7,855 matches
-
traumatice, până la patru studii de fenomenologie a uitării și filosofie a istoriei dedicate lui Heidegger (de A. Bejinariu și B. Mincă), lui Ricoeur (de P. Marinescu), lui Fink (de O. Stanciu) și un alt grup de studii care pun problema uitării din perspectiva angajamentului etic, individual sau colectiv (M. Maci, D. Maci, I. Borțun și A. Corbu). Am putut remarca, organizând în minte aceste studii, că ele au câte o notă proprie: studiul de psihanaliză vorbește despre rolul terapeutului în recuperarea
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
originar, dar avertizează asupra posibilității eșecului în repetiția formală (deci infinit inutilă) a evenimentului, așa cum pacientul îl interpretase deja anterior întâlnirii propriu-zise cu terapeutul. Studiile heideggeriene, cu deschideri fie spre sursele presocratice, fie spre alte nume ale fenomenologiei contemporane, apelează uitarea în relație cu memoria sub conotația nevoii de suprimare a uitării drept cale spre experiențele originare ale filosofării despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas în plus față de
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
inutilă) a evenimentului, așa cum pacientul îl interpretase deja anterior întâlnirii propriu-zise cu terapeutul. Studiile heideggeriene, cu deschideri fie spre sursele presocratice, fie spre alte nume ale fenomenologiei contemporane, apelează uitarea în relație cu memoria sub conotația nevoii de suprimare a uitării drept cale spre experiențele originare ale filosofării despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas în plus față de primul caz, încorporând uitarea în vagul productiv de sens al „indicației
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
memoria sub conotația nevoii de suprimare a uitării drept cale spre experiențele originare ale filosofării despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas în plus față de primul caz, încorporând uitarea în vagul productiv de sens al „indicației formale“ heideggeriene, substituite determinației complete a analizei conceptuale caracteristice metafizicii tradiționale sau în sensul destinal și natural al întregii istorii a filosofiei în care „uitarea ființei“ încetează să fie o „vină“ a tradiției
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
un pas în plus față de primul caz, încorporând uitarea în vagul productiv de sens al „indicației formale“ heideggeriene, substituite determinației complete a analizei conceptuale caracteristice metafizicii tradiționale sau în sensul destinal și natural al întregii istorii a filosofiei în care „uitarea ființei“ încetează să fie o „vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup de studii vorbește despre raportul uitării cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
metafizicii tradiționale sau în sensul destinal și natural al întregii istorii a filosofiei în care „uitarea ființei“ încetează să fie o „vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup de studii vorbește despre raportul uitării cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
filosofiei în care „uitarea ființei“ încetează să fie o „vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup de studii vorbește despre raportul uitării cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
să fie o „vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup de studii vorbește despre raportul uitării cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
cu etica, unde nimic din valențele care păreau anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui studiu, la care mi-aș dori să revin, aș putea spune, mutatis mutandis, oricât de riscată este
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui studiu, la care mi-aș dori să revin, aș putea spune, mutatis mutandis, oricât de riscată este generalizarea, că există cel puțin o înrudire a studiilor
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui studiu, la care mi-aș dori să revin, aș putea spune, mutatis mutandis, oricât de riscată este generalizarea, că există cel puțin o înrudire a studiilor acestei cărți sub semnul unei propoziții de la pagina 57: „uitarea de sine înseamnă pierderea întâlnirii cu celălalt“: fie că e vorba de experiența individuală și cotidiană, fie de experiența gândirii filosofice a întâlnirii cu marea alteritate a orizontului lumii și ființei. Colegii reuniți în volum sunt contemporaneiști și ei examinează
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
sine înseamnă pierderea întâlnirii cu celălalt“: fie că e vorba de experiența individuală și cotidiană, fie de experiența gândirii filosofice a întâlnirii cu marea alteritate a orizontului lumii și ființei. Colegii reuniți în volum sunt contemporaneiști și ei examinează tema uitării din perspectiva ei recentă, raportată, în principal, la secolul trecut și sursele lui proxime. E totuși frapant faptul că o altă istorie a conceptului de uitare se poate profila prin evocarea unor pasaje ale istoriei mai vechi. Am loc aici
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
orizontului lumii și ființei. Colegii reuniți în volum sunt contemporaneiști și ei examinează tema uitării din perspectiva ei recentă, raportată, în principal, la secolul trecut și sursele lui proxime. E totuși frapant faptul că o altă istorie a conceptului de uitare se poate profila prin evocarea unor pasaje ale istoriei mai vechi. Am loc aici doar pentru a trece rapid prin galeria unor pasaje și pentru a conchide asupra sensului lor universal. I se atribuie lui Heraclit un fragment în care
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
Heraclit un fragment în care niște copii își scot reciproc păduchii, iar lui Homer, care îi întreabă ce fac, ei îi răspund: ceea ce apucăm, lăsăm în urmă, ceea ce nu, ducem cu noi. În Hippias minor, Platon îi atribuie lui Ahile uitarea de sine inocentă drept primă condiție a accesului la adevărul stărilor de fapt, iar în Republica zeul este garantul legilor pentru că poartă atribute identice cu Ahile. Pentru Aristotel, actualizarea intelectului posibil este prin definiție incompletă, chiar și atunci când gândește, rezervând
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
prin definiție incompletă, chiar și atunci când gândește, rezervând astfel ideea reflexivității și memoriei complete numai zeului. Plotin remarcă faptul că nu am putea să scriem dacă nu am uita cum se scrie fiecare literă în parte, arătând de fapt cum uitarea este suportul implicării noastre în fluxul vieții (ceea ce, cred, trebuie pus în legătură cu splendidele pasaje despre lipsa de conștiință a Unului). Un puternic curent al Antichității târzii și al evului mediu arab și latin vorbește despre puterea intelectului de a reveni
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
martor al descoperirii lui. Și, poate mai izbitor decât toți ceilalți, Petrus Damianus le scrie fraților de la Monte Cassino că le e dor de ei asemenea ochilor de capul în care stau, dar nu îl văd niciodată. Ce fel de uitare este aceasta, pe care textele amintite fugar o evocă? Ea seamănă cel mult cu tema uitării angajate în intuiția universalului, dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
de la Monte Cassino că le e dor de ei asemenea ochilor de capul în care stau, dar nu îl văd niciodată. Ce fel de uitare este aceasta, pe care textele amintite fugar o evocă? Ea seamănă cel mult cu tema uitării angajate în intuiția universalului, dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii discuții: dacă faptul de a păstra în
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii discuții: dacă faptul de a păstra în memorie evenimentul obiectiv al trecutului glisează spre păstrarea sa doar exemplară, poate că acest proces angajează un tip de uitare de sine care este chiar condiția accesului spre celălalt.
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
a resimțit mereu condiția identitară sub spectrul marginalizării și al marginalului, scriitura lui Norman Manea este expresia unei identități fracturate, ce caută să își recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale și a uitării este compensată de revelațiile unei memorii cu un acut profil etic, soluție iluzorie a unui destin aporetic. Ce poate fi, în acest fel, scrisul decât o tentativă de supraviețuire, o formă de exhibare a suferinței și de refuz al compromisului
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Și nici nu te face mai bun și mai frumos. Amintiți-vă de atâtea „glorii sportive naționale” care la doar câțiva ani după încetarea activității „în slujba nației” s-au trezit muritori de foame - în totalul dispreț și în apăsătoarea uitare a celor care îi adulau cu lacrimi. Primii care s-au adaptat mutării accentului de pe națională pe echipele de club sunt jucătorii exponențiali. Pentru că prioritatea lor este respectarea contractului cu întreprinderea capitalistă numită club de fotbal. Ei știu pe propria
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
frige tălpile, aerul mângâie pielea și ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în stele. Trec peste vieți în vârtej, peste fluvii, în salt. Zgârii sâmburii, cărămizile, mortarul, sensul, apele grele. Întind arcul. Săgeata caută vânatul de aer - numele strigat. VI Fără răspuns rămân. Cu capul descoperit
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
minciuna. 734. Scopul a devenit o țintă abia când viața a devenit o luptă. 735. Cel care rămâne alături de Dumnezeu vrea să se apropie de propriul său sine. 736. Nu sfida lumina divină a aștrilor fie ei și din negura uitării fiindcă nici tu nu poți străluci altfel în fața Cuvântului Lui Dumnezeu. 737. Nu amâna ziua de azi cu o alta fiindcă nici moartea nu-și amână ziua și ceasul hărăzite ție. 738. Cel ce răstălmăcește Cuvântul Lui Dumnezeu este cel
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
existat suferința cu siguranță nu am fi avut nevoie de numere și de enumerări. 770. Cum nu există răsărit al privirii care să nu apună tot așa nu pot exista nici zorii fericirii care să nu se ascundă după muntele uitării pentru totdeauna. 771. Care astru este mai măreț decât grăuntele de nisip în fața eternității? 772. Cu toții am lipsit la împărțirea veșniciei atunci când am primit în dar viața. 773. Nicăieri în altă parte nu vei afla lumină mai strălucitoare ca și
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
hrana visului vieții. 791. Lumea se sfârșește cu fiecare dintre noi dacă uităm totul. 792. Curajul te îndeamnă mereu să fii tu însuți dar realitatea visului vieții tale te îndepărtează de acest deziderat. 793. Nu-ți vinde zâmbetul pe banii uitării fiindcă atunci când te vei gândi de ce ai trăit în această lume nu-ți vei mai aminti nimic. 794. Care floare nu-și dorește frumusețea? 795. Ascultă mersul timpului atunci când calcă peste amintiri și spune-mi cui îi suspină pașii? Amintirilor
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]