2,056 matches
-
care se aflau o parte din fotografii. L-am rugat să-mi arate din ele. Sesizam o oarecare emoție, sau poate dezorientare. Începu să vorbească în dulcele grai moldovenesc, de tot ai fi vrut să asculți. Cu părul care-i umbrea puțin chipul bine centrat dar pictat natural de pistrui - care tocmai atunci le sesizam - adăugă printre altele că nu-i place să vorbească despre persoana sa... „ dar că inspirația nu bate de două ori la ușa minții - iar atunci când vine
MARIUS PETRESCU ŞI ARTA SA FOTOGRAFICĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348086_a_349415]
-
căruțe cu bagaje, trase de cai asudați și plini de praful lungului drum străbătut, s-au aciuit, pe grupuri, în toate satele comunii. In apropierea casei noastre aflată peste apa râului Costești, spre răsărit, în satul Blezeni, era un zăvoi umbrit de un pâlc de anini înalți. Acolo au fost aduși caii de la toate căruțele și chesoane ori tunuri și etuve sau de la bucătăriile de campanie și priponiți de unul sau doi anini care fuseseră tăiați și legați orizontal de alții
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
apărea și urmări nedorite. Acum, privind-o pe Dalia cum se apropia de ei legănându-și sandalele în mână, trăia și mai intens culpabilitatea faptei sale. Această vină estompa satisfacția și plăcerea avută în timpul consumării trădării față de familia sa. O umbrea. Înțelegea că iubirea ei era o iubire vinovată. De ce era vinovată că iubea atât de mult pe bărbatul din fața sa, încât a fost capabilă să-și trădeze soțul pentru el? Pentru el sau pentru ea? Ștefan avea vreo vină în
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
se frângeau în zbor, nu mai simțea același elan cu care zburase să le îndeplinească dorința celor doi bătrânei, fiindcă îndoiala ce o avea acum în ființa lui, la gândul că se va despărți de unul din puii săi, îi umbrea bucuria de a-i ajuta. Ajungănd în Țara Lalelelor, zbură direct spre Maria și Ion, care își îndreptaseră privirea nerăbdători spre el, să afle dacă Dumnezeu îi va ajuta să aibe și ei un copil. După ce barza coborî lângă ei
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
întrebătoare ale militarilor care nu apucaseră să o îndepărteze de lângă aparatul unde lucra șeful lor, crezând că este vreo cerșetoare oarecare. Nu se schimbase aproape deloc. O basma neagră îi acoperea frumosu-i păr negru și parcă-i întuneca frumosu-i chip, umbrindu-i și zâmbetul ei... devenit atât de drag cândva. Ștergându-i lacrimile de pe ochii ei adoratori, aceasta a reușit cu greu să-i spună: - Domnul și stăpânul meu, doar în gândurile mele mai speram la ceea ce părea imposibil, să te
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele secvențe au totuși o ardență senzorială într-o beligeranță a retoricii destul de modernă și dezinhibată:Numai iubirea cu noi/ Va spori în dobândă/Patima clipei, flămândă (Nu umbri!). Virtuozitatea Claudei Voiculescu și-a găsit,în sfârșit, sunetul grav care înalță ceremonia lirică la înălțimea viziunii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Sudul târziu, cronică de Al.Florin ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC (roman) Ștefan Lucian MUREȘANU CAPITOLUL I Zadarnic îmi plâng amintirile Când am împlinit șaptesprezece ani destinul mi-a umbrit fiindul cu vestea pierderii ambilor părinți. Era într-o zi de toamnă a unui an bine definit în ceea ce de fapt aveam să fac de acum încolo, ca un adolescent descurajat că nu-mi voi mai putea dori decât speranța
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
aducă aminte de un trecut atât de întunecat și plin de umbre hidoase, pe care atunci el le vedea strălucitoare și iubitoare de sine, se cutremură și oftează lung, o eliberare profundă a interiorului sufletului meu, o ușurare de imagini umbrite de siluete aparent umane, dar care mă împingeau în umilință și în răutate inimaginabilă. Mi-a spus: a fost un existent al trăirilor mele pe care l-am învins prin dorința de a nu mă mai umili. Să nu înțelegeți
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
revelație pentru că eu eram un frumos al răului. Primele două luni au trecut cu multă singurătate. Nu doream să vorbesc cu nimeni și nimeni să-mi deschidă ușa în afară de fratele și de prietena mea. Doar ei aveau acces în casa umbrită cu jaluzelele trase. Zilnic fratele meu venea să mă vadă, să-mi vorbească și să-mi spună: Ai un drum, urmează-l așa cum au vrut ai noștri. Nu te lăsa nimicit de durere pentru că durerea este a celor slabi. Ei
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Vinuri bune-n Drăgășani”, „Rugăciune”), realizând o evidentă înrudire cu epigramele bahice ale lui Păstorel Teodoreanu. Din păcate, depășește cerința stilistică obligatorie a demnității, coborându-se în trivial și vulgaritate. Spre exemplu, în poemul „Hoinărind prin Drăgășani”, frumusețea lirică este umbrită de vulgarități. Ideea onorabilă este copleșită de limbaj neadecvat. In alt poem, meritoriu, de altfel, intitulat „Pică frunza”, autorul se oprește la o descriere peisagistică a schimbării anotimpurilor, care influențează și umoarea, starea de spirit a eroilor lirici: „pică frunza
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
Maria, mergi la frații Mei și le spune...” Atunci ea Îl recunoaște și cuprinsă de o mare bucurie și fericire în suflet exclamă: Într‑adevăr Domnul a înviat! Când primăvara, dintre arborii trufași, cade trăsnit năprasnic un stejar viguros care umbrește sute de trecători și pe ramurile căruia mii de păsărele cântând se desfată, o puternică zguduire și o jale adâncă cuprinde inimile noastre. Când o coloană puternică de granit destinată să sprijine un măreț edificiu se năruie tocmai când noi
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
tău de lumină să -ți fie partener de drum atunci când nu o pot face eu. Am intrat în biserica albă, locaș cald de închinăciune și îngenunchez la toate protectoarele icoane. Doamne, bat la ușa Ta ești a mea Nădejde, iară. Umbrește-l cu umbra Ta și protejează-l de înfriguratele temeri, de ură și deznădejde pe el.... pe dragul meu. După ce mi-am zidit toate rugăciunile, ies cu inima plină și privesc cerul. Știu Doamne, că m-ai auzit, pentru că mi-
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
în a lor ființă, Mascați de-un zâmbet fals, atâtea răutăți. Din dragoste eu mi-am croit un scut Și chiar dacă au vrut să mă lovească, Am dăruit cu sufletul curat câte-un sărut Și n-am lăsat amărăciunea să umbrească. O viață-avem, nimic mai mult și e păcat Să nu putem ajunge să ne respectăm, Avem o rațiune, un țel și poate-un pact, Cu demnitate prin iubire, să o demonstrăm! EU SUNT AROMA TA Eu sunt cafeaua vieții tale
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin și o picătură de
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Iar crengile lor se zbat absurd, goale, Ca niște cocori înlănțuiți Într-un dans nupțial plin de pasiune. Cad frunze cenușii Peste covorul mohorât al pământului, Dar pe poteca inimii mele E cald și însorit. Nici un nor nu o poate umbri, O luminează razele tale, Fiindcă soarele meu ești TU... Referință Bibliografică: FRUNZE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
trupul. Se opri bucuroasă și privi către firele de iarbă verzi, clare și sprintene. În clipa aceea încremeni de spaimă. Razele soarelui nu-i contura umbra pe pământ, și orice mișcare pe care o făcea ea, nu o putea vedea umbrind țărâna. Trupul ei nu mai făcea umbră pământului și atunci închise mâhnită ochii, înțelegând. Un țipăt sfâșietor veni din camera de unde plecase, iar ea recunoscu vocea lui Adrian. Țipătul acela a fost certitudinea, convingerea, siguranța. Se smulse din locul acela
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
din fețele sorții, a surâs mai întâi ca mai apoi, la sfârșit, să râdă în hohote. Norocul s-a metamorfozat într-un copac crescut în ograda moșului și a babei. Una din frunzele copacului a început să crească peste măsură, umbrind, apoi întunecând sărăcia sărmanei familii. Nevoia de lumină dar mai ales curiozitatea, l-au determinat pe moș să urce în copacul ce părea o adevărată pacoste. Ajuns pe frunza cu pricina mare i-a fost mirarea văzând belșug cât nici
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VIAȚA... CA UN SURÂS Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin umbrite de gânduri cărări pașii amintirilor mă poartă prin vis, brațelor mamei să mă dăruiască. Să plec e prea curând, să rămân e prea mult; dragostea și speranța îmbrățișează același drum croit prin raiul desenat de cireșii în floare. Într-un
VIAȚA… CA UN SURÂS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365406_a_366735]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ȘI MAI FRUMOASĂ Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ce umezi îți sunt ochii umbriți de focul mirării ce te-a cuprins Și cum privești în gol pierdută printre patimi ce întruna îți dau ocol Și mai frumoasă ești când ne iubim ascunși printre suspine incluși în vrerea noastră topiți printre destine Nu-i margine
ŞI MAI FRUMOASĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365413_a_366742]
-
văd mereu ochii în galaxi Și că-mi primenești orânduiri, Nimic nu-mi mai e la fel în eu, La fel și-n cel mai adânc hău... De când și de stele î’s urmărit, Că imaginea-ți în cer a umbrit, Nu mai sunt eu de n-aș umbra, În cerul tău de n-aș putea zbura, Mânuțele să-ți sărut și să ador Tot părul tău făcut din candor, De nu, nimic nu-mi are valoare, Când norii stau să
NIMIC…LA FEL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365528_a_366857]
-
deosebiți (cărora chiar le închină poeme). Toate aceste ca să atingă puritatea desăvârșită, să scape de “blestemul Evei străvechi .” Întoarcerea la starea paradisiacă de dinainte de păcat , la odihna cerească „Voi sta în veșnicie fără Lumină,/ O altă Evă ce este devină,/ Umbrită de Lună și arsă de soare,/ În nemuriere, o muritoare.”( pag 35 „Raiul pierdut”) Poate acolo să fie Acasă, țara mult dorită și visată, sau poate acel tărâm unde nu-i nici întristare, nici suspin „Cuminți, tăcuți și nestiuți ne
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
nu cunoști rânduiala sfintei Biserici? - Într-adevăr, Prea Sfințite, așa este și bine spui. Dar ce să fac, nu stiu! După ce citesc canonul de noapte al sfintei dumineci, stau alături de sfanțul altar și până nu văd pe Duhul cel Sfânt umbrind sfanțul altar nu încep slujba. Când văd Pogorârea Duhului Sfânt, atunci săvârșesc sfântă Liturghie. Episcopul s-a minunat de virtutea bătrânului și a încredințat pe locuitorii satului că preotul lor face slujba potrivit voii lui Dumnezeu. Și au plecat locuitorii
LIVADA DUHOVNICEASCA (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365085_a_366414]
-
vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul... Până-și închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul cerbului; Mai jos, se umbresc, crucile date cu var. În brazi se odihnește luna, Ctitoria bătrânului zimbru. Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna, Escaladarea pe versanți, spre dimineață Când se stinge feștila, ramâne istoria-ntr-un timbru. În nopțile de vară, sub grinda de fum
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
și de presă. Și cum ar fi altfel lansând un autor de calibrul profesorului Ion Coja, a lui Sever Mureșan , Cezar Mihalache, cu volume incendiare, dar și cu alți autori de suces...? Trăim sentimentul firav al unei glorii de moment umbrit de amărăciunea că nu traversăm cele mai bune vremuri pentru carte, pentru ungerea spiritului cu mierea culturii pe pâine neagră și amară. De pildă, la ediția din acest an a târgului de carte BookFest 2013, am lansat primul volum din
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
Vino la mine și ai să vezi... Mitru își urmează vecinul, oarecum nedumerit, mai mult sub stăpânirea gândurilor neplăcute. Gândește că dacă fiul lui s-a înhăitat cu cel al vecinului, merită să-și dea palme. O amintire fugară îi umbrește sufletul; un copil nedat încă la școală, bătut fără vină... - Uite, vecine, cât de multe vișine au cules băieții noștri! - Le-au furat, vrei să zici.. - Sunt copii, vecine, au luat și ei câteva fructe, doar și noi am fost
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]