4,112 matches
-
spaima de frig, de durere, de Întuneric, de violență, de-și-mai-rău. Plăcințica Îl privește insistent, și ochii ei se măresc, pe măsură ce Antoniu vorbește; se fac două ape adânci În care cuvintele, sunetele, se pierd. Doisprezece ,, Dacă mă urc pe bolovanul ăsta umflat ca burta polițistului de lângă Ambasada Franței, o văd pe mama, bătrâna mea mamă, din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cândva cap la cap pentru Închegarea unor cărți. Dar n-am energia să fac lucrul ăsta. Și de ce aș face-o? -Ai dreptate, de ce ai face-o? răspunde Plăcințica absentă. Treisprezece Ziua a fost chinuitoare. Lui Antoniu i s-au umflat picioarele În asemenea hal, Încât cu greu și-a descălțat adidașii jerpeliți. Plăcințica a stat și ea cu cartonul atârnat de gât toată ziua și s-a zgâit la trecători cu privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spus ,,nu,,. Un nu Înlăcrimat dar ferm. Îți amintești și acum de gestul lui repezit când ți-a dat Înapoi mica sculptură din lemn ce-o Înfățișa pe Pomona, zeița fertilității. Ghetele vechi, În care picioarele păreau că Înoată se umflaseră de ploaie și când ți-a spus că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ai dispărut pur și simplu, te-ai topit, te-ai evaporat. Te-am acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
maximă audiență, găsirea câte unui cadavru, ca pe un fapt de senzațional, pe care hămesiții după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a chinuit o zi și-o noapte cu gemete și schelălăituri. Am săpat cu o lingură, o mică groapă În pământul rece, lângă șandramaua lui Ben și l-am plâns. Cum să nu plângi un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care vin și-și plâng morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care duce la pivnița de sub cinematograf, cu totul Întâmplător: mergând prin oraș fără speranța că voi găsi un adăpost pentru noapte, am ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
admite liniștit: căldura Înăbușitoare sau, mai degrabă, așteptarea aceasta paralizantă mă excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul se curba concav și, când mi-am Încordat abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era ca și când m-aș fi transformat În... Nu, asta e cam greu de exprimat. Până acum nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am lipit urechea de ușă, dar n-am reușit să deslușesc nici un alt sunet. Eram sigur că va striga din nou dacă va avea nevoie de ajutor. Cu grijă, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe celălalt; sângele Îmi umflase picioarele. Dar nu prea aveam loc și, de fiecare dată când umerașele se loveau unele de celelalte zornăind, mă opream. Încetul cu Încetul, nerăbdarea se acumula. Ce-i lua atât de mult? Oare vizitatorul avea de gând să stea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ecran, cu mâinile neobișnuit de late odihnindu-se insensibile pe roțile de cauciuc. Își pieptănase părul după urechi și umbra ei arăta de parcă ar fi purtat și ea o cască. Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu pieptul umflându-i-se și coborând Încet. Un adevărat sfinx polonez. Pe ecran mașinile de cursă dispăreau Într-un nor de praf inundat de soare și gaz negru de eșapament În colțul din dreapta sus - ca peste câteva secunde să se Întoarcă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
motiv să mă mut aici, știi. Dacă te interesează, am sosit În același weekend În care s-a organizat competiția de baloane cu aer, organizată În nordul orașului. Atâta Îmi amintesc și eu, pentru că mă simțeam de parcă aș fi fost umflată și eu - cu nervi și sânge și viitor. Pe bucata de hârtie pe care Dora o strângea În palmă și căreia nu i-a dat drumul nici În timpul călătoriei de zece ore cu trenul, era adresa unui doctor din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ideea e să atașezi drăcia asta la un motoraș - la așa-numitul vibreur - care face vezica de cauciuc să se contracte și să se dilate. Buzunarul acesta ca o anexă, și Karp ne Îndreptă atenția spre un obiect cu formă umflată la un capăt, colectează mostrele obținute. Înainte se foloseau ugere de vacă, dar se lucrează mai ușor cu materiale artificiale. Acestea sunt chiar neobișnuite. Karp ne arătă niște teci. Vagine manuale. După cum vedeți, sunt, de fapt, niște mănuși cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung până la resturant, când am auzit un ticăit cunoscut În spatele meu - și o fată de aproximativ zece ani trecu pe lângă mine, Învârtind perfect roțile bicicletei. Curentul Îi umflase bluza Înflorată, transformând-o Într-o cocoașă. Balansându-se pe pedale, s-a Întors chiar În clipa În care eu și Anton n-am dat Într-o parte. Părul Îi flutură În obraji, cocoașa i se netezise. — Și acum? Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întoarse către mine, apăsând cu degetul arătător o fundă terminată pe jumătate. Am dat din umeri, ocolind-o pe Chérie, și am urcat. Va trebui să-i povestesc mai Încolo despre cel care mi-a Înnegrit ochiul și mi-a umflat buza. Conform ziarului, poliția era convinsă că era vorba de o crimă. Manetti trebuie să fi reperat ceva suspect; acum Îmi era clar că nu va mai ceda. Evident, cel mai Înțelept lucru era să le cânt În strună, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aibă succes, trebuia să adun toate resursele posibile. Lipindu-mi brațele de corp, am făcut câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu eram prea conștient. Îmi amintesc doar de un vertij care nu părea de pe lumea aceasta. Imagini succedându-se, vorbe strigate, o durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi adunaseră Încă Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când viteza de rotire a discului e Încetinită de un deget apăsat dintr-o dată pe partea din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după-masă de sâmbătă, Între două coroane de trandafiri, am făcut demersurile necesare pentru un loc În cimitirul din spatele fostei mele locuințe, pentru Anton. Am reușit să-mi repar și Torpedo-ul. Ce bucurie pură, copilărească, să ung lanțul și să umflu roțile, să lustruiesc apărătorii și să ung ghidoanele de lemn. Mi-am aranjat chiar și șaua, ca să nu mai scârțâie. Eram pe puctul de a Închide magazinul când sună telefonul - cinci țârâituri lungi Înainte să răspund. Numele nu au nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
extaz, nu s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se spargă din clipă-n clipă în capul meu prepuber. Da’ de ce? mă întreabă tata. Nu ți-a zis unchiu’ că ăsta-i cel mai bun... — Vreau unul cu suspensor! Ei bine, treaba asta o face pe mama să se umfle de râs. — Pentru lucrușorul ăla pricăjit? mă întreabă ea cu un zâmbet amuzat. Da, mamă, închipuie-ți: pentru lucrușorul ăla pricăjit. Bărbatul potent al familiei - realizat în afaceri, tiranic la el acasă - era fratele cel mai mare al tatii, Hymie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele - și țipă și la mine, fiindcă, dacă stau să mă gândesc mai bine, descopăr că, în tip ce Hannah se pitește în spatele mamei, eu unul mă refugiez drept în spatele acuzatului. Ei, hai că-i pură fantezie, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dacă pot să zic așa - numai că asta-i partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se îneacă de-adevăratelea în oceanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mult la suflet mărturisirea mea. Eu însă, vezi tu, am fost cât se poate de onest, așa cum mă învățase chiar Bertrand Russel. — Nu vreau să te mai văd, Kay. Îmi pare rău, dar nu-mi pot disimula sentimentele. S-a umflat de plâns: umbla prin campus cu niște cearcăne îngrozitoare sub ochii ei albaștri injectați, nu mai venea la masă, lipsea de la ore... Iar eu eram uluit, fiindcă tot timpul crezusem că eu o iubisem pe ea, nu ea pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]