999 matches
-
Cullinan, mai mare ca o minge de tenis, Piatra Sudului.Vedeam fața Ginei reflectată în toate vitrinele. Se prinsese și ea în joc și ne străduiam să găsim lucruri cât mai ciudate. O luasem de mijloc și îi prindeam uneori ușurel cu buzele lobul urechii, dar ea mă trăgea mai departe printr-un paradis taxinomic. Am străbătut repede culoare întunecate în care se deschideau ferestrele dioramelor mici, înfățișînd, prin mulaje vopsite grosolan, viața în cambrian, silurian, devonian (doar niște forme subacvatice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în relațiile sentimentale, el așteaptă de la femeie supunere necondiționată, manifestări exultante de admirație.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban.Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 65 footnote> În unul din rarele momente de bucurie, topită de fericire, Irina “își povestea, ușurel, dragostea întreagă și definitivă, transformările ei prodigioase de când m-a cunoscut, vibrațiile care i-au cuprins ființa mai înainte uscată, deliciile și dezastrele fatale care se înlănțuie necontenit.” Ocupația eroului nu are deloc legătură cu ceea ce simte personajul feminine. “Eu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
studenților se simte solidar cu tânăra. Aceasta, cu o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o invitație
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
forma împreună o pânză în veșnică fâlfâire. Asemeni mării de care m-am simțit odată așa de aproape. Bach ar forma valurile negre, puternice, un ritm egal și cu rezonanțe profunde. Beethoven, freamătul și cataclismele. Mozart, apa liniștită, care joacă ușurel, glumeț, și în același timp melancolic la scânteile soarelui. Wagner , vijelie. Chopin, plescăitul lopeții la razele de lună. Iar Debussy, valurile subțiri și capricioase, uneori roze, alteori argintate, lunecând pe maluri și în care își înmoaie nimfele degetele de cafea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pășise Calistrat Hogaș ținând Pisicuța de căpăstru în acea grotă ce avea să-i țină de adăpost în noaptea în care o neuitată tornadă îl va face să simtă măreția naturii. Așa și noi pătrundem în răcoarea tulburată de zgomotul ușurel al unor picături de apă căzând la intervale rare, amintind, prin monotonia misterioasă a plescăitului lor, de veșnicia peșterilor pe care le explorează reporterii de la Discovery. Și ce văd ochii noștri e greu de arătat, după cum e dificil de povestit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
descurcat la mațe, mă izbise simplitatea, posibilitatea aproape frivolă, așa, de-a futu-i mă-sa, de kiki, de... biliard... mă năucise iminența (precum a unui infarct psihic) de-a deveni GÎNDACUL, formidabil!... de a-l urma orbește pe Kafka, ușurel, pe nesimțite, în infernala-i și mortala, în final, aventură. I-am spus cuiva apropiat: tu nu simți nimic? Ce?, bolborosi el... Păi, nu observi că eu, Doamne, iartă-mă!... am un aspect suspect... că miros a chitină... că-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
semințe și să faci praf tactica antrenorului, laolaltă cu prestația jucătorilor. Mai greu este să joci tu însuți, indiferent în ce domeniu, după regulile specifice, în condițiile din teren. Trecerea de la abstract la concret, de la teorie la practică, de la glosele ușurele la derularea unei activități propriu-zise se dovedește, adesea, prea dificilă pentru numeroasele noastre spirite contemplative. Atât de dificilă, încât nici nu mai merită încercată. Mai bine stăm la gard, răsucim o țigară și-l probozim pe vecinul care se chinuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în ea ceva invincibil și triumfător: ca o bătaie de joc adresată cu nepăsare tuturor semnelor de inteligență și sensibilitate. În tindă, la mânăstire, seara, Părintele stareț vine și se așază lângă călătorul rămas singur, cu ochii închiși. — Văd, zice ușurel starețul, că n-ai intrat în biserică. — Păi, Părinte dragă, răspunde călătorul deschizând ochii, era așa de bine aici, afară, că n-am vrut să pierd plăcerea asta, starea ei de bine... Dacă intram în biserică, totul se întrerupea. De unde
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și sol, e înfiorător." Asta este casa mea, rostește Liliana simplu, deschizînd portița metalică, iar Mihai, pînă să-și arunce privirea spre clădire, se trezește deja în fața ușii de stejar, ornată cu fier forjat, pe care mîna femeii o împinge ușurel, invitîndu-l înăuntru. Un hol încăpător, aproape pătrat, cu un cuier pentru haine fixat în perete și o oglindă înaltă, așezată în colț, sub becul puternic, într-o poziție ce trădează o foarte bună cunoaștere a legilor opticii, dar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acelui "mamă dragă" și gestul de apropiere îi dau curaj, făcîndu-l să-și descleșteze degetele mîinii drepte și să atingă mîna femeii. Dar, dincolo de ochelari, în ochii ei, observă cum tremură iar neliniștea. Mulțumesc! Sigur am mîncat, spune calm, lovind ușurel mîna femeii cu vîrful degetelor, convertind atingerea într-un simplu semn de întărire a spuselor, înainte ca Liliana să rostească acea respingere: "nu, nu trebuie!", pe care el și-o amintește ca pe cel mai enervant lucru din întîlnirea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihai Vlădeanu, cum crezi că mi-aș fi permis?! Mirarea înflorește din nou Lilianei zîmbetul pe conturul feminin al buzelor, aprinzîndu-i spontan luminițele din ochii deveniți migdalați. Mersul ei dezinvolt, pronunțînd pentru o clipă rotunjimea coapsei prin poala rochiei lovită ușurel de genunchiul rotund, stîrnește o pală de aer în care Mihai rămîne învăluit mult timp. O urmărește cu ochii calmi în aparență, cum revine în încăpere ținînd între palme tava plină cu gustări. Apoi, aduce sticle cu bere, pahare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
au făcut griji. Cristina chiar a plîns. Și-acum mai oftează prin somn. Dar bine că totul e bine! Al dracului bine! murmură Mihai în drum spre hotel. * Bancnotele sînt numărate încă o dată. Treizeci. Apoi, mîna lui Mihai le împinge ușurel spre partea cealaltă a biroului: Te rog, ia-le! Fără tine nu obțineam banda perforată. Ce-o să zică Ana dacă află?! se neliniștește Ion. A fost ideea ei. Și dacă mă fascinează prin ceva, în primul rînd, e spiritul echității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ar trebui să se abțină. Pe câtă vreme nu se atinge averea și onoarea oamenilor ei trăiesc mulțumiți și nu ai a te lupta decât cu ambiția câtorva, care se poate înfrîna în diferite chipuri. Disprețuit e acela care trece drept schimbăcios, ușurel, muieratic, pusilanim, nehotărât; de acestea principele trebuie să se ferească ca de-o stîncă-n mare și cată să se silească a arăta în acțiunile sale oarecare mărime, curaj, seriozitate și tărie. În toate tractările lui cu supușii cată să excite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din revistele reținute de el pentru Fleur-de-Lis, iar Hudgens l-a abordat pe Marsalas. I-a cerut informații despre vedetele serialului și l-a amenințat pe Jerry cu deconspirarea afacerilor porno dacă nu cooperează. Jerry i-a povestit niște lucruri ușurele despre Max Peltz, care la puțin timp după aceea au apărut În revistă. Apoi Hudgens a fost asasinat și e evident că Jerry l-a pus pe David să comită crima. I-a micșorat doza de droguri și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele și, picioarele copilului. Julius o privea cu zîmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele și, picioarele copilului. Julius o privea cu zîmbetul pe buze și Îi punea Întotdeauna aceleași Întrebări; o Întreba, bunăoară: „Tu de unde ești?“ și o asculta cu atenție cînd ea Îi povestea de Puquio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici În fiecare dimineață, În jurul orei unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse că el avea s-o Însoțească sîmbăta după-amiază, dar jucătorul de golf Îi tăie avîntul trimițîndu-l să se spele și să se culce, mucosul ăsta care stîrnea atîtea buclucuri. Pe urmă Îi spuse lui Susan să ia lucrurile mai ușurel, o să mai stea de vorbă despre asta, ce-ar fi să ieșim puțin? O rugă să se Îmbrace elegant și o duse să danseze pînă la patru dimineața. Au dansat sorbindu-se din ochi toată noaptea. Și au stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna lui Juan Lucas, care cu siguranță că În fond nu era un om atît de rău cum părea. „Veniți cu mine, domnule, Îi spuse: o să ne ajutați la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ți-a spus, schimonosindu-și fața, În chip de zîmbet; te-a rugat să mănînci, spunînd că era pentru tine și a apropiat chifla Încet-Încet de tine cu mîna; Între timp Carlos terminase și era gata de plecare; mîna Împingea ușurel spre tine farfurioara cu chifla unsă cu unt și tu ai văzut deodată unghia neagră vineție uriașă, un punct alb, hai, mănîncă, domnișorule și tu ai văzut mănușile albe cu care Celso și Daniel serveau la palat, dar nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seama, alții În stilul lui Lastarria, care se vedea de departe că abia aștepta momentul potrivit, deși erau și cîțiva care nu se apropiau, se pare că premierul nu era peste tot simpatizat. Și el probabil că știa, fiindcă tremura ușurel tot timpul, nici mai mult nici mai puțin de parcă ar fi murit de frică; În acel patio fermecat, stil secolul XX nu erau de fapt colțuri, dar el parcă le căuta, aproape s-ar fi putut spune că le crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine. Și se simți mult mai bine cînd văzu că primul grup de invitați se apropiau să-și ia rămas-bun: „Vă Însoțesc, domnilor, vă Însoțesc“, le spunea de Altamira și atingea cu degetele sale ariene coatele albastre ale invitaților, Împingîndu-i ușurel prin acel patio fermecat, prin living-ul incredibil, prin vestibulul Încîntător etc. Se mai apropiară și alții pentru a-și lua rămas-bun În timp ce avansa și el le spuse: vă conduc, domnilor, zîmbitor și spunîndu-și: „Au Început să plece mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse dintr-o privire. Șeful de sală se Îndepărtă patinînd, cu spatele, după ce mai Întîi făcu să fiarbă șampania În cupe. Juan Lucas se uită la ceasul de la mînă. — Ei, Julius, noroc! spuse, văzînd că Începea să se facă tîrziu. — Ușurel, darling, nu te grăbi, adăugă Susan, avem timp destul. — Noroc, repetă Juan Lucas, țintuindu-i pe rînd cu privirea, mai Întîi pe Susan, apoi pe Julius. Julius Își duse cupa la gură și bău o Înghițitură destul de mică, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la golf, la sport, unde-o să fie la un loc cu băieți mai veseli... de aici și pînă la momentul cînd o să renunțe la copilăriile astea nu e decît un pas. Susan era din nou de acord, dar mai ușurel, nu atît de brusc, darling și Începea să-i explice totul din nou, dar mai ușurel, nu atît de brusc, cînd Își aminti că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici și pînă la momentul cînd o să renunțe la copilăriile astea nu e decît un pas. Susan era din nou de acord, dar mai ușurel, nu atît de brusc, darling și Începea să-i explice totul din nou, dar mai ușurel, nu atît de brusc, cînd Își aminti că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și cam atingea elevii la scăfîrlie. Se Înșelase amarnic mătușa Susana. Frau Proserpina nu lovea la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]