul Morții Veșnice. Rătăcitorul Om își pleca fíravul sau cap și Urizen se coborî Și cineva pesemne că l-ar fi ucis pe Om de n-ar fi coborît el 310 Cuprins de indignare, tunînd din depărtare grav27, Urizen coborî, Trist răsunînd: "Acum sînt Dumnezeu în Veci de Veci". Abătut stă Los urzind Răzbunare. Tăcut privea el la Prințul Luminii. Tăcut Prințul Luminii privea la Los; în urmă-un zîmbet De tristețe din Urizen ieșit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fugit-au, iute că soarele de iarnă ce-asfințește. Și-acum spre nalturi spumegắ Sîngele Omului. Văzut-am că Luváh și Vala 95 Se coborîră-n Omenească Inima, acolo unde Paradisul și ale sale bucurii sînt din belșug, Înspăimîntați de gelozie, tunînd și fulgerînd, și-n juru-nflăcăratelor picioare văpăi li se rostogoliră, Si vasta-alcătuire a Naturii că un Șarpe jucatu-s-a în fața lor; Și cum mergeau ei astfel, în focuri învăluitoare și tunete-ale-adîncului, Vala se strînse-n sine că marea-ntunecată ce-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luváh se lúptă, disprețuit de Vala, cea vreme după vreme rătăcind, Strîngîndu-se și iar strîngîndu-se în sine departe de la Domnul ei, zicînd că e Ispititorul. 130 Și-ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară!" Astfel vorbit-a Regele tunînd cu strășnicie, învăluit în sumbră disperare, Si pe Ahania o aruncắ din împietritu-i piept. Că fulgerul căzut-a ea. Fiii lui Urizen atunci fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume a-Întunericului. Ahania căzu departe-n Neființă. 145 Ea Nu-ncetă să cadă. Și Bubuitul cel puternic nu-încetă, puternic, Aspru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas, si sa nu vii de strașnica-mi mînie prea aproape. Țípă și cazi departe și rîzi de Tharmas, încîntătoare frumusețe-a verii, 175 Pînă ce iarnă te va frînge în Bucăți cum frîntu-m-ai pe mine". Astfel răcni Tharmas peste-ocean, tunînd, suspinînd, bufnind. Fost-au sfărmate lanțurile Sorții, și-acuma ură începea În locul dragostei pentru Enion. Enion, oarbă, de ani încovoiata, Se scufundắ în reci tălăzuiri, trăind o viață-n miezul apelor; 180 Înspăimîntata,-n depărtare se pierdu spre Entuthon Benithon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntinde pe deasupră-ți înghețînd tare; și totuși, șezi închis În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dînd ramuri viguroase, Apucắ Soarele; mîna Să stingă, ca niște-ntunecate rădăcini, acoperi Luna, Și-i doborî 308, de-a curmezișul cerurile despicîndu-le din infinit în infinit. 10 Atunci căzut-au focurile Veșniciei cu zgomot Tare și-ascuțit de Trîmbiți tunînd Tare de la un cer la altul, Zgomot măreț articulat: "Sculați, voi morților, veniți La Judecata din cele patru vînturi! Sculați, numaidecît Veniți!" Înfășurîndu-se ca niște pergamante ale Enormului volum al Cerului și al Pămîntului, 15 Cu bubuit și groaznice zguduituri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
era un om la care te temeai până și de silueta împleticită ce se ivea de după plopii din curte. Un om care-i sfida pe milițieni blocând circulația de pe strada principală cu zigzagul capricios al mersului său, un om care tuna și fulgera împotriva autorităților și care, prin înjurăturile lui răsunătoare, făcea să zăngăne geamurile și mătura șirul de băbuțe de pe banca lor. Or, același Gavrilici, când o întâlnea pe bunica, se oprea și, încercând să-și aspire răsuflarea duhnind a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala de banchet) Să trăiască Sas!! Aide, nu pieri! Curaj! Ce sânt acestea? Nimicuri și eresuri Cu care tu, pruncie, gândirea mi-o împresuri! Ca și când [ceru-n tunet] nu are altă treabă Decât să împlinească ceea ce zice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu secol ca zi cu zi - vom pluti din încîntec în [în] cântec ca un poet din univers în univers, ca Dumnezeu dintr-un plan de creare într-altul, căci fiecare încîntămînt va fi o lume d-încîntăminte - Puterea [lui] a tunat într-un" Fie", a noastră se va topi în" Te iubesc". ACT V, SC[ENA] tu nu știi că bătăile astei inimi sunt orologiul după care se-ndreaptă o lume, lumei necunoscută, a cărei Dumnezeu sunt eu - bătăile astei inimi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu-mi aduc aminte? Vezi!... așa un bărbat mi-ar trebui și mie. Prost foc... Toată ziua să vorbească la nerozii, eu să nu-l înțeleg pe el... el să nu mă-nțeleagă pe mine, să-ntrebe lumea unde-a tunat de ne[-a] adunat?... Mai bine mi-ar plăcea un poet... Mai nerozi și mai mincinoși ca poeții alții nu mai sunt... Toată ziua mi-ar spune la minciuni, care de care mai de necrezut.,. și eu l-aș asculta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
magico-rituale de înfigere în pământ a uneltelor tranșante pe timp de furtună sunt „rudimentara origine a paratrăsnetului” ; cf. 77, p. 85.) Atestate și în alte zone ale Europei (111, pp. 215-216), astfel de gesturi au un caracter exclusiv magico-apotropaic. Când tună și fulgeră, poporul crede că Sf. Ilie îi trăsnește pe draci, oriunde s-ar afla ei ascunși. Deținerea sau arderea crengilor și frunzelor de paltin are menirea de a alunga diavolul din casă și, implicit, de a o apăra de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească și să se lase călăuzit de ele : Scoală [Ioane], scoală Că soarele apune, Calea-n codru-ți tună, Codrul este mare Și lumină n-are ; Codrul este des Intri, nu mai ieși. Capul să-l apleci, ’nainte să mergi, Iar seama să-ți iei, Că îți va ieși Lupul înainte, Să nu te spăimânte, Mâna să-ți întinzi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care se luptă cu balaurul sau diavolul), ci și cu autoritatea umană : „vrăjitoarea”, „mama”, „omul”. Săgetarea daimonului furtunii de către geți, în timp ce zeul lor făcea același lucru mânuind fulgerul, face parte din același tip de mentalitate mitică și practică rituală : „Când tună și fulgeră, tracii despre care este vorba [= geții] trag cu săgețile în sus, spre cer...” (Herodot, Istorii, IV, 94). O informație asemănătoare se regăsește, mai târziu (secolul al IV-lea e.n.), la scriitorul latin Palladius : „Contra grindinei se spun multe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Abație și dinastia Boszt, trecutul a pus o povară de ură atât de veche încît nimeni nu-i mai cunoaște originea. Vassur privi țintă în ochii cenușii ai Abatelui. ― Ideea aceasta întreținută de Abație, a unei inamiciții... ― Să nu cutezi! tună Abatele, lovind cu palma în masa de lemn. Vassur nici nu clipi, ba simulă chiar un semn de plictiseală, încordîndu-și sprânceana stângă. La ce mă așteptam? E un quint! ― Domnul Dumnezeul nostru a clădit zidurile Fortăreței plămădind tărie din sufletele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]