4,882 matches
-
o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să se vindece în timp sau însorindu-le cu dulcele și amarul tinereții fulgurante. Spre uimirea lui Mihăiță și chiar a părinților, Vișinel nu se îndrăgostise de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări, el fiind un cavaler chipeș și înzestrat din belșug cu acel atribut numit de vino-încoace! Nimeni nu putea ști că inima și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aflat, cu cuțitul în gât s-a zbătut întrun efort ultim, aruncându-și cât colo asasinii, apoi s-a ridicat in picioare și a luat-o la goană prin grădină, provocând o adevărată cursă de urmărire. Muți de spaimă și uimire, cei prezenți s-au adăpostit pe unde a putut fiecare, în timp ce unul mai responsabil ne-a strigat tuturor celor ce căscam gura, ca toată lumea să se urce pe gard! Printre sudălmi, panică și groază s-a scos la iveală caracterul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez! Cu toată căldura de afară, misteriosul domn purta pantaloni lungi și Închiși la culoare, de stofă maronie, cămașă și un sacou cenușiu, vizibil uzate. Sesizându-mi uimirea, mi-a spus, ridicând mâna, că el este “un cetățean pașnic” (ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lua forma literei pe care o pronunța. Și, pentru câteva clipe, am avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori altceva, cu privirea agățată de rondurile multicolore de petunii din fața mea, căutând o explicație logică a faptului petrecut... Cu siguranță, mi-am zis În cele din urmă, totul nu fusese decât o autosugestie născută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sărută rece pe gură și se Îndreptă spre marginea prăpastiei, scrutând adâncul. Și, dintr-o dată, fără să mai spună nimic, Își desfăcu larg brațele (eram să spun aripile!) și se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strâns mâna cordial, ca la decernarea unui premiu important (s-a uitat la mine Într-un ochi, prostit) și i-am aterizat un „Mulțumesc mult, șefu... mult de tot!” Am ieșit victorios din biroul uriaș, În timp ce lui Încă Îi șiroiau uimiri din gura Întredeschisă. M-am ținut tare. Dar după ce am ajuns jos, la capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător, care Începuse să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
afișă o față împietrită și albă ca hârtia de sub acest text, când fu întrebat a doua zi dacă el a fost ultimul care l-a văzut în viață. Ochelarii lui rotunzi păreau mult prea mici pentru ochii măriți enorm de uimire. — Probabil că eu am fost ultimul care l-a văzut. Nu cred să fi primit vreo vizită, iar după ce a urcat nu l-am mai văzut coborând. Nu-mi explic cum s-a întâmplat. — Ce-ați discutat cu el? insistă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina introduse cheia în ușa de la intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar care și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor. Era mândră de soțul ei. Când vor veni părinții să-i vadă opera, vor conchide că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui străin, a unui om normal ar fi întinat-O și ar fi veștejit-O. Din momentul în care am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă fixau fără a vedea, îi știam deja. Chiar dacă nu i-aș fi văzut înainte, i-aș fi recunoscut. Nu, nu mă înșelasem: era Ea. Mut de uimire și nemișcat, eram asemenea unui om care visează, care știe că visează, ar vrea să se trezească, dar nu poate. Chibritul arse până la capăt, frigându-mi degetele. Atunci mi-am revenit. Am răsucit cheia în broască, ușa se întredeschise. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Elenei Udrea, Dubla viață a Monicăi Macovei ș.a.m.d. Că ăla care stă cu inima la gură urmărind spectaculosul destin al Elodiei, nu-i prost să piardă taman mondenitățile biografiei Elenei Udrea... Și fiindcă tot ne aflăm la capitolul uimiri cinematografice , vreau să vă previn că nu e Întotdeauna indicat să joci convingător, pe ecran. Doi actori au fost uciși și alți trei răniți, fiindcă ...jucau veridic Într-o secvență care se filma În Angola. Bieții histrioni interpretau niște spărgători
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
irlandezul furios”... Dincolo că exprimarea lasă de dorit - „agreați generos”, „poate că un caz similar să fie”, mi-e teamă că nici statistic observația nu-i exactă : din fericire, zic eu care pe Sara Kane o agreez ...meschin... Citesc cu uimire că există, printre multele Academii ale României, și una TV. Instituție serioasă, În care predau „universitari” celebri - Dan Negru, Andreea Marin Bănică ș.a. Cursul nu-i scump, nici ieftin : Între 600 și 1.200 de euro. Or fi suicidali care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
miez :” Arlecchino i-a supraviețuit lui Strehler ca un fel de alter-ego al său, o marcă a spiritului lui Giorgio”. Fericit destin ! De regizor...ba chiar și de personaj! Dintr-un articol dedicat lui Ivan Evseev, am aflat, cu plăcută uimire, că Dimitrie Cantemir i-a fost rudă lui...Bahtin! Hm... Citesc În Alex Ștefănescu (unul dintre scriitorii mi preferați) pasaje despre România mea, România care m-a făcut nostalgic, da’ nostalgic În sens elitist. Firește - ceea ce neocomuniștii nu vor afla
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
talentul lui, ori se apu că de alte meserii, lipsite de timorare. D.R.Popescu scrie eseu cu mult farmec. Citesc de multă vreme gîndurile lui, seducătoare, despre marele Will și marile sale piese. Și totuși, zilele trecute, am aflat cu uimire că el vrea să vadă, acum, În 2009, un Hamlet cu Rebengiuc În prinț și Mariana Mihuț În Ofelia... Acum 30 de ani, sigur s-ar fi putut... Am obiceiul să citesc unele publicații la...cîțiva ani după apariție : timpul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Un intelectual român poate n-ar avea tenacitatea nerenunțării... La București, organizatorul unui festival internațional al teatrelor pentru copii, anunță, În ultima seară, premiile : au fost doar patru - trei obținute de străini și unul, cel mai important, decernat ...teatrului-gazdă. Mimînd uimirea și candoarea, directorul, fără să și dea seama, l-a copiat pe Ipistatul lui Caragiale ( din D-ale carnavalului): „ Închipuiți-vă, dragi spectatori, iar noi ! Și ediția trecută...tot noi am cîștigat! Ce surpriză!”. Mda... La Berlin a fost interzisă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de-o manșă. Au ajuns în cinci trefle. Am pus cu o delicatețe otrăvită cartonașul care simbolizează "contra". Afirmația indubitabilă venită din partea mea că nu vor face în veci contractul licitat. Abia în clipa aceea am observat ochii rotunzi de uimire pe care Doru îi ridicase către mine. A oftat scurt și a pasat. Moldoveanul parcă se scufundase într-o transă hipnotică privind contra mea. După vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și dinaintea mea, apare viziunea bântuitoare a unei posterități glorioase.) Trecând dincolo de această divagație ideatică și, evident, elitistă, lucrurile s-au întâmplat cam așa: "Bă! Băă! Tu nu ești dă p-aci!", l-am auzit spunând cu o nuanță de uimire pe gândacul cu care mă întâlnisem. "Da. Nu sunt de pe aici, deși pot spune că din punctul tău de vedere mi-am cam făcut veacul și prin această cameră", am simțit eu nevoia să precizez. Atitudinea insectei, tradusă în mimică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
faza asta, mă apuca un soi de disperare sau de lehamite care mă determinau să las lucrurile să se desfășoare de la sine, mizând mai apoi, când ajungeam la deznodământ în situație de avarie, pe inspirația de moment. Uneori, chiar spre uimirea mea, mă mai descurcam. Acum însă eram pe deplin conștient ce vorbă mare! că lucrurile nu pot fi lăsate la voia lor și că trebuie să iau o decizie. Vine un moment în viața oricărui mare om în care acesta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă amuțit de uimire. Medicul urmă calm: "Încântat de cunoștință, domnule Mirică! Problema e ce te aduce pe dumneata în cabinetul meu. Ia spune-mi o poveste frumoasă acum!" Păi, cum să vă spui io..." "Ai alunecat și..." Nu, n-am alunecat. M-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Auzi, nene, am apucat să-ți zic?". "Ce, bre, ce să-mi zici?" " A murit mă-sa mare a lu' Obama!" Petrică se uită încruntat la celălalt portar, după care porni spre stradă gesticulând și strigând ca un apucat, spre uimirea deplină a lui Anton: Ia uite, mă, d-aia nu mai puteam io. Mai lăsați-mă, bă, cu baba aia. Să fie sănătoasă, nene! Să fie sănătoasă, da? Ei, comedia, dracului!". Deci catastrofa cu dezinsecția o înlăturasem. Drama poporului meu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a Iozefinei, refăcând pentru a nu știu câta oară, conturul coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unei palme peste creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu erau singurii aflați În acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cred că era Corbul și vulpea, nu sunt sigur sută la sută, eram în apartamentul frumos al părinților mei din Plaine Monceau și am trăit un moment de beție citind pentru prima oara fără să mă ajute nimeni și retrăiesc uimirea cu care mi-am spus "Nu este adevărat, am citit singur, este uimitor! Sunt tare!". Or, nu era adevărat pentru că în acel an (funest, nu o știam încă) 1933, toți copiii din mediile cultivate știau să citească. Astăzi este rar
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
la ferma Galbena, unde nu fusesem niciodată. Aceste măsuri au fost luate anticipat sosirii mele la fermă. M-am deplasat la fermă, m-a întâmpinat administratorul Papadopulus, căruia i-am cerut să vorbesc cu domnul Pavel. Mare i-a fost uimirea de faptul că l-am găsit. M-a condus în încăperea în care era, găsindu-l într-o stare de ,,imponderabilitate” și îmbrăcat în pijama. Părăsind reverența, mi-a făcut câteva aprecieri jignitoare la adresa armatei, iar eu văzând cum vorbește
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]