554 matches
-
publică sau suspiciune legitimă. Siguranță publică se considera în pericol de a fi turburata cînd natură unei infracțiuni, numărul său calitatea inculpaților, exaltarea pasiunilor locale sau alte circumstanțe grave dau loc la temeri de dezordine sau alte acțiuni care ar turbura liberul curs al justiției. Suspiciune legitimă este atunci cînd circumstanțele cauzei, calitatea inculpaților sau pasiunile locale sau alte împrejurări fac să nască bănuiala că independența sau imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbita. Articolul 48 Cererile întemeiate pe motive de siguranță
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 17 martie 1936. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/157194_a_158523]
-
trebuie să stea în picioare. Președintele poate admite excepțiuni dela această ultimă îndatorire. Sînt îndepărtați din auditoriu cei nevarstnici și persoanele care s'ar prezenta intr'o ținută necuviincioasa pentru solemnitatea instanței. Președintele poate chema la ordine orice persoană care turbura cursul desbaterilor ori nesocotește solemnitatea instanței sau manifestă aprobare sau dezaprobare, și dacă această intervenție rămîne fără rezultat, el poate soma pe cel vizat să părăsească sala și la nevoie da ordin să fie scos din ședința. Președintele poate ordona
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 17 martie 1936. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/157194_a_158523]
-
după evanghelie (2,23%). Pentru 4,62% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Loviștea a județului Argeș și era formată din satele Berendești, Bucșănești, Căpățâneni, Corbeni, Poenari și Turbura, având în total 1880 de locuitori. Existau în comună cinci biserici, o școală rurală de băieți și una de fete. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Oești, formată din satele Oești-Pământeni
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
la rândul lui, să-l șoptească cumpărătorilor”". Povestirile au fost publicate la sfârșitul lui octombrie 1831 și, după mărturia criticului Vissarion Belinski, "„au fost primite cu răceală de public și cu mai multă răceală de reviste”". Aceasta nu l-a turburat pe Pușkin. Povestirile lui Belkin au apărut pentru prima oară cu specificarea completă a numelui autorului de abia în 1834.
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]