3,966 matches
-
n-a mai avut de cînd este el pe pămînt. Pilotul a stat șase luni pe tușă, disciplinar, Dinu n-are carnet de pilot și aproape că nu-l mai interesează problema. Mi-a ajuns doar atîta. Cică Romeo era ud și mirosea... puh. Făcuse de toate pe el. Cînd trecea Romeo cu Mercedesul său, Dinu se ținea de nas și mima scîrba pe care o simțea față de cei care fac în pantaloni. Dar Romeo strînge bani de avion. Neamuri proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie s-a vindecat greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit ud. Curgea din fiecare streașină câte un râu, curgea de sub fiecare grindă, din stâlpi curgea și casa era un izvor de ploi, și în casă nu era decât o icoană, și a trimis Petru icoană să vadă dacă s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văd, în pod am spus! Astfel de scene se petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poponarul să se topească! Sigur mai avea ceva de dosit prin pădure, mereu și-a cerut parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciudățenia asta înaripată cuibărită pe umărul stâng! Ieri s-a ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri, de frica procurorului, sub o limbă de ceas și-a găsit scăpare. Când îmi măsura tata spatele cu funia udă, păzitorul de la Domnul, după icoană, număra frunze uscate de busuioc. Acum, evidența cărei întomnări o mai ține? Doamne, te rog, alungă sperietoarea aceasta ce hodorogește a tinichea când fâlfâie din aripi! Este timpul să-i dai altă ascultare, Stăpâne! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul golit de pîine foile de tutun și hainele ude. Apoi, nană, io gîndesc că dumneta ai călcat, Doamne feri, Într-o urmă blăstămată de strîgă, i-a spus gazda după ce a ascultat istorisirea călătoarei. — Zău, nănucă dragă, doară n-am fost pățîtă una ca asta! — Ba drept așe ai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise lângă foc, scuturându-se din când în când, cu blana udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord decât pe lângă casă. Ea se așezase la fereastră, cu lumina stinsă, încercând să zărească ceva în noapte. Își strânse mai bine șalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Deschise speriată ochii. De data asta, cineva bătea în ușă cu putere. Alergă la ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și fiul ei. Cu hainele ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi și nu-l auzeam decât pe fiul nostru . Louis. Louis Ibaraki. I-am întins soției sashen-ul meu, încă ud de sângele fiului. Ud și el de sânge, kimono-ul meu parcă avea viața lui, în lumina lanternelor morții. Ea s-a uitat. Buzele ei se mișcau . Nu se auzea , nu se înțelegea nici un cuvânt. Am crezut că se roagă. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi și nu-l auzeam decât pe fiul nostru . Louis. Louis Ibaraki. I-am întins soției sashen-ul meu, încă ud de sângele fiului. Ud și el de sânge, kimono-ul meu parcă avea viața lui, în lumina lanternelor morții. Ea s-a uitat. Buzele ei se mișcau . Nu se auzea , nu se înțelegea nici un cuvânt. Am crezut că se roagă. Într-un târziu, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care nu ne prea jucam noi. Și atunci s-a întâmplat: copilul a strigat bătând din palme: "Zburați!" și păsările de lut și-au întins aripile și într-o clipită au fost în înaltul cerului. Încremeniserăm toți. Stăteam în lutul ud de unde zburaseră păsările și nu mă dumiream ce și cum se întâmplase. Ceilalți au fugit strigând, dar eu, când m-am ridicat cu chiu, cu vai, murdar de lut, m-am luat binișor după el să văd unde stă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și nu mă dumiream ce și cum se întâmplase. Ceilalți au fugit strigând, dar eu, când m-am ridicat cu chiu, cu vai, murdar de lut, m-am luat binișor după el să văd unde stă și ce face. Era ud tot și plin de lut ca și mine. S-a strecurat pe lângă casă în șopronul unde lucra tatăl lui (probabil să se spele mi-am spus), când tocmai atunci am auzit-o pe mama lui chemându-i la masă. "Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
electric ! mă gândeam în timp ce calul urca pe drumul pieptiș. Casa și drumul până la ușă îl știam, nu-mi trebuia lumină. Iar n-au tuns copacii de o parte și de alta a potecii, trebuia să-mi croiesc drum printre crengile ude. Dar n-am să las absolut nimic să-mi strice vacanța ! În casă, focul din sobă dădea suficientă lumină, cât să nu trebuiască sa aprind lampa cu gaz așezată pe masă, la vedere. Asta e ! Măcar e cald ! Nu lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ieri trebuia să trag de tine dacă vroiam să vii cu mine la pește. Și acu', uită-te ! Ai făcut ochi înaintea mea ! Nici soarele nu s-a ridicat din ceață ! Ce-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame ? S-a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de mâncare du-te și ia din barcă : mai e niște pâine, astâmpără-ți foamea oleacă... Uite, mergem la pește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare, se ivi un sat. Am ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
telefonează la Spitalul pentru tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia, ca sa afle ultimele noutăți despre evoluția lui Justin. Răspunsul de la capătul firului se lasă așteptat. Picături de apă cad cu un zgomot sec din păr și de pe hainele ude. Așteptarea pare un veac, iar vocea care în sfârșit îi răspunde este politicoasă, dar rece, tăioasă ca lama bisturiului : "Justin Grand ? Spuneți că sunteți tatăl lui ? Profesorul Grand ? Ciudat ! Nu am avut prilejul să vorbim până acum... Evoluția ? Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
față de Dej a fost de poveste. Stătusem în ploaie, mai mult timp, cu detașamentul, ca să-l întâmpinăm la vremea sosirii în vizita de lucru de la uzina de motoare electrice din cartier. Până să vină Dej, am tremurat rău de tot, ud până la piele, și m-am trezit a doua zi internat în spital. De-atunci am avut mereu un dinte împotriva vizitelor de lucru, deși, ca să fiu drept, vizita aceea mi-a adus și ceva bun. Erau în salon niște fătuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poți iubi pe toate! Căci Luna e rece, singură, feminină. Și Soarele arde prea tare. Și căci Luna lui îl face singur, de neatins, și pe tine Soarele te ține-n cununa de raze. Și căci Luna e rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și prin inima lui în tot timpul în care nu știa despre Cecilia nimic, doar că există. Nu după mult timp, într-o sâmbătă pe când Cecilia se spăla, îi zbârnâie telefonul. — Telefonul, Ceci, îi strigă Elena. Răspunde tu, că sunt udă. Alo! — Alo! Cecilia? Nu este Cecilia, răspunde Elena. —Nu este numărul.........? Și dă numărul de telefon al Ceciliei. —Ba da, dar ea se spală. Cu cine vorbesc? — Cu Elena, sora ei. Spune-i, te rog, că revin. —Bine. Mai aflase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ceciliei care au udat-o ca pe-o curcă, învârtindu-se amândouă prin baie. Am văzut că nimeni nu te-a întrebat și m-am gândit că poate ai picat. Crezi că sora-ta e-o proastă?, s-au îmbrățișat ude și au sărit prin baie ca apucatele. Până s-au șters cu prosoapele, până s-au schimbat a trecut ceva vreme, că ceilalți nu știau ce se întâmplă și mai ales Matei care murea de nerăbdare să apară Cecilia. Ce-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ai să-ți primești partea și ai suferi. Voi suferi alături de tine când știu că nu ți este bine. Dragul meu băiat din parc, să mă bați când mă înfurii pe tine, îi pune capul pe pieptul ei. Ți-e udă bluzița, scumpo. Se apropie masa copiilor. Dă-mi, te rog, cana aceea să mai storc puțin lapte. Nu termină bine vorba și de data aceasta, băiețelul se scâncește întâi. Matei i-l pune la sânul mamei, admirându-l cum suge
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Florina și Sorin, pentru mine și iubirea noastră. Nu ne poți părăsi. Nu putem merge mai departe fără tine. Ca să înțelegi ce este în inimile noastre ascultă-ți inima ta și luptă pentru viață, draga mea. Îi sărută repetat mâna udă de lacrimile scurse de pe obrajii lui. Așa l-au găsit dimineața medicii care veneau să vadă starea Ceciliei. Le-a fost atât de milă de el! În turele lor îl mai văzuseră și-n toiul nopții stând nemișcat lângă Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]