181,106 matches
-
cititorului român, anume, că atunci când a început să scrie Condiția umană, Malraux era străin de comunism, nu pusese niciodată piciorul în China. „Reiese că romanul e o construcție a imaginației, care purta pecetea unui talent relativ ieșit din comun”. Condiția umană primește premiul Goncourt, autorul e prezentat ca un antifascist, invitat la reuniuni internaționale, inclusiv la Congresul scriitorilor sovietici, unde nu s-a raliat însă la principiile realismului socialist, și în cuvântul său a stăruit asupra libertății de creație. Sedus și
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
război secret) Malraux împărtășea în particular opiniile critice la adresa bolșevismului din cunoscuta carte a lui André Gide, însă nu s-a pronunțat în nici un fel despre ea. Calomniat în U.R.S.S., nu i-a luat apărarea. Mai mult, autorul Condiției umane n-a crezut că e cazul să condamne procesele intentate de dictatorul roșu foștilor tovarăși, convins că „procesele de la Moscova n-au diminuat demnitatea fundamentală a comunismului”. Îi făcea jocul lui Stalin (oare în mod gratuit?) închizând ochii în fața exceselor
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
cade prizonier la nemți, este eliberat, după care, se retrage pe Coasta de Azur, exchivându-se de la recrutarea de detașamente de partizani. El nu clarifică în Antimemorii aceste aspecte din biografia lui, ci le ocultează. Să ne întoarcem însă la Condiția umană, roman elogiat de Trotzki, aflat pe atunci în exil, și care a scris despre el o recenzie, atestându-i autenticitatea. Malraux l-a cunoscut, îl admira și-l victimiza, atitudine către care înclină un timp și S. Damian. „Fusese un
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
pentru a-l supraveghea cu ochi critic (și uneori ironic) - vizavi de rușinoasele compromisuri pe care le-a făcut cu ucigașii -, și un „subiect poetic” - „tu”, căruia i se delegă în interiorul limbajului libertatea celui dintîi. Subiectul istoric afirmă exigența creaturii umane de a dispune de propria-i individualitate tocmai prin consecvența de a nu uita de „datele” înscrise în ea: de aceea „perspectiva în sens larg autobiografică” este la Celan „primordială și originară”. Iar distincția dintre subiectul „istoric” și cel „poetic
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
este cea mai bună dintre toate lumile posibile. Matila Ghyka este un optimist incurabil, acest optimism nefiind deloc programatic, ci unul structural sau unul provenit dintr-o profundă înțelegere a lumii. Comuniștii erau adepții materialismului determinist, așadar conștiința și sufletul uman erau doar o serie de reacții fizico-chimice (implicațiile etice ale acestor teorii sunt ușor de intuit). Depășindu-și faza determinismului absolut, M. Ghika a înțeles „fără metafizică, pe cale absolut științifică (...) singularitatea, transcendența vieții, a domeniului gândirii, a voinței, a dorinței
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
capitolul „Nihilism”. Urmîndu-și apetitul filosofic, frații Wachowski au angajat pentru Matrix Reloaded un eminent filosof de la Universitatea Princeton, Cornel West, pe care nimeni nu-l recunoaște fără ochelari, și l-au distribuit în rolul unui consilier din Zion, ultimul oraș uman liber de pe Terra. El nu rostește decît o singură replică: „Înțelegerea nu e obligatorie pentru cooperare”. Pentru cel de al treilea Matrix, a cărui premieră în SUA e anunțată pentru luna noiembrie, nimeni nu știe încă cine e „filosoful de
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
imobilului, care, acum văd, seamănă mai mult cu a unui garaj, a unui atelier de tinichigerie, unde roiesc tot felul de inși îmbrăcați de lucru... Ies. Am, neliniștitoare, senzația aceea că nu poți ajunge cu nici un chip la miezul rațional, uman al ființei cuiva, că te izbești, din stîngăcie, din insuficientă atenție, de membrana groasă a unui ego cît universul, comprimat în spațiul îngust al unei biete cutii craniene, ce nu poate primi nimic înăuntru, fiindcă nu mai încape nimic acolo
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
întreagă metafizică Cidade de Deus se înalță, în asemenea momente, mult deasupra bunelor intenții, a misionarismului documentar și a cinema-ului realist, brut și brutal, pentru a cunoaște - în fulgurația mistică și poetică a unei clipe - vertijul de-a fi uman, dureros de uman.
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
de Deus se înalță, în asemenea momente, mult deasupra bunelor intenții, a misionarismului documentar și a cinema-ului realist, brut și brutal, pentru a cunoaște - în fulgurația mistică și poetică a unei clipe - vertijul de-a fi uman, dureros de uman.
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
sigur că toată lumea a scris despre Corneille, despre eroism. Eu, însă, care eram atins de morbul literaturii, al poeziei, și probabil și pentru ca să fac pe nebunul, cum sunt adolescenții, l-am ales pe Racine și am explicat că e mai uman, că dragostea lui e însoțită de tragedie, că înțelege slăbiciunile omenești și dă-i și dă-i. Profesorul Landry a citit lucrările chiar în clasă, pe loc. Toți scriseseră despre Corneille, despre eroism, eram în plin război; numai Țoiu despre
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
nu se putea face mare lucru. Poate doar să te sinucizi. Trebuie să evităm comparația între epoci. Un om inteligent trebuie să știe că istoria nu se repetă. - Se repetă prostia. Da, însă oamenii sunt alții. Din punct de vedere uman, istoria este irepetabilă. Și, à-propos de îngeri. Eu îi datorez enorm mamei mele, care era grecoaică, Ifigenia. Ei i-am dedicat premiul de care ai pomenit, la început. Scria cu litere grecești și avea cultul cărții și al literelor. Ea
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
real! Iată, literatura vede mult mai departe decât istoria. - Totuși, parcă Dinu Păturică nu e chiar atât de antipatic precum... ciocoii noi. Dacă ne uităm numai la ce citea. El căuta să ajungă un om de lume. - Era mult mai uman și mai inteligent. Și avea spirit fin, de bună companie. Obține ceea ce își dorește prin prefăcătorie și printr-un fel de inteligență. Cu totul altfel decât ciocoii de astăzi. În orice caz, eu sunt molipsit de Filimon. Iată o frază
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
maximum, fiindcă toate ființele din lume își schimbă atunci înfățișarea reală. Chiar dacă nu este adevărat în tot ce predică, fiind împotriva vieții, care e luptă, după cum ne învață biologia, agresiunea condiționând existența, Cristos este necesar pentru Proiectul Anti-natură rezervat speciei umane. Și de ce nu, un proiect Anti-univers sau Un alt fel de Univers. Vezi exemplul Galaxiilor care se bat ca chioarele, între ele, și se distrug unele pe altele, pentru întâietate. Un Univers Nou în care Omul desăvârșit, în fine, spiritualizat
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
imagisticii în român înțelegînd românul că arta a construirii personajelor și lucrurilor că imagini ce se suprapune în parte peste faze ale istoriei genului românesc. Românul, de la Madame de Lafayette pînă la Benjamin Constant, explorează cu o remarcabilă acuratețe conștiința umană, dar toate paginile sale sînt obloane închise ce ascund privirii orice altceva. Imagistică începe în român cu Stendhal și Balzac și ajunge, prin Flaubert, la un echilibru ideal între cuvînt și imagine ( ...) Criză imagisticii va începe în român jumătate de
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
pe nedrept uitat astăzi. Rămas nebotezat toată viața, Mérimée face figură stilistului într-un secol în care un Dumas, un Balzac sau un Stendhal scriau zeci de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea în care descopăr descrierea autentică a moravurilor
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
cititorul, îmi oferă mărturii despre om în măsura să-mi placă și să mă intereseze." Contemporan mai e Mérimée și în opțiunea de a se fixă asupra terorii în istorie, de-ai scruta meandrele și a o condamnă că faptul uman cel mai abominabil, dincolo de crezul sau credulitatea grupului social. În Cronică domniei lui Carol al IX-lea nici nu e vorba de altceva decît de fanatismul invertit și de futilitatea oricărei întreprinderi umane bazată pe intoleranță. Astfel, Noaptea Sfîntului Bartolomeu
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
meandrele și a o condamnă că faptul uman cel mai abominabil, dincolo de crezul sau credulitatea grupului social. În Cronică domniei lui Carol al IX-lea nici nu e vorba de altceva decît de fanatismul invertit și de futilitatea oricărei întreprinderi umane bazată pe intoleranță. Astfel, Noaptea Sfîntului Bartolomeu, moment de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
Carol al IX-lea nici nu e vorba de altceva decît de fanatismul invertit și de futilitatea oricărei întreprinderi umane bazată pe intoleranță. Astfel, Noaptea Sfîntului Bartolomeu, moment de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a fost o mare nelegiuire, chiar pentru acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor" dau o imagine
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
că o expurgare, daca nu chiar că o redempțiune misiunea lui de inspector general al monumentelor istorice. Căci, dincolo de pasiuni sau mofturi vestigiile sînt menite să dăinuie. Există realmente o salvare de la tribulațiile credințelor și ale îndemnurilor pasagere ale acțiunii umane? Pentru autorul Vasului etrusc forță expiatoare a mărturiilor în piatră e de natură paideică. Și, într-adevăr, cum spunea cineva, el va avea mîndria că, la capătul unei vieți să poată cu dreptate afirmă că a scăpat de tîrnăcopul nepricepuților
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
mare obstacol al meu în pragul adevăratei înțelegeri? Peter îi răspunde ea. Jean Heap l-a sfătuit să pășească pe marea cale a anonimatului. Mai tarziu, doamna de Salzman o să preia misiunea și Brook îi face portretul un real model uman. Respectul pe care i-l poartă e profund: rebelul de pe vremuri devine, benevol, un discipol ascultător. Pe alt plan, Micheline Rozan va interveni pe parcursul sau parizian. Mărie Hélène Estienne este astăzi colaboratoarea lui, Nina Parry credincioasa lui asistență. Altădată o
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
fundamentală încorporată în vîrsta actuală a sculpturii sale privește, pe de o parte, capacitatea naturii, a materiei stihiale, de a se coagula modular, de a-și crea diversitatea pe suportul unor structuri elementare și, pe de altă parte, capacitatea naturii umane, în speță a gîndirii artistice, de a crea conexiuni și de a stabili rațiuni adînci între diversele componente ale realului. Deși lucrările de astăzi pornesc din aceeași realitate, ele nefiind, la origine, decît felii ample din trunchiuri de copac, intervenția
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
cărți poștale primite din locuri minunate, cunoscute de mine sau nu. Mă leagă cîmpuri de maci, dragostea față de Penciulescu, cei cîțiva prieteni comuni, devotamentul față de ei, neliniștile, întîlnirile prestabilite sau complet întîmplătoare, o muzică de ceasuri și orologii, deschiderea lui umană, spiritul aventurii și detaliile unui spirit, plăcerea de a observa și de a produce plăcere, bucuria cu care vede și descoperă "ceva" într-un spectacol, într-o plimbare, într-un loc, în- tr-un titlu de carte sau de articol, subînțelesurile
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
metropolă nord americană. Una dintre aceste manifestări o reprezintă simpozioanele ecumenice teologice inițiate și organizate de institut, care, În 6 decembrie 2008 a avut cea de-a XVI-a ediție, iar ca temă: Cultele și cultura: rădăcinile transcendente ale civilizației umane. Acest eveniment științific și teologic deosebit de important s-a desfășurat În cadrul Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, având ca participanți cunoscuți cercetători, teologi și universitari atât din SUA, cât și din România. La deschiderea lucrărilor a participat Înalt Preasfinția
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
aceea pe care o acuză când este departe de ei. Între Preludiu și Voicu Enăchescu s-a instituit acea fraternitate capabilă să pună în funcțune partajul reciproc al inimii, al muncii și al talentului. Să plămădești o orchestră din glasuri umane este ca și cum ai construi o corabie cu care vrei să înconjuri lumea. Mai întâi trebuie să-ț alegi materialul; apoi să-l asamblezi bucățcă cu bucățcă, polisându-l în cele mai ascunse unghere, și-ț vei da seama cât de bine
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
sîrbe care îl suspectează că ar fi spion al NATO. Reportajele lui Radu Ciobotea au, indiscutabil, o latură estetizantă. Reporterul are vînă de prozator și sensibilitate de cineast. El privește dramatica realitate a unei lumi care se destramă cu sensibilitatea umană și amestecul de tragedie și comedie din filmele lui Emir Kusturica. Întreaga realitate este filtrată parcă prin obiectivul unui aparat de filmat. Autorul însuși se comportă în unele situați ca un actor care joacă rolul unui reporter de război. O
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]