902 matches
-
spate...“ În acest proces al excitației psihice, un loc important și au câștigat „feromonii“ specifici omului: cei vizuali și cei auditivi (v. Secretul secrețiilor). Regula nr. 2: respectă anatomia! Ai fost vreodată mângâiat în răspăr? Mai ales pentru o persoană tunsă scurt, acest lucru e groaznic. Dacă cineva te mângâie împotriva sensului de creștere a firelor de păr sau îți trage urechile spre față, te enervezi, oricât de tandre ar fi acele mișcări. Un teritoriu erogen se stimulează mai întâi pe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
în pe rioa da an terioa ră nu a uzat de el și nici puterea nu l-a în cu ra jat s-o facă, el a exis tat totuși, cel puțin la nivel teoretic. Pe lângă „căzuta pedeapsă“, adică bătaie, tuns, tă ia tul nasului, femeia adulteră este în chi să la mănăstire timp de doi ani, perioadă în care soțul are timp să se gândească dacă o mai primește sau nu. În Cazul în care refuză, soția este tun să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și roți de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalte totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: față ofilita de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte." Modul de compoziție a imaginii prin mișcarea lanternei este ingenios și Eliade îl va folosi din plin, si ludic în restul episodului, insă aprinderea luminii va avea ca efect scăderea și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
visele mele un personagiu providențial. El mă salvează din cele mai grozave primejdii, îmi întinde mâna când alunec într-o prăpastie, se aruncă înot să mă scoată de la înec... E un domn cu haine cenușii, un bătrân cu mustățile cărunte, tunse scurt, cu o figură foarte tristă și obosită, cu o cravată îngustă și neagră, strânsă pe-un guler tare, din care se vede vârful de metal al butonului. E întovărășit întotdeauna de un cățel cafeniu, cu picioarele scurte și răsucite
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
examenul. Nu-și mai încăpeau în piele de bucurie. Verile, Tița stătea pe veranda scăldată în soare și citea. În camera ei de cămin își punea Julio Iglesias, Joe Dassin și Brel, casete cumpărate din pasaj, de la Universitate. Purta părul tuns băiețește. Nu se omora după inele, cercei, sau alte podoabe. Dar brățara de la Claudia era altceva. Îi plăcuse de la-nceput amestecul ei geometric, în nuanțe cafenii. Și-o pusese de două ori, pe sub mînecile puloverelor lăbărțate. Tița o ascultă pe
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
al Bisericii, învățător și om public cunoscut și apreciat. Chiar dacă cercetările nu au elucidat problema, Dosarul relei purtări apăsa și preocupa lumea clericală ieșeană. Astfel, în momentul când în 10 august 1871, zi de duminică, diaconul Creangă apare la slujbă tuns și cu pălărie, se face un Raport privind situația creată, iar Consistoriul, în urma analizei cazului, îl oprește „pentru totdeauna” de la slujba diaconiei și îl obligă la părăsirea casei din curtea Goliei. El nu recunoaște însă autoritatea Protoieriei, astfel că în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
încăpere și s-a dezbrăcat de toate hainele sale, apoi, îmbrăcându-se cu o tunică din stofă foarte ieftină, la care a pus și o glugă, s-a încins cu o funie cu noduri. Și, astfel, desculț și cu părul tuns, s-a prezentat în fața tatălui și, luându-și rămas bun de la el, i-a spus că dorea să-i slujească mai degrabă lui Dumnezeu decât mamonei (cf. Mt 6,24). 3. Pe când cutreiera acele locuri, mulți frați i s-au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru ca noi, copiii, să nu răbdăm de foame sau de frig. Știau că atunci când vom intra în vâltoarea vieții, vom da de greu. Era tata un bărbat înalt, bine legat, șaten, cu ochii căprui și cu brațele muschiuloase. Purta musteață tunsă scurt, cu sfârcurile retezate drept, cam cum o purta Hitler. Era bun ca pâinea caldă, deschis, prietenos, mereu pus pe glume. Aș putea să spun că era mândru, mai degrabă demn, căci nu suporta să fie jignit. Mai devreme sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era un grup mare de oameni în fața unei case, fusese realizată la nunta părinților mei. Am recunoscut în rândul din față pe bunicul fanaragiu, căci prea semăna tata cu el. Avea părul înspicat cu alb, dat peste cap. Purta musteață tunsă scurt și era îmbrăcat într-un surtuc de postav gros, cu mâini mari, butucănoase și cu degete scurte și groase, așezate pe genunchi; pantaloni tot din stofă groasă, cel puțin așa mi se părea, și în picioare bocanci mari, butucănoși
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica, Doamne ferește, de se aștepta să mă vază mic? Cine mai crește la douăzeci de ani? La plecare mi-a lăsat grijile domniei iar acum, «ce mare te făcuși, Constantine» și prințul privi atent spre voievod, remarcând în barba îngrijit tunsă cum firele albe lățiseră cărarea căruntă din partea dreaptă. „Două luni și două zile” socoti Constantin, sunt doar două luni și două zile și lui taica i s-a părut o veșnicie, deși s-a întors cu hatișeriful de domnie pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tăcere. Nu-mi spunea să plec, se gândise pesemne la ceva chemîndu-l pe acel Pavel. Tresării. Pavel, ăsta era numele orbului. Cine o fi? Își vîrî nasul în hârtii. După câteva minute intra pe ușă un domn subțirel, fără frizură, tuns perie, cu trăsături fine, prelungi, și mișcări domoale, controlate. - Uite dragă, îl întîmpină poetul, mai recomandă și tu scriitori, că eu m-am săturat. Ia-l cu tine și stați de vorbă. Dacă ai încredere, încearcă. E inteligent, are ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ziua încrucișam trei puști, aruncam o manta soldățească și un covor dedesubt; acesta era adăpostul nostru, căci nu dormeam niciodată două nopți la un loc. " Îmi aduc aminte - povestește Lăcusteanu - că, într-o dimineață, bărbierul roatei, tunzîndu-mă, mă lăsă jumătate tuns, fiindcă îl apucase cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort. Într-o altă zi, pe câmpul Herăstrăului făceam bivuacul de prânz; mie îmi făcuse culcușul, ca să zic așa, pe muchea unei văi; îmi așterne covorul, îmi pune perna de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-l recunoscuse, bineînțeles, nu l-ar recu noaște nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile vin și pier la fel, automat. Numărul spectatorilor de la ora opt ? O bătrână slăbuță, îmbrăcată în negru, două eleve, un militar tuns, cu fața plină de coșuri. Un tânăr tuciuriu, cu cămașa descheiată până la brâu, ronțăind semințe. Se așază în cele din urmă în mijloc, aproape de ieșire, la capătul rândului. Își șterge fruntea cu batista, se rotește în stânga, unde nu e nimeni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dinții. — Da, mă dor, n-am astâmpăr. Dar mă fac bine și am să țin cont. — Cum adică ? N-ai avea de ce să... bolborosi bufonul încurcat, fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe globul gălbui lucios lunecos al privirii care îl ocrotea. Flutură diagonal brațele, se frânse. Regăsi o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Celălalt zâmbește oblic, roșește, scoate ramele aurii de pe nas, regăsește vocea cuvenită : — Am să-ți spun. Își îmbracă paltoanele. Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ofițer activ printre cei de față, căzu ca un duș rece, reamintindu-le brusc că sunt pe front. Toate privirile se întoarseră spre Varga și în toate lucea o întrebare... Privirile acestea mulțumiră orgoliul huzarului brun, tânăr, frumos, cu mustăcioara tunsă și cu înfățișarea încăpățînată. Era nepotul profesorului de filozofie de la Budapesta și avea ambiția să fie socotit mare cunoscător de cai. Apostol îl întîlnise des în casa profesorului și, cu toate că i s-a părut gol și fudul, s-a împrietenit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
doctorului și nu va putea pleca mai repede în sat. Când ajunse mai aproape, îl văzu Klapka și îi făcu semne cu mâna să se grăbească. In mijlocul artileriștilor se afla un ofițer român, oacheș, cu o mustăcioară neagră, mică, tunsă, cu capul gol și uniforma plină de noroi, iar mai departe, păzit de patru huzari înarmați, stăteau vreo șapte soldați, cu fețele strâmbe de groază, uitîndu-se năuc la grupul care cuprindea pe ofițerul lor. ― Bravo, bine că vii să ne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
evaluări meschine. Asistenta șefă, nemțoaica Sia, se așezase în capătul celălalt al patului. Era o femeie bine făcută, deosebit de energică, dar calmă cu fața totuși colțuroasă, însă clar conturată, având fruntea boltită și ochii rotunzi. Dacă-i priveai părul blond, tuns scurt, dar bogat și sprâncenele dese, îngrijit periate, constituia numai prin ele o atracție nelămurită... pe scurt o femeie remarcabilă, conștientă de frumusețea ei evidentă și sigură pe ce făcea. Își terminase ședința de terapie intensivă cu pacientul.. obosită nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ochi albaștri spălăciți și buze mai mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la tine, parcă nu te privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să se întoarcă la școală tunși zero! Rămân toți cu gurile căscate, nu mai întâlniseră așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spilcuit și la patru ace eram, că de, mă prezentam la interviu și trebuia să arăt brici. Cel mai bun costum al meu, cămașă albă scrobită impecabil, cravată italienească de mătase, pantofi de două sute de para, ceas de fițe elvețian, tuns, frezat proaspăt, mă uitam la mine în oglindă și nici măcar nu mă puteam bucura de noua mea imagine de om bogat și înstărit, ceea ce nu eram încă în realitate, dar speram să devin foarte curând, mai ales după acceptarea mea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
seară. Acum aflându-se toți patru în sufragerie, Livia își recăpătă din nou veselia, cu care-i contamină și pe ceilalți. Putea chicoti în voie, spunându-i pentru a doua oară Ramonei că-i stă mult mai bine cu părul tuns și coafat. într-adevăr, îi dădea un anumit farmec. Andrei făcea glume ușoare pe seama celor două fete, care se lăudau una pe cealalta și savura cu multă plăcere împreună cu Radu din vinul alb tămâios, în timp ce Ramona și Livia își sorbeau
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe Niddrie ieșind pe ușă, Îmbunătățind atmosfera cam tot În același fel. Până și Toal pare mai săltăreț acum. — Bărbatul era Îmbrăcat În blugi, un tricou roșu și o bluză de trening neagră cu dungi portocalii pe mâneci. Avea părul tuns scurt. Amanda, gesticulează Toal spre gagicuța aia bătută-n cap Amanda Drummond, care se ocupă cu singurul lucru pe care e În stare să-l facă, adic-o mânăreală semi-birocratică, Împarte-le copii ale descrierii. Drummond și-a tuns scurt părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acu, spune Dougie Gillman În barbă. Eu chicotesc și Gus Bain face la fel. — Scuze, Dougie. Vrei să ne spui și nouă? zâmbește sarcastic Toal. — Nee, șefu, i-ok. Nu-i nimic, dă din umeri Gillman. Dougie Gillman are părul castaniu, tuns scurt, ochii albaștri Înguști și reci, fălcile mari și atât de puternice c-ai putea să-ți frângi deștele. E cam denălțimea mea, un metru șaptezeci, dar tot patâta de lat. — Poate dacă aveți răbdare, domnilor, spune Toal cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]