27,233 matches
-
împreună putem deveni o forță de temut pentru Dodon care ne amenință cu lichidarea fizică, cu cei peste 100000 de adepți care doar așteaptă ordinul lui. Dl A. Șalaru, care a fost la începuturile Mișcării de Eliberare Națională, poate pune umărul la cimentarea unei structuri liberale unificate. Dar și dl Dorin Chirtoacă ar putea să se includă în acest proces. Dacă făcea acest lucru patru ani în urmă (atunci când grupul reformator în frunte cu dl Ion Hadârcă l-a propus la
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
fecunde, Să semăn nuferi pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunze Și ploile mușcă din verde ursuze, Gânduri se adună în suflet confuze. Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte, În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
clipele fecunde,Să semăn nuferi pe-ale uitării unde,Amăgiri acolo de noi voi ascunde.Când apele se spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în trup cunună,Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunzeși ploile mușcă din verde ursuze,Gânduri se adună în suflet confuze.Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte,În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tăcerea timpului meutu crezi c-am învățat să mă acceptîntr-un acum impreciseu tac să nu-ți tulbur amăgireaascult cum trupul își scutură frunzișullumina fumegând pe finister în searăau mai rămas în noi himereamiezile de varaanemică ispită cu tinere dogorirotindu-se căruntepe umerii prea slabi să poarterodul grădinilor încă neculesîn sufletul inundat de ceațășoimii își poartă zborul indecistot mai aproape de pământamețiți de efigiile anotimpuluicând puteau săruta soareleeu cred c-ai învățat să te accepțitu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil... XXIII. VANITAS
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de biblioteci cu volumele sale în calitate de ... VII. DINCOLO DE APARENȚE, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. Amestecând adesori pământul cu cerul știe să privească în sus. Umple cu lumină goluri din inimi, poartă Universul pe umeri ca și cum ar duce un sac de grăunțe la moară, are ochii umezi, blând melancolici, sufletul ascunzătoare de fluturi și flori, raiul patimilor pe drumul Golgotei. Nu simte greutatea Crucii, doar sete și-o foame cumplită de iubire, cuvintele au roit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-mă cât de mult am investit în anume prietenii, și cât de repede aceea prietenie s-a destrămat. Oare prietenul nu trebuie să-ți fie alături la bine, dar mai ales la rău, să poți să îți sprijini capul pe umărul acelei persoane și să te odihnești sufletește după încercările prin care tocmai ai trecut??? Oare nu așa ar trebui să se manifeste prietenia??? Oare momentele când tu te-ai lăsat folosit, au fost timp pierdut pentru tine și câștigat de
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380729_a_382058]
-
un prieten special, deosebit și unic care niciodată în toată existența mea nu m-a trădat și știu că nici nu o va face vreodată. Acea persoană nu numai că-mi alină durerile, nu numai că-mi sprijină capul pe umărul Său, dar în multe situații când am fost căzută la pământ, m-a ridicat în brațe și a pornit cu mine mai departe... călăuzindu-mi pașii spre noi orizonturi de lumină, speranță și iubire. Și stau și mă gândesc de
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380729_a_382058]
-
sine (sternul acela tăiat în două), inima în care s-a umblat și s-a făcut reparația care era necesară, plămânii și toate zonele adiacente lor, locurile pe unde au trecut cele 3 drene. Apoi vin într-o ordine aleatorie, umerii, omoplații, coloana vertebrală cervicală, toracică și lombară toți mușchii mari sau mici din toată zona cuprinsă între gât și abdomen... Totul este durere. Durere atroce, durere temperată de unele calmante dar care nu dispare nici o secundă ci doar se atenuează
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
bruma toamnei lin coboarăca o plutire de egretăși creionează un conturde „Vultur”exilat pe-o stea,un râu săltând din piatră-n ... II. VISCOLIRI DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Când pe umărul meu toamna fruntea-și pleacă într-o doară sufletu-mi stingher vibrează- tristă strună de vioară. Plop privindu-și soarta-n față îi zâmbesc și-o rog să stea ea îmi scutură în suflet frânte tulburări de stea. Visele mustind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ea îmi scutură în suflet frânte tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte ca o vină gura nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lamă de cuțit mi-o-îmbracă-n Citește mai mult Când pe umărul meutoamnafruntea-și pleacăîntr-o doarăsufletu-mi stinghervibrează-tristă strună de vioară.Plop privindu-și soarta-n fațăîi zâmbescși-o rog să steaea îmi scuturăîn sufletfrânte tulburări de stea.Visele mustind iubiremi le-ascunde-ntainic gândrod fierbinteca o vinăgura nopții sărutând.Iar neliniștea când picăfulg pe-o lamăde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015. Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-n ea înscrisă iubirea pe-o petală de-orhidee. Din volumul”Între două tăceri” 2008 Citește mai mult Un lut străin mă ține prizonierăși mă zidește-ntr-un castel de oasecu gust de cloroform și de migdalemă adâncește-n somnurimincinoasePe umerii albiți de vechi orgoliiport lire adormite printre șoaptedin haina veche-a rimelor necoaptețes trapele secretepeste noapteMai mohorâtă-s ca o zi ploioasăși mult prea obosită-mieste panacând sufletului rătăcit în toamnăîn trist cuvântîi sângerează ranași-n lutul ce mă ține prizonierăarar mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
către vale/ cu răsuflarea tăiată/ și aproape mereu”(Mereu). EA „Am învățat să te recunosc/ dintre munți,/văi, copaci/ sau dealuri/ după zâmbetul dimineții/ și căldura excesiv de fierbinte/ a nopții/ și am înțeles că fiecare stea/ poartă numele tău/ pe umeri/ așa că aleg să te ajut mereu”(Asemănare, p.76) Te cuceresc imediat sinceritatea, candoarea și spontaneitatea ideilor poetei, nu poți să nu o îndrăgești, și nici pe Al Francisc nu poți să-l ții departe, fiindcă îi auzi permanent respirația
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
să îmi spuneți: tabloul cel fantastic de sub voi, puteți în nemurire să-l transpuneți? Pictați întâi doar ochii-mi ce lucesc, cu bucuria dragostei depline, privind, alături, ceea ce iubesc, și care e, în noaptea mea, cu mine! Schițați, apoi, un umăr dezgolit pe care-aștern acum sărutul tandru, mai zăboviți pe șoldul arcuit, mai apoi, faceți din penel meandru! Dansați voi, umbre, vesele și vii și spuneți: brațul ce o odihnește pe cea mai mare dintre avuții e vis, e gând, sau
DANSUL UMBRELOR de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380822_a_382151]
-
din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu, nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
care-l ținea strâns între două dește, între arătător și cel gros, îi adresă latinește vorbele urâte pe care le rosteau și soldații lui Cezar între o bătălie și alta, jucând rișca... Și le debită așa, gâfâind, cum ședea cu umărul proptit în zăpadă, întors spre ălălalt, ca și cum sergentul le-ar fi priceput, cum le asculta el atent, probabil gândindu-se ce pedepse să-i mai dea indisciplinatului... Dar recrutul trăgea mai departe în el cu vorbele lui, cum tragi niște
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
la tirul de porumbei, fără o educație, fără o disciplină. Acum, tatăl uitase de tot antrenamentul. Uitase cum, în zilele în care băiatul rata păsările, el se ducea la fiul său și ridica de pe el cămașa ca să controleze vânătaia de pe umăr în locul unde cel mic sprijinise aiurea pușca. îl scăpase de năravul ăsta, obligându-l să se uite atent la umărul lui, ca să vadă dacă proptise bine arma acolo, înainte de lansarea porumbelului. Uitase și de disciplina piciorului bine întins, apăsat, înainte
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
în care băiatul rata păsările, el se ducea la fiul său și ridica de pe el cămașa ca să controleze vânătaia de pe umăr în locul unde cel mic sprijinise aiurea pușca. îl scăpase de năravul ăsta, obligându-l să se uite atent la umărul lui, ca să vadă dacă proptise bine arma acolo, înainte de lansarea porumbelului. Uitase și de disciplina piciorului bine întins, apăsat, înainte, și de capul culcat într-o parte pentru a ochi. Cum de știi că piciorul e-n poziția care trebuie
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
sat, sau dintrun oraș, vor învăța să cânte colinde după această carte și vor buchisi pe ea și un nume al ostenitorului: „Tudor Nedelcea” Îți doresc împliniri mai multe, ca să mă bucur și eu, pentru că și eu am pus un umăr spiritual la înaintarea ta intelectuală și duhovnicească. Sper că ai primit scrisoarea mea. Îmbrățișări fetelor tale și toate urările de succes la învățătură și, mai departe, în viață. Dumnezeu să ne ajute tuturor, țării, neamului și Bisericii strămoșești. La mulți
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
ca un caz particular al celei dintâi. Deci perenitatea își are șansa atât în artă și literatură cât și în știință? Desigur. Mai este o metaforă care convine ambelor domenii. În fiecare dintre ele, creatorii unei anumite generații stau pe umerii creatorilor din generațiile anterioare, chiar dacă nu conștientizează acest lucru. De exemplu, modul în care poeții români ai secolului trecut, de la Arghezi, Barbu, Blaga și Bacovia până la Nichita Stănescu și Marin Sorescu, stau pe umerii lui Eminescu a fost de mai
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
creatorii unei anumite generații stau pe umerii creatorilor din generațiile anterioare, chiar dacă nu conștientizează acest lucru. De exemplu, modul în care poeții români ai secolului trecut, de la Arghezi, Barbu, Blaga și Bacovia până la Nichita Stănescu și Marin Sorescu, stau pe umerii lui Eminescu a fost de mai multe ori ilustrat (și ne-am permis și noi în "Întîlnirea extremelor" să aducem probe în această privință). În cartea menționată ați argumentat dependența unui scriitor de întregul său orizont de cultură. M-a
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
președinte de Senat? - Ehe! Ce știm noi?, îl completez eu. - Dar, mai ales, ce nu știm!, o întoarce repede afurisitul de Haralampy. - Bine, dragu' meu, te-am înțeles... Gata! Altă știre la telejurnale... Haralampy sare de pe taburet, mă prinde de umeri și urlă zgâlțâindu-mă: - Nu se poate, mă bade! Așa ceva nu există să existe! Auzi? Antohi, turnător? Femeile se cutremură privind speriate spre televizor de unde, venind dinspre clădirea "Presei Libere", se aude un fel de geamăt deznădăjduit aducând puțin cu
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
trăgător care-i făcea pe toți să tacă mâlc. Unii profesioniști zâmbeau, ca și cum ar fi fost vorba de un secret descoperit în momentul în care băiatul ducea pușca la ochi controlând mai întâi dacă patul armei era bine înșurubat în umăr. ș...ț "Gata" rostea el cu o voce joasă care nu era a unui băiețel. - Gata, răspundea servantul. - Trag, anunța vocea joasă, și, oricare ar fi fost trapa, dintre cele cinci posibile, care lansa porumbelul sur, oricare ar fi fost
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
să se ivească lumina zorilor. Mergeam mai bine de patru ceasuri și ar fi fost timpul să se lumineze de ziuă. Dar mă rog, acestea erau temerile mele și nu trebuia s-o sperii pe Maria. Am cuprins-o pe după umeri. Avea trupul fierbinte. Din când În când percepeam un tremur ușor scuturându-i trupul, Însoțit de un oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]