1,424 matches
-
cadă pe noi, domnule, și o să apară imediat ca o pată neagră la dosarul dumneavoastră... Nu-i nimic, domnule, așa ați avut parte de-o călătorie plăcută și pașnică, în loc să vă-ngrijorați... Am dreptate? Zâmbi și petrecu pe după gâtul funcționarului uluit o ghirlandă de gălbenele pe care o adusese cu el, chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să-mi spui, Vince“, am spus eu. „Nu era de datoria mea să-ți spun, fiule.“ „Dar când ai văzut că nimeni n-are de gând s-o facă, ar fi trebuit să-mi spui.“ L-am privit drept în fața uluită, încurcată. „Să nu mă înțelegi greșit“, am spus eu, și am terminat sticla. „Sunt mândru să-ți spun tată.“ Și chiar sunt. În felul lui, Fat Vince e un om mare. A iubit-o pe mama mea mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să ne mai dea vreo atenție. CÎnd terminați, știi unde mă găsiți. Labirintul de cărți se ghicea În unghiuri spectrale ce se iveau de sub mantia Întunericului. Opaițul proiecta un halou vaporos la picioarele noastre. Bea se opri În pragul labirintului, uluită. Am zîmbit, recunoscînd pe chipul ei aceeași expresie pe care tata trebuie că o văzuse pe chipul meu cu ani În urmă. Am pătruns În tunelurile și galeriile labirintului, care scîrțîia la fiecare pas. Semnele lăsate la ultima mea incursiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
originală. Îndrăznnești să-l citești pe Thomas Hardy În engleză? Mă privi chiorîș. — Așadar, adjudecată. — Nu vezi? Parcă mă aștepta pe mine. Parcă ar fi stat aici ascunsă pentru mine dinainte ca eu să mă fi născut. Am privit-o, uluit. Bea Își boți zîmbetul. — Ce-am spus? Atunci, pe neașteptate, abia atingîndu-i buzele, am sărutat-o. Era aproape miezul nopții cînd am ajuns la poarta casei unde locuia Bea. Străbătuserăm aproape tot drumul În tăcere, fără să cutezăm să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înainte de război, era profesor de estetică, Însă, cum era văr Îndepărtat cu Primo Caballero, firește, acum linge timbre de-o pesetă... — Chiar ieri m-am Întîlnit cu femeia asta, acasă la ea, am șoptit eu. Fermín se uită la mine, uluit. — La Nuria Monfort? Încep să cred că m-am Înșelat În privința dumitale, Daniel. Ai devenit un berbant autentic. — Nu-i ce crezi dumneata, Fermín. — N-ai decît de pierdut. Eu, la vîrsta dumitale, funcționam ca El Molino, cu spectacole la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
defunctului Julián Carax. De aici interesul nostru În a-i reconstitui trecutul și În a recîștiga memoria unui ilustru bărbat absent, pe care Parcele au ținut să-l smulgă de lîngă sărmanul copilaș. Părintele Fernando Își țintui privirea asupra mea, uluit. — E adevărat? Eu am Încuviințat. Fermín mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un progenitor pierdut În negura amintirii. Ce poate fi mai trist decît asta? Să ne spună preasfințita domnia voastră. — Aveți dovezi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și de Julián? — Julián... Vocea ei era șoaptă stinsă, Însă zîmbetul o trăda. — Îți amintești de Julián Carax, Jacinta? — Îmi amintesc de ziua cînd Penélope mi-a spus că are să se mărite cu el... Fermín și cu mine ne privirăm, uluiți. — Să se mărite? CÎnd a fost asta, Jacinta? — În ziua cînd l-a văzut pentru prima oară. Avea treisprezece ani și nu știa nici cine era, nici cum Îl chema. — Atunci, de unde știa că o să se mărite cu el? — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
glonț trecu șuierînd pe lîngă capul lui Julián. Al doilea i-ar fi străbătut gîtlejul, dacă Miquel Moliner nu s-ar fi repezit la fiul portarului și nu i-ar fi smuls pușca, luîndu-l la pumni. Julián Carax contemplase scena uluit, paralizat. Cu toții crezură că Împușcăturile Îi erau adresate lui Jorge Aldaya, ca răzbunare pentru umilința suferită În seara dinainte. Abia mai tîrziu, cînd Garda Civilă Îl luase pe băiat, iar perechea de portari fusese alungată din locuință aproape În șuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după ce puse la punct cu Moliner ultimele detalii, Julián merse la casa de pe bulevardul Tibidabo pentru a-i explica planul Penélopei. — Ceea ce am să-ți spun n-ai să poți povesti nimănui. Nimănui. Nici măcar Jacintei, Începu Julián. Fata Îl ascultă, uluită și fermecată. Planul lui Moliner era impecabil. Miquel urma să cumpere biletele folosindu-se de un nume fals și angajînd un necunoscut să le ridice de la ghișeul de la gară. Dacă, În mod Întîmplător, poliția avea să dea peste el, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la noi, Julián? — Nu voiam să vă implic. — Asta nu mai depinde de tine. Unde-ai fost zilele astea? Am crezut că te-a Înghițit pămîntul. — Cam așa ceva. Am stat În casă. Acasă la taică-meu. Miquel l-a privit uluit. Julián a Început să-i relateze cum, cînd ajunsese la Barcelona, neștiind Încotro s-o apuce, s-a Îndreptat spre casa unde crescuse, temîndu-se că nu va mai găsi pe nimeni. Magazinul de pălării era tot acolo, deschis, iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spiridușul aduse cadourile. Dar eu n-am primit niciodată daruri de la nimeni! Cine le-a trimis? întrebă din ce în ce mai surprins și mai curios. Niște copii din Cătunul Îndepărtat. Niște copii?! Dar ei întotdeauna mi-au cerut cadouri! Ce înseamnă asta? întrebă uluit, în timp ce deschise o scrisoare la întâmplare și citi. Dragă Moș Crăciun, Am aflat că ești bolnav și nu vei putea veni anul acesta să împarți daruri copiilor. Să știi că nu sunt supărată că nu voi primi nimic anul acesta
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
El răspunde la întrebările celor care se apropie de mormântul lui, unde vei avea poate și tu privilegiul de a-i auzi glasul. Bradamanta, uimită de aceste cuvinte și de ceea ce vedea, nu mai știa dacă era trează sau visa. Uluită, sfioasă ea a plecat ochii și s-a roșit ca macul la față. O, ce sunt eu pentru ca un profet atât de mare să-mi facă cinstea de a-mi vorbi! Totuși, cu nemărturisită bucurie ea a urmat-o pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apropiat, le-a citit și care nu i-a fosat mirarea când a văzut că ele compuneau numele Angelicăi! Ceva mai departe , el a văzut numele lui Medor legat de al ei. Paladinul crezu că visează. El a rămas locului uluit, ca o pasăre care dând să zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Brigliadoro cu frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi după Durindana și a găsit faimoasa sabie fără teacă, aruncată în iarbă. A mai văzut deasemeni sfărâmăturile armurei lui Roland împrăștiate pretutindeni prin vale. Zerbino și Isabela priveau uluiți și îndurerați ne mai știind ce să creadă, doar bănuind puțin adevărata cauză. Dacă ar fi aflat vreo pată de sânge pe arme sau pe îmbrăcăminte, l-ar fi crezut mort. Dar nu se vedea nici urmă de așa ceva. În vreme ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cum Îl poți invita la noi acasă, spunea Simon În birou. —Nici mie nu mi-e foarte clar ce nu Înțelegi. E prietenul meu, e În oraș și ar fi nepoliticos să nu-l văd, răspunse Will, pe un ton uluit. —Will urăște homosexualii. Trăiește din ura față de homosexuali. E plătit ca să urască homosexualii. Noi suntem homosexuali. Ce e așa de greu de Înțeles? —O, amănunte, dragă, amănunte. Cu toții spunem lucruri În care nu prea credem pe scena publică, ca să stârnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
diferite evenimente, la petreceri, ca să-i țină companie. Chestii din astea. Soțul ei nu e prea interesat de obligațiile ei sociale. —E măritată? Asta era cea mai bună veste pe care o primisem pe ziua respectivă. —Vorbești serios? Întrebă Elisa, uluită. Crezi că e cea mai vizibilă mondenă din Manhattan doar pentru farmecul ei? Soțul ei e un fel de viconte austriac - nu că titlurile nobiliare austriece n-ar fi pe toate drumurile - unul dintre cei din topul 100 Forbes cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spuse câteva cuvinte. Al doilea tip se Întoarse spre Philip și-l Întrebă: — Ce vrei să asculți? Îți pune orice. — Spune-i că vrem niște Bon Jovi sau Guns n’ Roses. Asistentul traduse, iar DJ-ul dădu din cap, părând uluit. În zece secunde, „Paradise City“ răsuna din boxe, iar Philip Își bălăngănea În glumă capul pe ritm. Când mă observă, se aplecă să-i șoptească ceva fetei, iar ea dădu din cap și se Îndepărtă În grabă. — Hei, iubire, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poate i-ai convins tu cumva, dar ei au insistat că habar n-aveai. Și eu am aflat tot recent. Nici măcar nu i-am mai văzut de când au venit la brunch la Gramercy Tavern acum nu știu câte luni. Eram atât de uluită că de-abia puteam vorbi și totuși, singura informație pe care o procesam era cea pe care n-o primisem: până acum, Sammy nu-mi spusese că este Îndrăgostit nebunește, fără speranță, de altcineva. Nu știu ce să zic. — Zi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lăsase pieziș în apă, stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe cei doi "dovlecari" ciuciulete, după care ispravă ne îndepărtăm în grabă, lăsîndu-i pe bieții băieți uluiți și spumegând de mânie. Altă dată ne găseam pe lac vreo șapte băieți din clasa noastră, în trei bărci. Printre alții erau: Ionaș Moscu, Ștefan Zănescu, Dragu Henry, Costel Manolescu și Harry Löbel. Se vede că naiba a vrut să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum să se salveze? - Nu există bine și nu există rău. Există doar viață și moarte. Există doar adevărul și aparențele lui. Așa cum știi foarte bine. - În lumea din care vii nu există bine și nu există rău? exclamă călugărul, uluit. - Nu. O lungă tăcere se așternu după acest răspuns sec. La capătul dinspre miazănoapte al imensului bazar se iscă rumoare. Negustorii Începeau să-și strângă marfa, dar nu știau Încotro ar putea să fugă. Existau, firește, gărzile orașului, dar acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ascult... - Vei reveni aici peste nu multă vreme. Vei fi Încă tânăr. Chipul tău nu se va schimba prea mult. Dar nu vei rămâne. Ne vei cere ajutorul și ți-l vom da. Nu vei fi singur. - Nu?? exclamă tânărul, uluit. - Vei fi Însoțit de un om care Îți este foarte drag. Un om a cărui Înțelepciune crește repede, grație studiului și voinței. Un om care chiar acum se pregătește să plece În căutarea ta. Simți asta? - Cred că da. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de o amețeală ciudată, și căută un sprijin În jur. Găsi brațul cerșetorului, care, spre mirarea lui Alexandru, se dovedi suficient de puternic ca să susțină greutatea Înaltului dregător. Dispărură amândoi pe prima străduță ce pornea spre podul Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă... - Dacă cele patru galere continuă tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea corabie! - Moldova e principalul nostru dușman! - A fost. Nu mai e decât dușmanul sultanului. Nu avem nici un conflict cu Moldova. Fără să Înțeleagă, cei doi războinici care cunoșteau semnalele fluturară steagul alb și pe cel galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ucidă un tânăr pictor. Alexandru Frassetti. Mâna lui Ștefănel strânse mânerul fotoliului, trupul Îi deveni ca un arc. Simțea inima bătându-i nebunește. Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru În palat, Împreună cu alți trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritorilor au intrat În dialog prin steaguri cu observatorul nostru. Girolamo a considerat că e mai important să ne transmită ce se Întâmplă decât să părăsească postul... - Așadar... acum avem un dialog cu Cuceritorii, prin semnalele universale de luptă ? Întrebă, uluit, Angelo. Așa ceva nu s-a Întâmplat niciodată. Steagurile roșii se ridicară vertical, apoi unul din ele coborâ, iar celălalt rămase la orizontală. - Oprim Înaintarea, trimitem un mesager! murmură Giuliano. Așteptăm aprobarea Întâlnirii. - Ma che diavolo se passa qui? Întrebă Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]