13,247 matches
-
grele lucruri este a defini identitatea unui individ, din cauza clișeelor impuse de societatea de consum. Identitatea unui individ se rezumă la cele câteva produse sau calități ironizate, dar recunoscute de toată lumea? Sunt nemții buni ingineri, englezii toți gentlemani, iar francezul umblă tot timpul cu bereta pe cap și bagheta sub braț? Românul este cineva care mănâncă mititei și mămăligă, recită Eminescu, cântă doine și se îmbracă în iie? Propria mea definiție se referă în primul rând la limbă maternă. Este român
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
de miere,/ Fugară de la pământ, râzând pe ramuri și sfere" - Simplitate) își dispută, în altă parte, tușa groasă a unui tablou de Villon (de felul celor în care sunt zugrăvite trupurile goale exhibându-și indecența macabră, agățate în furcile spânzurătorilor): "Umblu peste morminte și văd/ Drumurile înconjurate de cranii/ Asemenea unor lăncii" (Sfârșit). Prin cultivarea acestui gust necrofil al barocului, Miron Kiropol se regăsește în versurile poeților baroci, ale unui Quevédo, Saint-Amant, Gaston d'Orleans, Agrippa d'Aubigné, sau ale celor
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
profesor răutăcios, își face prieteni, se îndrăgostește nițel, și în principiu duce o viață de copil ca oricare altul. Harry Potter, cu numele lui de om mare, e un antierou în toată regula: pirpiriu (cu atît mai mult cu cît umblă îmbrăcat fie în pelerina de magician, fie în hainele lăbărțate ale grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
putere un partid socialist pe care nu-l bagă în seamă nici macar Internațională Socialistă?! De altfel, testul Kosovo ne arată cum oscilam și la capitolul - ieri mirific, astăzi jalnic - al dorinței de integrare în structurile nord-atlantice. Obișnuiți, din mosi-strămosi, să umblam cam pe trei cărări, astăzi ne-am trezit visând la a treia cale. Până-n nouăzeci eram campioni mondiali ai comunismului, sub Iliescu purtăm torța olimpică a democrației, iar cum au început să zboare avioanele desupra Sârbiei ne-am trezit promotorii
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
Și va ridica pe el regii către ultimele ramuri.// Rană făcută de săgeată/ Sfărîmă-te în mine/ Peste oglinzi că hrană din Treime/ Cînd totul freamătă și lumile se rup/ De malurile altădată calde/ Cu spumă zeițelor pe degete.// Prin întuneric umblă cu bîlbîiri pe ochi/ Sunetul frămîntat al unei crizanteme./ E mască mea, dublura ce ma teme/ Și sfîrtecă-nflorirea care e somn de rochii.// Iubito, iarăși cu moartea mă adăpostești,/ Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște spinul? În curăția
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
cu capul să-l urmez. Aveam de mai înainte unele semne că sufeream de claustrofobie. De data aceasta, mă încredințasem că ceva nu era în regulă, - mă sufocam la fiece efort mai mare. Și pînă atunci, - vreo trei ore bune - umblînd prin mîna, mă învățasem cu beznă, cu apăraia șiroind pe pereți, cu mirosul locurilor, mi se explicase și prietenia lor cu șobolanii și unii și alții pîndiți de pericolul exploziilor de gaze acumulate. Acum, ieșirea prin acel "coș", sau conducta
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
a întamplat în acea zi de 21 decembrie 1989. Pentru că ceva s-a întâmplat. "CEVA" cu majuscule, așa cum îl scrie Horia Pătrașcu. Ceva cu mult mai important decât faptul că ziua aceea "a fost surprinzător de caldă, iar oamenii au umblat, prin oraș, în talie". Deși așa trebuie să li se fi părut, la început, si personajelor românului Asfalt (Editură Albatros, 1998) al lui Horia Pătrașcu, cei cinci muncitori (patru bărbați și o femeie, purtând toți nume biblice - Ion, Luca, Matei
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
contemporană. În aceste două exemple, imaginea livresca a Orașului minunilor pare a converge către experiență trăită a minunii orașului. Barcelona, așa cum am citit-o și străbătut-o, mi s-a dezvăluit în chip de chintesența a ăfarmecului discret al burghezieiă. Umblând, de pildă, pe urmele lui Gaudí, de la Sagrada Familia la Casa Batlló, de la Pedrera la Parcul Güell, de la Casa Vicens la Turnul Bellesguard și de la Palatul Güll la Casa Calvet, îți dai seama că, pe durata a aproape cincizeci de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Cristian Popescu? Titlul Adelei G. e textul care se refugiază în propria contra utopie. Limbajul "prozailiric" sondează lumile alternative ale eului: ba speriat, ba lucid. Ineditul trebuie că utat în nebunia simțurilor (când ținute în lat, când la sate să umble teleleu...): "Ne miră m: nu, evenimentele nu pot fi decât unele/ De-sine-stă ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele tot pe-
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
ocoluri, dar nu îndrăzneau s-o atingă. Picați că din luna, neînțelegând nimic din mecanismul diabolic bricolat de bolșevici, nepoții lui Corneliu Coposu au înghițit gălușca amară abandonată neglijent în farfurii de oamenii Moscovei. Câteva luni, noile staruri politice au umblat bezmetice de ici-colo, incapabile să se obișnuiască cu ideea că de atunci înainte era de datoria lor să conducă treburile publice. Marele hap ingurgitat la repezeala de oamenii Convenției Democratice a fost preluarea, fără cel mai sumar inventar, a contabilității
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
mulți dintre noi suntem dominați de astfel de porniri, dar e la fel de greu de susținut că ne tragem cu toții din Dracula! Din nefericire, marile boli sunt cauzate adeseori de elemente microscopice. La noi, însă, microbii au dobândit demult proporții gigantice, umblă pe străzi, sunt aleși în parlament, dau interviuri imbecile, ba au chiar și adepți sinceri, gata să-i urmeze până-n pânzele albe. N-au decât s-o facă, dacă acesta e blestemul nostru, dar să fie conștienți de primejdia mortală
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
Încarcați de idei sau de amintiri că de niște daruri nemai pomenit înde lung că utate pînă să le fie în fine lor oferite. S i neapărat, - drăguții de ei, - de cei plecați de atîta și atîta vreme, ar fi umblat printre noi, cei ce ii așteptaserăm atîta: ar fi umblat triști, drăguții de ei, triști de ce aflaseră ei și mai ales de măreția, poate, a celor întîmpinate. * De la o vreme, nu mai am prieteni, iar de telefonat, nu-mi mai
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
nemai pomenit înde lung că utate pînă să le fie în fine lor oferite. S i neapărat, - drăguții de ei, - de cei plecați de atîta și atîta vreme, ar fi umblat printre noi, cei ce ii așteptaserăm atîta: ar fi umblat triști, drăguții de ei, triști de ce aflaseră ei și mai ales de măreția, poate, a celor întîmpinate. * De la o vreme, nu mai am prieteni, iar de telefonat, nu-mi mai telefonează nimeni. Și de telefonat, îmi telefonează doar tipi care
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
sînt semne precise: "E India cea nouă". Plin de miez e descrisă stabilirea să, ca eremit, într-o mînăstire budhistă, primit fără a fi întrebat de religie, naționalitate și de bani. Leapădă hainele europene, se îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o cameră solitara cu prispa de ciment, un pat de lemn și o lampă. Și, astfel, începe traiul sau de eremit, descris atent, cu sfințenie și
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
biografic al lui Balzac, cu multe trimiteri la purtările sale. De pildă, Arlette îmi citise ritos textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură. Traduc: ...El (Balzac, n.n.) se înfierbînta, gesticulă, se ridică în picioare și umblă de colo-colo prin salon recitind mai departe din memorie, desi ținea în mînă manuscrisul; și cum se apropia totuși de lampă ca sa-si mai arunce din cînd în cînd ochii pe paginile scrise, i se așezau candelabre aprinse pe mai
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
fi apărut doar curentul electric... Autorul prefeței Catalogului, J. Maurice, mai notează: "...Și ce să mai spunem despre odaia scriitorului... În ea, o dată pragul trecut, un respect adînc te cuprindea că într-un sanctuar... Iată lespezile mari pe care el umblă, iată tapetul cu flori de pe pereți, crucifixul de abanos, patul umil vopsit în gri... Aici se odihnea el, aici se folosea de un pupitru făcut în așa fel încît putea să-și îndoaie sub el genunchii, unde a conceput, elaborat
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
abia mă depărtam și el și trimetea după mine de mă chema "Șezi - zicea el - lîngă mine, că mult, văd eu, aice pe astă lume, nu ne-om vedea". Băbuca se-nvîrtea, ba prin odăi și da ordine la servitori, să umble cu vin, prăjituri și cafele pe la oaspeți și să ieie sama ca să nu treacă pre mine, ba pen cuhne, ba pe la credens, de punea farfuriile și celelalte tacîmuri de masă în ordine, nu ca o jubiliară, ci ca o gospodină
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
acest gen? Și mai ales în ce scop? Vrea cineva ca audiența cîștigată de un post sau de altul în privința seriozității mesajelor să se piardă în numele bancurilor de Revelion? Sau, mai suspect, umoriștii de serviciu ai posturilor importante de televiziune umblă să discrediteze audiența acestor posturi? Să nu exagerăm. De fapt ne aflăm într-o lume în care, mediatic, e posibil orice, dar nimeni nu-și ia răspunderea pentru ceea ce se întîmplă. Iar succesul instantaneu e mai important decît un prestigiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
ironii, sarcasme, ci și de un ton familiar, de intonații care, cel putin aparent, contrazic "limbajul ănalt", de facto, ăn cazul de față, coroborăndu-l, scotăndu-l an evidență prin contrast. E că acel obicei al domnului Alecu Paleologu de-a fi umblat pe strada desculț. Aristocrat din toate unghiurile de vedere, până-n vârful unghiilor, n-avea cum a se compromite: Cum n-am avut burse, ca Cioran, iar la muzeu nu mi-am ținut gură, de a trebuit să plec, m-am
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
următoare. * "A doua zi, la orele zece, Gazonal, pus la patru ace, avînd în vedere împrejurarea (se îmbrăcase cu hainele lui albastre cu butonii auriți, o cămașă albă, o vestă albă, și ea, precum si niste mănuși galbene), isi aștepta verișorul umblînd încolo si-ncoace pe bulevard vreme de o oră, după ce aflase de la cafegiu (nume dat șefilor de sală în restaurantele de provincie) că domnii luau masă de obicei între orele unsprezece și douăsprezece. * - Pe la unșpe și jumate, - avea el să
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
avea decât un raspuns invariabil: scriu pentru că nu pot face altceva și o spun nu ca o simplă expresie stilistica, ci an mod absolut, cuvantul acoperind integral noțiunea. Mă uit câteodată cu obida la mâna această dreapta, care nu știe umblă cu un comutativ electric sau cu manivela și resorturile celei mai simple mașini; știe ansa să scrie cu satisfacția unei stăpâniri de sine an continuă creștere. Scrisul este pentru mine o fatalitate, pe care nu am a o discuta, ci
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
acelor reăncarnări spirituale care mă fac de nerecunoscut celor mai aproape de mine. Astăzi scriu ăngăndurat de tânguirea vocilor care-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet, Emil Botta: "Scriu, fiindcă ar trebui să tac, umblu ăncovoiat, fiindcă ar trebui să merg drept. Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare, scriu atunci când mă devorează pofta de a fi teribil de singur. Clipele mele de chietudine, de bien-être, freneziile și fervorile mele (dacă șanț) nu aparțin literaturii
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
Michelangelo). Rafael a dovedit astfel că treaptă geniului poate fi atinsă fără a se pune în scenă "o nu știu ce nebunie și sălbăticie", care, "pe lîngă faptul că îi rupsese (pe unii artiști - n.n.) de lumea înconjurătoare și îi făcuse să umble cu capul în nori", le dădea în vileag "umbră și beznă viciilor". Și cîtuși de puțin "limpezimea și strălucirea acelor vîrtuți care îi fac pe oameni nemuritori". Așadar, Văsari asociază talentul (geniul) cu virtuțile morale, teza de care, după cum cu
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
inexistentă. Pun bandaj pe locul gol de pe prispa!"(Pastel). Peisajul natal devine, printr-un ingenios efect specular, o oglindă a oglinzii: "Dealul Vremestilor freamătă sub bicele nopții/ legănăndu-se/ adormind silueta copacilor/ prevestind vocea furtunii și ceasul ănstrăinat printre/ spaime/ Eu umblu an fața oglinzii cu versuri/ vorbesc de/ unul singur/ mă tem pentru mine pentru găndurile mele nespuse? (Pisică noastră). Dezlegat de obligația alcătuirii șaradelor metaforice (uneori răzbate prin ele o anume stăngăcie, un efort excesiv, de rural supus la o
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
care curg pe brazdele obrajilor. O fi de emoție, de regretul unei vieți irosite, de fericirea de a ma vedea aici, după atîtea peripeții servite copios de destinul și capriciul întîmplărilor de-a lungul vremii? Am sentimentul omului bătrîn care umblă pe picioarele și sufletul pe trecut. Mă simt scormonit în mine iar imaginile lui Victor, care m-a adus aici, mă urmărește mereu, ca o piatră grea ce-mi stă pe suflet."). Om cu desăvîrșire simpatic și cuceritor, făcea impresie
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]