825 matches
-
ai întrebat? D[ECEBAL] Gândeai să mă găsiți altfel decum Am fost întodeuna? [LONGIN] Nu. [DECEBAL] Gîndit-ai Că m-ei găsi tot astfel? [LONGIN] Nu, [DECEBAL] Ce-ai gândit dar? [LONGIN] Nimic. D[ECEBAL] Nimic! Așadar nu le pasă cum Turbez în al meu suflet și mă sfarăm. L[ONGIN] Drept vorbind, Decebal, eu nu [î]mi dau O osteneală ce ar fi-n zădar, Eu calculez cu acei oameni cari, Dac-au zis da, e zis pe totdeuna, Dac-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine, Ca tu să fii vătaful și el să fie Domn? Ce, scutură-te dară... Dormi? Dormi? Dar scoli din somn. [SAS] O, ochii tăi, Bogdano, mai bin' din frunte-ți rupe-i, M-au nebunit pe mine de am turbat ca lupii. [BOGDANA] Mergi înainte... [SAS] Da, simt că tu mi-ești Domn. Eu te urmez, dar totuși eu te urmez ca-n somn, Simt că l-a ta privire voințele-mi sânt [sterpe], M-atragi precum m-atrage un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume. Viața-i tristă, lungă, rece, Nesimțită-n noapte trece. Ca un vis urât și rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață Înecată-n tristă ceață. Dar eu voi s-o luminez, Sufletul să mi-l turbez, Să-mbăt sufletul din mine; Să-mi scald gîndurile-n bine, Să strig marelui cupar: Toarnă-mi ziuă în pahar Să-nec inima-mi din sin, Sufletul să-mi însenin. Vinul e lumină vie Care inima învie, Ochiul arde, sânul crește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
clac, pentru cursa care costă douăzeci, biletul verde, clac-clac-clac-clac, pentru cursa care costă treizeci e biletul vânăt ș. a. m. d., ș. a. m. d. - Clanț, cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți. Somn? Nici ochii nu i-am închis! Eram aproape turbat când am ajuns la Boston. Nu mă mai întreba despre înmormîntare. Am făcut tot ce am putut ca să iasă bine, însă fiece frază solemnă din discursul meu era depănată, încurcată, țesută cu: Clanț! cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trebuia să înghit pastile contra orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu bulgări tramvaiul, cum se înghesuiau la sunetul clopoțelului ca o grămadă turbată spre intrare, ca să dea năvală în clasă, și izbucneau într-o explozie de râs când trebuia să răspund. Dialectul pe care îl vorbeam eu declanșa, de fiecare dată când domnișoara Kleinert mă scotea la lecție și eu trebuia să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din întîmplare, de ce nu vă duceți voi la casele voastre să vă culcați, să vă regulați nevestele, că tot e Revoluție, să vă odihniți? Mare belea, dom’ Roja, Dendé se enervează foarte rar, dar atunci cînd o face parcă e turbat de-a binelea, asta-i meseria cea mai împuțită din lume, a face revoluții, v-o spun eu acuma pe șleau dacă n ați mai auzit-o. Făcuseră toți ochii cît cepele, uitaseră de ce se aflau acolo, de frigul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-se cu „scumpo“ și spunând: Nu-i nimic. Nu contează. Ai făcut o chestie bună. Putem să mai încercăm o dată, mai încolo. Care mai încolo? geme Mark. Ce să încercați? Ce dracu’ se întâmplă aici? Câinele ăsta e nebun. E turbat sau de-astea. Să-i facă cineva felul fiarei până nu mă mușcă. Mark! Uită-te la ea! E Blackie. Câinele agentei scoate un lătrat scurt, de zăpăceală. Are măcar dreptul ăsta. Blackie? Cred că faci mișto de mine. Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezamăgire, căutarea aia permanentă a ceva puțin mai valoros și mai strălucitor... Virtuos, dispus să se sacrifice, îndelung chinuit - o sufoca lent. Cea mai mică aluzie că el ar putea fi la fel de fragil ca toată lumea îl făcea pe Daniel să turbeze. Panicat, se străduia să-i facă pe plac, trudea pentru relație de parc-ar fi fost în pericol. Făcea curățenie și gătea, cheltuia sume extravagante pe delicatese - zgârciobi și alune de Macadamia. Îi căuta articole despre sindromul Fregoli și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
smoala. Încercam să-mi întipăresc totul în minte, ca să le povestesc mai târziu mamei și tovarășilor de joacă. Bărbații care urcau în ring erau îmbrăcați numai pe jumătate. Tot ce aveau de prisos pe ei sfâșiau, din simplul motiv că turbau de furie. Înainte să urce în ring, traversau sala, iar spectatorii îi fluierau. Asta se întâmpla cu eroii cei răi. Eroilor buni toți le strigau numele și voiau să le strângă mâna. În ring, cei buni și cei răi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în capitală, prinsese cumva de veste, cu siguranță de la o colegă de serviciu, una care se ținea de capul bărbatului ei, încercând să distrugă căsnicia lor fericită. Însă ea avea de gând să-ți apere căsnicia și fiindcă soțul - probabil, turbat de furie - era pe drum înspre casă, eu trebuia negreșit să-i ies în întâmpinare, să-l opresc și să-l conving de fidelitatea soției sale. Întâi am rămas mut de uimire, apoi tare mi-ar fi venit să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vederea. Spre seară se spune că nu mai vedea nimic. Și cum sta ienicerul la ceasul apusului și se ruga în genunchi, un câine se repede la el să-l muște fără ca ienicerul să-l vadă. Copilul, crezând că e turbat, se repede la câine și-l prinde cu mâinile goale de fălci ca să-și apere stăpânul. Cu mâinile în fălcile încleștate a început să țipe după ajutor. Când au venit oamenii au omorât câinele cu lovituri de par. Copilul avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Alexandru Mavrocordat, care încă nu era în slujba sultanului, ca să spună dacă a fost câinele turbat. S-a uitat medicul la câine, s-a uitat și la copilul plin de vânătăi de la bătăile primite și a spus că a fost turbat câinele și că și copilul o să turbeze. Dar că el îl cumpără cu un galben ca să vadă dacă îl poate vindeca. Ienicerul dăduse pe el trei galbeni și nu voia să se învoiască, prietenii însă l-au sfătuit să l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slujba sultanului, ca să spună dacă a fost câinele turbat. S-a uitat medicul la câine, s-a uitat și la copilul plin de vânătăi de la bătăile primite și a spus că a fost turbat câinele și că și copilul o să turbeze. Dar că el îl cumpără cu un galben ca să vadă dacă îl poate vindeca. Ienicerul dăduse pe el trei galbeni și nu voia să se învoiască, prietenii însă l-au sfătuit să l dea. Așa a ajuns băiatul la Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prietenii însă l-au sfătuit să l dea. Așa a ajuns băiatul la Mavrocordat, care l-a dus la maică-sa acasă. Femeia a văzut copilul și s-a speriat. Alexandru i-a spus că de fapt câinele nu fusese turbat și pentru o clipă femeia s-a liniștit, ca apoi să se sperie mai tare de ce ar putea face ienicerul când o să afle. Că așa este Stambulul, se află tot ce n-ar trebui să se afle. Și când a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Spătarul Mihai își ridică privirea spre fresca amintind de drumul făcut la Adrianopol. Era bine zugrăvită. Ștefan se scuză că trebuie să cheme slugile și dispăru. — Spuneați de Mateiaș; unde e? — În grajd, are treabă cu caii, răspunse Stanca. — La Turbați acum o să pornim zugrăveala și doresc să iasă bine. După câte îmi aduc aminte, aci la Mogoșoaia a pus vodă, pe când era doar mare logofăt, să așeze pe perete povestea inorogului. Stanca râse amuzată: — Nici pomeneală. Povestea inorogului este la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
kil de carne, gătim felurite feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci tava la pat cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi, nu alta. Ardei umpluți, cică asta a vrut de fapt, mărgăritaru’ mamii, uite pă mâna cui am nimerit, să nu-mi tihnească la o vreme de bătrânețe, băiatu’ mieu, mai sclerozat decât mine, mărgăritaru’ mamii. Nu mai recunoaște în ruptu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale răzlețe de fum negru se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să facă, să se suie după ea, să tragă... Pisica a profitat de nehotărârea lor și, deodată, a făcut un salt chiar în gura tunului de pe tanc. Atunci parcă am luat-o razna toți. Eu și soldații ne-am repezit turbați la ofițer și i-am strigat să tragă o salvă. Ofițerul a îndrugat ceva și a dispărut în turelă. Ne-am dat cu toții în lături. Salva care a tăiat aerul a lăsat o dâră roșie în urma ei. Pe măsură ce se îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poeții din provincie eram foarte severi. Dacă vreunul devenea polemic față de noi, Traian nu se supăra pentru că, de fapt, îl desconsidera cu totul: "Lasă, bătrâne, fiecare pasăre pe limba ei piere. N-o să-i învățăm noi să scrie poezie". Dar turba realmente dacă un om la părerea căruia ținea îl atingea cât de puțin: bietul Laurențiu Ulici știe ce a pățit cu Traian după ce i-a scris o cronică la prima carte. "A vrut să mă distrugă!" striga Traian peste tot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prețuiesc mai mult decât toate valorile pământului...!! Numai „EL”, este acela care crează și dirijează toată materia indispensabilă existenței noastre...!!! Cine ar putea beneficia de valorile materiale dacă...El, omul, n’ar fi apărut pe pămînt...!?” Mai avea puțin să turbeze totuși, Gică picior de lemn, trase de două ori prelung din țigară, apoi o strivi cu Înverșunare. Se apținu cu greu să nu ridice vocea. „Doctore, Întodeauna te-am respectat și, te-am considerat om inteligent. Te rog, nu te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sora medicală rupse cu penseta o fărâmă pe care o duse la nas, mirosind-o. „Nimic deosebit, constată ea privind la doctoriță”. „Acest aliment e perfect comestibil...!?” - decretă doctora privind chiorâș la cei doi. Nu Înțeleg, ce doriți dela mine...?” Turbând de furie, Nando ridică vocea. „Nu v’a explicat bolnavul anterior cu lux de mănunte...? Peștele a fost viu...? Atunci, cum să fie stricat? Dar ce să mai lungim vorba. Uite ce, vă invit! Serviți, e proaspăt... Vă asigur, e
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urmeze. „Preotul În persoană a zăvorât intrarea...!” - explică șeful de echipă dezamăgit. „A zis: betonul nu trebue turnat prea repede...Și a mai zis: dacă lucrăm În acest rapid tempo, calitatea va lăsa de dorit...! Ce părere aveți...?” Tony Pavone turba de furie. După câteva momente de gândire ceru să i se aducă un târnacop, Își potrivi poziția corpului ca lovitură să fie decisivă și dintr’o singură manipulare a uneltei rupse lanțul ce ținea porțile Încuiate În aplauzele muncitorilor. La
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pielea lor, În caz contrar puteau fi Învinui-ți - complicitate la de lapidare. Lct.Col. Tudose Ion turba. Sperase mult dar nu opținuse nimic. Se agita, trimițând agenții să urmărească fiecare mișcare a mașinilor de materiale, a lucrătorilor a beneficiarilor...! Turbând În impotența lui și bătând pasul pe loc, aproape zilnic Își făcea apariția la șantier, suspectând, Înfricoșând, solicitând acte la verificare, băga spaima În ceilalți tehnicieni care lăsau totul baltă dispărând, ca nu care cumva să li se pună Întrebări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cât de curând,fi-i sigur...!” Nu se știe cum Maiorul Enache dispăru iar Tony Pavone rămase singur În continuare cu anchetatorul său, suportând mai departe injuriile acestuia cu un stoicism de invidiat. Cuvinte ar fi avut suficiente să-l turbeze definitiv Însă, arestul miliției se afla la subsolul clădirii. Îl lăsă pe nebun să abuzeze cât dorește de parada lui oratorică părăsind curtea miliției, făurind În imaginația sa cele mai teribile schinjuiri dacă vreo dată s-ar ivi ocazia...! Povestind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tâlharii nu-și puteau permite prea mult dacă doreau să mă perchiziționeze...!” „Atena, eși o fată deosebit de isteață. Cine și-ar fi Închipuit...?” „De fapt, ce vor dela tine...?” „Tu ce crezi...? Scăpând nevinovat dela Închisoare, Lct.Col.Tudose Ion turbează, căutând motive imaginare...!” Incidentul fu repede uitat: spionii trimiși de Lct.Col.Tudose Ion dispăruseră ori lucrau cu mai multă precauție. Observând acest amănunt Tony Pavone, avu o clipă de liniște, reușind oarecum să-și descrețească fruntea, plata salariilor se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]