2,033 matches
-
mers in Piata Amzei să cumpăr câte ceva de mâncare. Dezolare, tarabe goale, magazine cu vitrine bântuite de vântul sărăciei. În mijlocul pieței s-a format spontan o coadă mică. Merg să văd. Pe o stiva de lăzi de lemn, un individ umflat, cu degete groase și unghii murdare, îmbrăcat într-un halat alb slinos, vindea cartoane de căte 30 de ouă. M-am așezat la coadă. Așteptând să-mi vină rândul, îi observăm gesturile: lua cartoanele cu ouă și le trântea cumpărătorului
COGITO ERGO SUM: OUĂLE de MIHAELA MIHAI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369538_a_370867]
-
sat în sat, iar Gavrea alerga cu limba scoasă să găsească un stăpân; odată, de Anul Nou, Gavrea s-a luat la harță cu stăpânul, pentru simbrie; de la harță au ajuns la bătaie; băiatul s-a ales cu un ochi umflat și vânăt; a fugit cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
sunt o comoară! Sunt cel mai, cel mai!! Nimeni nu e ca mine! Semnal de alarmă... alarmă, alarmă! Discursul unui posibil psihopat. Dar e adolescent, figură ingenua, mișcări controlate și Biblia în mână. Totuși, atenție: un eu peste măsură de umflat e primul indiciu al acestei lipse de sanatate psihică. Urmăresc filmul lui Kirill Serebrennikov cu sufletul la gură - e clar, Venia e psihopatul clasic. Însă e uluitor cum își îmbrobodește asistență, e magistral cum resuseste regizorul să ia toată societatea
FILMUL RUSESC (M)UCENIK, 2016 de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369692_a_371021]
-
sunt o comoară! Sunt cel mai, cel mai!! Nimeni nu e ca mine! Semnal de alarmă... alarmă, alarmă! Discursul unui posibil psihopat. Dar e adolescent, figură ingenua, mișcări controlate și Biblia în mână. Totuși, atenție: un eu peste măsură de umflat e primul indiciu al acestei lipse de sanatate psihică. Urmăresc filmul lui Kirill Serebrennikov cu sufletul la gură - e clar, Venia e psihopatul clasic. Însă e uluitor cum își îmbrobodește asistență, e magistral cum resuseste regizorul să ia toată societatea
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
sunt o comoară! Sunt cel mai, cel mai!! Nimeni nu e ca mine! Semnal de alarmă... alarmă, alarmă! Discursul unui posibil psihopat. Dar e adolescent, figură ingenua, mișcări controlate și Biblia în mână. Totuși, atenție: un eu peste măsură de umflat e primul indiciu al acestei lipse de sanatate psihică. Urmăresc filmul lui Kirill Serebrennikov cu sufletul la gură - e clar, Venia e psihopatul clasic. Însă e uluitor cum își îmbrobodește asistență, e magistral cum resuseste regizorul să ia toată societatea
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
adulată, intangibilă, onorată... Curând, depunerile repetate de praf și de mizerie produseră crăpături în epidermă. Mâna începu să se umfle. Durerea o simțea ca pe un tribut adus onorurilor. Din epiderma crăpată, o supurație ciudată își făcea loc printre degetele umflate. Când se hotărî s-o arate unui chirurg era prea târziu. Trebuia amputată. „Ce simplu se mai pronunță și doctorii ăștia” își mormăi în barbă nemulțumirea, Costache Agarici. Cum să renunțe așa tam-¬nesam la mâna-i venerată. „Mai bine
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
hă! --Apoi, spune mneata, să-ți cadă-n brașe o sirenă, blondă, cu țâțele zbuciumate, dornice să le liniștești tu...Ah! Spune, ai băut vreodată visichi din gura sirenei? --Am ciupit-o odată de fund și m-a pârât la Umflatul. --Ei, și? --Ăsta mi-a tras o chelfăneală de m-am lecuit. În viața mea nu mai ciupesc sirene. --Vezi, dacă veneai cu banu’, ți-ar fi dat și ție visichi din guriță. D-aia nu-mi pa’e ău
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
hââ, nu-mi pa’e ău! 17- Irina acționează Irina, șefa restaurantului, după ce-l văzu plecat pe Buhăianu (pe care-l urmărise pas cu pas), spuse precipitat fetelor: --Gata! Voi, Sofica și Raluca, plecați imediat acasă, până nu se-ntoarce Umflatul! Luați, aici, fiecare câte un milion! Mâine, adică astăzi, nu veniți la treabă. Va fi închis pentru inventar. O să veniți când am să vă telefonez eu. --La ora asta să plecăm, șefa? Cu ce? E trecut de trei. --Fiți liniștite
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
au fandosit și s-au fâțâit cu clienții, au luat ciubucul și pe ele le trimiți acasă? Iar eu? La hâială, Dana, că ești o proastă! --Taci! Eu te-am angajat, în tine am încredere. Am reușit să-i fur Umflatului cheia de la seif, unde am găsit o mulțime de acte compromițătoare, un pistol încărcat și o mare sumă de bani. Din afacerea „Sirena”, în care noi ne-am umilit și am muncit pe brânci, el a tras foloasele, burdușindu-și
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
ne-am umilit și am muncit pe brânci, el a tras foloasele, burdușindu-și seiful cu bancnote. Iar, noi? Dar, lasă, am să-ți povestesc altădată. Acum mă grăbesc. Tu stai aici și supraveghează pe nemernicii din separeu, până vine Umflatul. Eu am să plec. --Aoleu! Unde, șefa? --Am să-ți spun mai târziu. Îți dau eu telefon. Dana începu să suspine, teribil de speriată: --Șefa, ce faci cu mine, șefa? Dacă mă găsește Umflatul, mă omoară. --Te rog să te
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
pe nemernicii din separeu, până vine Umflatul. Eu am să plec. --Aoleu! Unde, șefa? --Am să-ți spun mai târziu. Îți dau eu telefon. Dana începu să suspine, teribil de speriată: --Șefa, ce faci cu mine, șefa? Dacă mă găsește Umflatul, mă omoară. --Te rog să te liniștești! Nu ți se va întâmpla nimic. Numai eu risc. Hai, dă drumul la panarama cu sirene! --Te faci sirenă, șefa? --Execută ce ți-am spus! -va urma- Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI-10 / Năstase Marin
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
bani să joci! Altfel pierzi ce-ai câștigat! Credul, scot din buzunar banii pe care-i aveam pentru biletul de autobuz. Individul îi înșfacă și împreună cu binevoitorul meu și ciracii care asistau, o zbughesc care încotro ,lăsându-mă cu buza umflată. Ce să fac acum? Fără bani nu aveam cum să merg cu autobuzul și să ajung acasă. Simțeam că sunt cel mai nenorocit de soarta după cele întâmplate în ziua aia păcătoasa. Merg, totuși, spre autobuz. Norocul mi-a surâs
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
capul de pereți când voia mușchiul său de rector, se răzbuna prefăcându-se că îi greșește numele. Doamna apelată intră în birou, îl strivi cu disprețul său și așteptă plină de greață să vadă ce tâmpenie mai scoate pe nări umflatul acesta candidat la infarct. Mieros, rectorul îi spuse să-i convoace pe doi dintre asistenții care nu erau rude cu nimeni, respectiv: Duță și Truță. Doamna, la fel de sictirită, ieși fără să confirme. Rectorul, de nervi, trase o dușcă din sticloanța
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
capul de pereți când voia mușchiul său de rector, se răzbuna prefăcându-se că îi greșește numele. Doamna apelată intră în birou, îl strivi cu disprețul său și așteptă plină de greață să vadă ce tâmpenie mai scoate pe nări umflatul acesta candidat la infarct.Mieros, rectorul îi spuse să-i convoace pe doi dintre asistenții care nu erau rude cu nimeni, respectiv: Duță și Truță. Doamna, la fel de sictirită, ieși fără să confirme. Rectorul, de nervi, trase o dușcă din sticloanța
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
Cipru), Grant Frazer (Scoția), Charlotte Leslie Aiello (Luxemburg), Jacek Lech (Polonia), Bent Warburg (Danemarca), Slobodan Stefanovici Iugoslavia), Ghiorghi Kordov (Bulgaria), Salvatore Vinciguerra (Italia). Pentru a vă da seama de dimensiunea uriașă a manifestării, neegalată de edițiile post - decembriste, în ciuda bugetelor umflate, iată câteva dintre vedetele care au susținut recitaluri: Margareta Pâslaru (laureată la ediția anterioară), Juliette Gréco, Barbara, Cliff Richard, Gigliola Cinquetti, Frankie Avalon, Udo Jürgens, Tereza Kesovija și Miro Ungar, Waldemar Matuška, Mie Nakao, Ghiuli Cioheli, așadar două star-uri
LUMINIŢA DOBRESCU. SUCCES FĂRĂ SUBSTRATURI ŞI VERSIUNI DE FABULAŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353614_a_354943]
-
rău că a rămas singur. Îi pare bine că Nicușor nu mai suferă. Dacă nu se prăpădea atunci, se prăpădea acum! Frigul mușcă carnea și-o sfâșâie. Tija de la picior îi dă de furcă. Piciorul s-a obrintit. E roșu, umflat și-l doare. Rău tare îl mai doare... Dar, și mai tare îl dor rănile. Tot de la piciorul cu tijă. L-au ros încălțările. Să se spele, nu a prea avut unde, iar de când a venit gerul... laba piciorului, e
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
pe el. Și cățeii, îi spun în felul lor că hoții sunt pe aproape. Și el fuge! % Pașii nu-l prea mai ajută. Nu mai pot săracii...Piciorul lui e carne vie... Adică moartă! E negru, și cu găuri. Și umflat. Și mirose de te trăznește... Ar vrea să-l țină-n apă caldă. Nițel. Simte că l-ar alina un pic. Măcar să nu mai pută așa! N-are unde. Când l-a cunoscut pe Nicușor, acesta l-a dus la
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Acasă > Impact > Scrieri > MEDITATOAREA Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În timp ce aștept în fața ușii, incerc sa ma aranjez în oglindă din dreapta. Nu văd decât că sunt umflată peste tot, ca înțepata de albine. Îmi deschide Mihaela. - Mai bine era postașul! - Așteptai o scrisoare de dragoste? Mă privește tăios, ca o leoaica tânără, gata să-mi sară-n față de... drag: - N-așteptam pe nimeni și nimic! - Dacă tot
MEDITATOAREA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347224_a_348553]
-
mi-am aruncat privirea pe furiș la celelalte paturi cum erau făcute și ca o minune dumnezeiască, în clipa în care comisia intra în dormitorul nostrum eu aranjam ultimul pliu. Am respirat ușurată și i-am întors rânjetul vecinei. Eram umflată ca un balon; ofensată de răutatea ei și de indiferența celorlalte, dar hotărâtă ca trebuie să mă evidențiez și să le arăt că, indifferent de vârstă, poți să fii la fel de capabilă ca una mai mare. Controlul a trecut prin drepturile
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
la mine și după ce și-a tras nasul, când în dreapta, când în stânga, a deschis gura să-i spună ceva lui Mia, dar aceasta, preocupată să aleagă porumb bun pentru copt, s-a făcut că nu ne aude. Mița, cu buza umflată, a început să strângă lemne uscate pentru foc. Uitasem de rochii; eram mulțumită că îi închisesem gura Miței care, după spusele lui Mia, “trăncănea tot timpul, numai să se afle în vorbă”. Cuvântul “bucureșteancă” îi impresiona pe copiii de la țară
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
încălzitul supei, a intrat și a ieșit din cameră fără să-mi răspundă. Eram foarte supărată pe ea. Așteptam să mă sărute, să-și exprime regretul, să facă un gest cât de mic să-și exprime compasiunea pentru palmele mele umflate și pentru rușinea suportată în fața clasei. De fapt făcuse probleme întregii clase și ce mă consola puțin era faptul că, în final, majoritatea avuseseră parte de câteva linii. Ofensată de tăcerea ei, m-am scufundat și eu într-a mea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
citesc toate lecțiile de la începutul anului până atunci. Tata-mare și tăticu m-au găsit fără voce, de cât citisem în ziua aceea . -Să știți că am mâncat bătaie, le-am spus plângând, întinzându-le palmele care mai erau roșii și umflate. -Mîine să te duci la școală și să-i spui învățătoarei..., a început tăticu supărat, dar mami l-a oprit repede. -Adică să-i spun învățătoarei: Lasa fata să rămână repetenta, să nu știe să citească, să ajungă să măture
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
am să-ți aduc ceva. Dacă nu ai note bune, nu-ți dau. Mămica o să decidă dacă meriți sau nu. Am încheiat seara fericiți. Aveam o soluție care ne împăca pe toți și după ce am suspinat uitându-mă la palmele umflate, am hotărât că, în definitiv, nu era așa de grav, nefiind singura din clasă care luasem urma liniei cu mine acasă. Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI VI / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II, 23 aprilie
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
starea de spirit și mai ales să conving, că totul a fost real. Când vorbim despre Dumnezeu, nu este de glumit și mai ales de fabulat. În vara lui 1993, într-una din zile m-am trezit cu brațul stâng umflat și de culoare galbenă. Cum îmi schimbasem ceasul, am pus totul pe seama metalului, considerând o banală alergie, pentru că eram predispusa în mod deosebit primăvară. După un tratament ușor, brațul mi-a revenit la normal, în schimb am început să am
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
starea de spirit și mai ales să conving, că totul a fost real. Când vorbim despre Dumnezeu, nu este de glumit și mai ales de fabulat.In vară lui 1993, într-una din zile m-am trezit cu brațul stâng umflat și de culoare galbenă. Cum îmi schimbasem ceasul, am pus totul pe seama metalului, considerând o banală alergie, pentru că eram predispusa în mod deosebit primăvară. După un tratament ușor, brațul mi-a revenit la normal, în schimb am început să am
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]