5,157 matches
-
Gheorghe Grigurcu Aapărut recent, într-o a doua ediție, volumul de versuri Miresme din stepă al unui poet uitat, Ion Buzdugan (1887-1967), sub îngrijirea devotată a lui C. D. Zeletin, care l-a însoțit cu o prefață și cu o prezentare semnate de N. Iorga. Ion Buzdugan: un mare basarabean. Militant pentru unirea Basarabiei cu patria-mamă, împlinită în 1918
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
la o execuție. E prea puțin, descoperă uluiți cei setoși de sânge nevinovat. Iresponsabili si orbiți, ca niște copii cărora li se dă o jucărie peste vârsta lor, USL-iștii nu văd că adversarul lor a devenit chiar România. Suspendată, uitată, lovită de bombe de presă, mâncată de orgoliul nemăsurat al conducătorilor ei imaturi, umilită de contrastul jenant dintre promisiunile privind măsurile fără precedent ce vor fi luate și descoperirea lipsei totale de proiect economic. Economic, România este Suspendată", transmite Paul
Andreea Paul: Băsescu, adversarul fals invocat de USL la referendum () [Corola-journal/Journalistic/43460_a_44785]
-
pentru că și lui Barroso i le-a dictat de la București altcineva. "Între timp lucrurile s-au mai lămurit, cum s-a văzut și la Strasbourg. Diversiunea cu “lovitura de stat “a căzut în dizgrație și mulți încearcă să o facă uitată. Înalții funcționari de la Bruxelles, excelent plătiți la cît de naivi sunt, nu știu cum să scape de hapul servit de Băsescu. O dovadă, la ultima întilnire, vineri, Barroso a refuzat să iasă la conferința de presăcu Băsescu. Nu a fost nici un comunicat
Stelian Tănase: Relațiile dintre Barroso și protejatul său de la Cotroceni sunt reci () [Corola-journal/Journalistic/42283_a_43608]
-
cînd înțelegeau că trebuie să stea singuri acasă, căci mama lor își făcea meandrele cu iubitul ei Diavolul, căruia de cîteva luni îi spuneau Robert, tot așa cum altădată diavolul purtase multe alte nume reținute și însușite de la mama și numaidecît uitate, ca și cum n-ar fi fost, pentru a fi înlocuite cu altele. De cînd se știu diavolul și-a avut rostul și locul lui important în familie, făcînd ca prin mîna bună a mamei lor să le vină distracțiile, jocurile pe
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Unirea din 27 martie, este mai important decât se știa până acum, iar ediția de față îi face dreptate. Există, totuși, momente în care pana romancierului se face simțită, dincolo de convenția diplomatică. Mă refer la galeria de portrete basarabene, unele uitate astăzi, pe bună dreptate, altele ocultate în perioada comunistă. Prozatorul, cum spuneam, nu face literatură, dar are intuiția că datele statistice, istorice sau economice seci nu pot explica, ele singure, dinamica unor bulversări cum erau acelea prin care trecea Basarabia
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
de povestiri. În anii 1950, Constantin Țoiu stiliza traduceri la singura editură din țară. Adevăratul lui debut îl reprezintă Galeria cu viță sălbatică din 1976, când autorul avea 53 de ani, care a impus un romancier de primă mână, făcând uitate un roman și un volum de povestiri destul de stângace atât literar, cât și ideologic de la finele deceniului precedent. Debuturile întârziate i-au cruțat și pe alții dintre scriitorii generației dinaintea noastră de compromisuri cu cenzura. Spiritul liberal al celui din
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
prima vedere (Landor, Von Platen, Ganghofer, Jünger); toți materializează însă „restul fericit” care a nuanțat tendințele literare dominante, oferind variante opuse, uneori polemice față de viziunea majoritară. Prin ei, literatura epocii lor a căpătat armonie. În cazul postmodernismului contemporan, dimensiunea spirituală, uitată sau escamotată intenționat în zilele noastre, ar putea reprezenta același „rest fericit”, alternativa obligatorie fără de care civilizația contemporană ar merge spre eșec. Eșecul, înfrîngerea, rezistența în fața eșecului - iată cîțiva dintre termeniicheie ai ultimelor cărți semnate de Virgil Nemoianu. Considerațiile sale
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
patriotic care i-a mânat pe francezi în războiul mondial? Cu un tată evreu polonez, Bergson nu s-a numărat totuși printre pacifiștii de stânga din al doilea deceniu al secolului XX, ceea ce i-a atras ura acestora. Astăzi par uitate toate ale vieții valuri în care Bergson a înotat cum s-a priceput și cea care trece pe primul plan este filosofia lui generoasă, atașată de ceea ce este viu, în mișcare și capabil de evoluț ie. Omul fără trecut Sub
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
ei rude și e datoria noastră s-o ajutăm. Iar tata completează: „Și singurii moște nitori“. Cele două ore de conversație cu tanti Neli, în timp ce mama deretică prin casă și bombăne întruna despre vechiturile care se prăfuiesc zadarnic, nefolosite și uitate, mă plictisesc mai tare decât calculele cu radicali, dar n-am scăpare, mama susține că prezența mea e ca un „izvor de apă vie“. Când eram mică i-am propus să-i ducă mai degrabă niște apă minerală. Nu m-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Întunericului. Dar până atunci am putea trăi cu toții fericiți și Îndestulați, dacă În loc de vicii și nevoi ați aduce bunăstare prin muncă; prin munca tuturor și În primul rând a pensionarilor, care vă pot, Încă, Învăța atât de multe lucruri bune uitate, dar neapărat necesare evoluției umane, În toate planurile. Pentru că, În ciuda strădaniilor stăpânilor voștri, oamenii evoluează, nu involuează, așa cum se dorește pe pământ. Adevăratele legi vin din altă parte, nu de la voi și cred că ele vor Învinge. Lăsați oglinzile, imaginile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
bietelor mame! De la ele, tot răul și înstrăinarea. De la hărmăsăroaicele astea cu sângele fierbinte, care nu se gândesc decât la îmbucătura lor și la ambiția lor de-a te înlătura, încet, încet, sau dintr-o dată, și de-a te face uitată în inima copiilor, ca o buturugă putredă-n ploaie. Nu era însă proastă să se dea de gol. Își împietrea fața, încleșta fălcile și tăcea. Tăcea și-o lăsa să-și facă voile. Vedea bine cum o privesc toți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ușor de găsit cu atât mai mult cu cât, în ultima jumătate a secolului trecut, fenomenul plagiatului a devenit miza unui impresionant număr de cărți și articole. Desigur, au fost expuși și atâția alți autori ale căror nume sunt astăzi uitate. Dar, dacă prin acuzația de plagiat se urmărește plasarea lui Nae Ionescu între aceștia din urmă, trebuie demonstrat ceva mai mult decât paralelismul unor texte. Și anume lipsa de valoare filozofică și de importanță culturală a gândirii sale. Faptul că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
copilărie : Nu ești înfrânt atunci când sângeri, și nici când ochii’n lacrimi ți-s: Cele mai crâncene înfrângeri Sunt renunțările la VIS ! Nu renunțați la VIS ! Luptați pentru EL și va deveni REALITATE! Dacă, vreodată, o să vă simțiți părăsiți și uitați, căutați în raftul bibliotecii aproape uitata poezie a lui George Coșbuc Lupta Vieții și ea vă va ajuta să mergeți mai departe. Eu vă doresc tuturor să fiți un neam de ÎNVINGĂTORI! și veți fi ! Leocadia-Georgeta Carp Iași, 5 decembrie
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și nici când ochii’n lacrimi ți-s: Cele mai crâncene înfrângeri Sunt renunțările la VIS ! Nu renunțați la VIS ! Luptați pentru EL și va deveni REALITATE! Dacă, vreodată, o să vă simțiți părăsiți și uitați, căutați în raftul bibliotecii aproape uitata poezie a lui George Coșbuc Lupta Vieții și ea vă va ajuta să mergeți mai departe. Eu vă doresc tuturor să fiți un neam de ÎNVINGĂTORI! și veți fi ! Leocadia-Georgeta Carp Iași, 5 decembrie 2001 PARTEA I Maica Domnului poruncește
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
acolo singură, singurică. Cred că am moștenit câte ceva și din înclinația unui sihastru, nu degeaba îl chema pe tata Macarie. Acum intuiesc că fiecare om are „însingurările” sale, are dorința, poate inconștientă, de a căuta ceva pierdut, ceva știut și uitat și atunci se interiorizează fiecare în felul lui. Dacă stăm să ne gândim bine, fiecare căutăm „ceva” toată viața, însă numai puțini dintre noi conștientizăm, și asta într-o măsură foarte mică, ce și de ce căutăm. Eu cred că toți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării în culori ce se cuvin uitate, de parcă n-ar fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care nu-l mai pot sorbi, de spicele grâului grele de sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui Mihai Papahagi, care a dat numele revistei Echinox Recitind cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să zâmbesc, când eram absentă ca sunetul gol, rămas în balans în aceleași clopote oprite în dans: când cu fața spre cer, când spre pământul de fier. Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub ochelari. Cât ai crescut, lentilele sunt negre și mari, ca niște monștri uitați de vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin lângă pașii mei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Paraclis sunt scrise destine, pentru ei clopotele vor suna un imn și o rugăciune de Sfânta Marie mare, primind ultima răsuflare spre cer ca un giuvaier. Maria este numele meu. Stea de mare, izvorul tristeților fără margini, puritatea și durerea uitată afară, mă despart de lumea ce stă să moară încet. 15 august 2013 Azuga Postfață Eminentă profesoară de limba și literatura română, Maria Pavnotescu scria, în studenție, poezii. Deprinderea aceasta o avea, de fapt, din școala primară. În liceu publicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pentru specia de mai mare întindere a romanului, în vreme ce Hortensia Papadat-Bengescu va evolua către schema romanului modern, ale cărui temelii le va așeza. PAGINI DE JURNAL De la Arghezi la Călinescu, de la Victor Ion Popa la Iorga sau chiar de la azi uitații Paul B. Marian și Tudor Teodorescu Braniște la încă de atunci celebrul Eugen Ionescu, floarea literelor române, masculină în esență, a acceptat foarte greu alternativa condeiului feminin. Performanța Hortensiei Papadat-Bengescu nu este aceea de a fi scris și publicat într-
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
duios, care se achită corect de vămile pe care viața le cere scriiturii și care dispune de curajul de a pune pe prim plan etica și apoi estetica. Stilul îi este numai instrument, nu scop. Romanul aparține unui gen aproape uitat. Atributele fundamentale ale vieții și ale realității sunt onorate, adevărul și dreptatea. Pe de altă parte, bărbatul înseamnă delicatețe, după care femeia înseamnă și forță. Cutremurele drumurilor vieții a doi copii așează în altă configurație plăcile tectonice ale unei familii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]