645 matches
-
armenii vor înainta în mod oficial pretenții teritoriale asupra teritoriilor turce atribuite Armeniei prin tratatul de la Sevres. Reconcilierea turco-armeană este puternic complicată de astfel de atitudini. În timpul unei vizite la Washington, DC din aprilie 2010, în timpul căreia trebuiau discutate relațiile turco - armene, președintele Armeniei Serzh Sargsyan a depus o coroană de flori la mormântul lui Woodrow Wilson, onorând poziția acestuia de avocat al statului armean
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
în portugheză: „"Alemanha"”, „"alemăo"” și în limba spaniolă: „"Alemania"”, „"alemán"” sunt derivate din numele acestui popor germanic. De asemenea, persana și araba desemnează pe germani drept „"almaani"”, iar Germania drept „"Almaan"” în limba persană și „"Almaania"” în limba arabă. În turcă „german” se spune „"alman"”, iar „Germania” se numește „"Almanya"”. Regiunea alemanilor a fost întotdeauna neunitară și a cuprins un număr de diverse zone și teritorii reflectând originile sale mixte. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul a fost împărțit și a aparținut
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Mahmud al II-lea (în turca otomană: محمود ثانى "Mahmud-ı sănī"; n. 20 iulie 1785 - d. 1 iulie 1839) a domnit ca sultan al Imperiului Otoman din 1808 și până la moartea sa în 1839. S-a născut la palatul Topkapi, din Constantinopol, fiind fiul sultanului Abdulhamid
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
înființată pe 23 aprilie 1920, în plin război de independență. Mustafa Kemal Atatürk încerca în acest fel să înceapă construirea unui nou stat din resturile Imperiului Otoman, la sfârșitul Primului Război Mondial și, în conformitate cu legea fundamentală a Imperiului Otoman, (singura entitate statală turcă recunoscută internațional în acel moment), nu avea autoritatea legală să semneze tratate internaționale. Constituția otomană prevedea la articolul 7 că „Printre drepturile suverane ale Maiestății Sale, Sultanul are următoarele prerogative: [printre altele]... el încheie tratate cu puterile... el declară război
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
față de capitala imperiului. Evreii erau organizați sub sistemul milieturilor ca o comunitate pe baza religiei, alături de cele ale altor credințe (milietul ortodox, milietul armean, etc). Evreii se bucurau de o largă administrativă. Ei erau reprezentați în fața sultanului de "Hahambași" (în turcă: Hahambașı) حاخامباشی), care se bucura de ample puteri legislative, juridice și executive în rândul comunității sale. Uneori, hahambași ara invitat alături de alți bași să participe la ședințele Divanului. Evreii otomani s-au bucurat de privilegii similare cu cele ale ortodocșilor
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Toate propunerile de acest tip au fost respinse până în acest moment. Un caz interesant este cel al Greciei, care nu recunoaște în mod oficial sistemul milleturilor. În practică însă, Grecia recunoaște doar o minoritate musulmană, diferită de minoritarii din etniile turcă sau pomacă, ceea ce este în practică o moștenire a sistemului milleturilor otomane. Termenul „miliet” din limba turcă contemporană ("milliyet") poate fi tradus prin „național” ("milliyet naturpark"), dar el păstrează de asemenea și conotații religioase sau etnice ("çingene miliyeti": neamul Romilor
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
după semnarea armistițiului de la Mudanya, a Tratatului de la Ankara și a celui de la Lausanne. Seria de conflicte dintre forțele franceze și cele turce au fost numite și „Războiul din Cilicia” (în franceză La guerre en Cilicie), sau „Frontul Sudic” (în turcă Güney Cephesi). Aliații occidentali, în particular premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei câștiguri teritoriale importante în dauna Imperiului Otoman, dacă elenii ar fi intrat în război de partea Atantei. Grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
în cele din urmă să trimită pe insule propriile lor forțe militare, reușind în primă fază să oprească înaintarea forțelor elene spre Chania. În același timp, flota europeană a instituit blocada Cretei, împiedicând atât marina elenă, cât și pe cea turcă să aducă întăriri pe insulă. Imperiul Otoman a reacționat la rebeliunea din Creta și la ajutorul dat de Grecia acesteia, mutându-și o bună parte a trupelor sale de uscat în Balcani, la nordul Tesaliei, nu departe de granița Greciei
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
de greci din Asia Mică, Anatolia și Tracia Răsăriteană din Turcia. Convenția a afectat următoarele grupuri de populație : aproape întreaga populație creștină ortodoxă (care aveau ca limbă maternă limba greacă sau limba turcă) din Asia Mică, inclusiv minoritatea vorbitoare de turcă dar de religie creștin-ortodoxă din Anatolia centrală (Caramanlizi), regiunea Ionia (Smyrna, Aivalîk), regiunea Pontului (Trapezunda, Sampsunta), Prusa (Bursa), regiunea Bitinia (Nicomedia, Nicomedia), Halchidon (azi Kadıköy), Tracia Răsăriteană și alte regiuni au fost ori măcelăriți, ori expulzați din teritoriul turc. Este
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
soluția optimă pentru britanici, cu folosirea unui minim de resurse. Forțele britanice au trecut la operațiuni de forță. Pe 14 martie, britanicii au ocupat clădirea Poștei centrale. A doua zi, britanicii au început arestarea naționaliștilor turci. Divizia a 10-a turcă și școala militară de muzică s-au opus arestărilor. Cel puțin 10 elevi au fost uciși de focul deschis de militarii britanici și indieni. Numărul total al celor morți în aceste operațiuni nu este cunoscut cu certitudine. Parlamentul otoman s-
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
și Michael L. Dockrill afirmă că pretențiile grecilor sunt în cel mai bun caz discutabile. Grecii ar fi reprezentat în opinia celor doi istorici cel mult o minoritate importantă în vialetul Smirna, în mijlocul unei regiuni locuite de o majoritate covârșitoare turcă. Datele precise demografice sunt greu de obținut datorită politicii otomane de împărțire a populației pe criterii religioase și mai puțin pe criterii de limbă sau autoidentificare. Se poate spune că temerile pentru securitatea populației elene aveau unele temeiuri. În 1915
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
îi poartă numele. Sami a publicat, în 1872, unul dintre primele romane scrise în limba turcă: "Taașșuk-ı Talat ve Fitnat" (Dragostea lui Talat și Fitnat). Piesa "Besa yahud Ahde Vefâ" (Besa sau îndeplinirea promisiunii) este o dramă, scrisă tot în turcă. A fost pusă în scenă la 6 aprilie 1874. Textul a fost publicat în 1875. Sami Frashëri a fost unul dintre primii autori de manuale pentru școlile albaneze. A scris un abecedar, o gramatică de școală, o geografie. Cea mai
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
din 1901, are 2240 de pagini și 3000 de gravuri. Formatul cărții este de 20 pe 13 centimetri. A fost tipărit și un "Petit dictionnaire français-turc" (Mic dicționar francez-turc). Ca și la dicționarul mare, foaia de titlu este bilingvă. În turcă, numele autorului este Ș.Sami. În franceză însă numele autorului este Ch.Samy-Bey Fraschery (cuprinde deci și titlul nobiliar, precum și indicarea locului de origine). Localitatea unde apare publicația este în turcă Istanbul, dar în franceză este Constantinople. Editorul este Mihran
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
la dicționarul mare, foaia de titlu este bilingvă. În turcă, numele autorului este Ș.Sami. În franceză însă numele autorului este Ch.Samy-Bey Fraschery (cuprinde deci și titlul nobiliar, precum și indicarea locului de origine). Localitatea unde apare publicația este în turcă Istanbul, dar în franceză este Constantinople. Editorul este Mihran. Formatul volumului, în ediția din 1886, este de 13 pe 10 centimetri. Dicționarul are 251 de pagini. Dicționarul turc-francez a apărut în 1885 și are 1208 pagini; conține cuvintele turco-osmane scrise
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
în șase volume scrisă de către Sami. A fost apreciată drept „o realizare herculeană”. Motivele sunt cât se poate de clare: cele șase volume sunt opera unui singur cărturar; enciclopedia este completă; a rămas până astăzi cea mai importantă enciclopedie în turca otomană. Enciclopedia lui Sami este adesea citată în articolele din Encyclopedia of Islam. Primul volum din enciclopedia "Kamus al-alam" a apărut în 1889. Coperta interioară este bilingvă, în turca otomană și franceză. În franceză, titlul este "Dictionnaire universel d'histoire
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
este completă; a rămas până astăzi cea mai importantă enciclopedie în turca otomană. Enciclopedia lui Sami este adesea citată în articolele din Encyclopedia of Islam. Primul volum din enciclopedia "Kamus al-alam" a apărut în 1889. Coperta interioară este bilingvă, în turca otomană și franceză. În franceză, titlul este "Dictionnaire universel d'histoire et de géographie" (Dicționar universal de istorie și geografie). Numele autorului este indicat exact după același sistem ca și la dicționarele franceze ale lui Sami. Editorul este tot Mihran
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
lui Sami. Editorul este tot Mihran. Formatul este de 24 pe 16 centimetri. Textul este dispus pe două coloane. Primul volum are 800 de pagini și cuprinde doar cuvinte care încep cu alif, prima literă a alfabetului arab folosit în turca otomană, fără a epuiza lista acestor cuvinte. Al doilea volum al enciclopediei a apărut, ca și primul, tot în 1889. Structura este aceeași ca și la primul volum. Numărătoarea paginilor se face în continuarea primului volum, începând deci cu pagina
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
volum. Numărătoarea paginilor se face în continuarea primului volum, începând deci cu pagina 801. Se încheie cu pagina 1600. În acest volum este inclus și un scurt articol despre București (pp. 1333-1334). Denumirea orașului indicată în paranteză, după cea în turca otomană, este "Bucharest" (în limba franceză). Volumul al treilea al enciclopediei a apărut în 1891. Volumul al patrulea a apărut în 1894. Al cincilea volum a apărut în 1896. Al șaselea volum a apărut în 1898. Numărul total de pagini
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
grup restrâns de ulemale, dar alfabetul latin a făcut ca rata alfabetizării să crească. Adaptarea vocabularului tehnic a fost un alt pas spre modernizare. Cuvintele tehnice au fost adaptate, autohtonizate și simplificare, astfel încât să fie înțelese de toți vorbitorii de turcă. De exemplu, cuvântul turcesc „bilgisayar” ("bilgi" = „informație”, "sayar" = „calculator") este folosit pentru desemnarea „computerului”. O altă latură importantă a reformelor lui Atatürk a reprezentat-o accentul pus pe studiul limbii și a istoriei turce. Pentru atingerea acestor obiective, au fost
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
(1916-1918) (în limbile arabă: الثورة العربية, "Al-Thawra al-`Arabīya", turcă: Arap İsyanı) a fost o rebeliune inițiată de șeriful Hussein bin Ali cu scopul câștigării independenței de sub jugul Imperiului Otoman și crearea unui stat arab unificat care s-ar fi întins de la Alep (Siria) până la Aden (Yemen). Naționalismul în Imperiului
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
Halide Edip Adıvar, în turca otomană: خالده اديب اديوار , altă formă: Halidé Edib, (n. 1884 - d. 9 ianuarie 1964) a fost o scriitoare turcă și lider al mișcării feministe din această țară. Talentul său este descoperit de scriitorul Ahmet Midhat, însă adevăratul debut al lui
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
sau Chaghri Beg (nume întreg: "Abu Suleiman Dawud Chaghri-Beg ibn Mikail") (989 - 1060) a fost un co-conducător al imperiului Selgiuc timpuriu. Originea numelui Chaghri este turcă ("Çağrı" în turca modernă). Chaghri și fratele său, Tughril, erau fiii lui Mikail și nepoții lui Selgiuc beg. În primele decenii ale secolului al XI-lea, selgiucizii părăsesc Hazaria, mutându-se în aproprierea orașului Jend, unde acceptă suzeranitatea Karakhanizilor dinn Transoxania (teritoriul ocupat
Chagri Beg () [Corola-website/Science/328993_a_330322]
-
i (în bulgară: "Помаци Pomatsi", în greacă: "Πομάκοι", Pomáki, în turcă: "Pomaklar") sunt o populație musulmană de etnie slavă care trăiește în Peninsula Balcanică. Cea mai numeroasă comunitate de pomaci trăiește în Bulgaria, însă pot fi întâlniți și în nordul Greciei, în Turcia, Albania, Macedonia și Serbia. i vorbesc un dialect
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
România. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republică Moldova. a urmat Facultatea de Istorie a Universității București între anii 1966-1970, învățând în paralel turcă veche cu profesorul Mihail Guboglu, care l-a îndrumat pentru cariera de specialist în istoria Imperiului Otoman. În ultimul an de studenție a reușit să obțină o viză de studii și documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franța
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
un impact profund asupra societății elene, prin apariția unei noi elite. Aristocrația elenă funciară, care a dominat în mod tradițional Imperiul Bizantin, a fost aproape distrusă. Noua clasă dominantă în era numită „prokritoi” (în limba greacă: πρόκριτοι ) sau „kocabasis” în turcă. Clasa „prokritoi” era formată în special din birocrați și colectori de taxe, care au căpătat rapid o reputație proastă pentru corupție și nepotism. Grecii locuitori ai cartierului elen al Constantinopolului, fanarioții, au cucerit poziții importante în comerț și diplomație. Biserica
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]