868 matches
-
puternic participative, așa cum ni-l arată Agendele, ceea ce observa în jurul său. Dar o făcea luând înălțime, cu o individualitate care n-avea corespondent în masa "sburătoriștilor" (cel puțin în perioada când m-am aflat prezent și eu), preocupat să exhibe umorile care îl traversau și prin aceasta topindu-se în ceea ce putea să însemne vacarmul general. Lovinescu " am remarcat asta de fiecare dată proceda cu discreție, lăsând pe alții să se dea în vileag, pândindu-i din umbră. Cu alte cuvinte
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
care-i vine ca o mănușă doamnei Lovinescu) nu e decît varianta istorică a esteticii ferme, reparatoare și recuperatoare atunci cînd, spre a rămîne fidelă sieși, n-ar fi putut adopta o altă conduită. Uneori ea e lovită deschis, cu umoarea brutală a restaurației. Alteori e recuzată cu un subtil scepticism, cu grimasele unei difidențe de bonton, precum un concept "depășit". Există esteți care, disociindu-se de "patetica naivitate" a Monicăi Lovinescu, țin a se arăta mai catolici decît papa! Nu
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
ale unei mame sumbre, roase de o nemulțumire intestină, Gaby (Charlotte Rampling), asistența matern nevrotică a unei surori veșnic neliniștite și dependente psihologic de ea, Claire, și sprijinul real și în același timp distant al unui cumnat deja încercat cu umorile familiei, John (Kiefer Sutherland), configurează tabloul unei family story cu final trist. Niciunul dintre gesturile lui Justine nu este clarificat, nefericirea ei nu este legată de ceva anume, nu este contingentă, ci consubstanțială cu ea. Reacția ei de respingere este
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze, atinse de suflul prozei, mai jurnalistic - frivole pe teme "la zi", însemnările dau seamă de-o anumită stabilitate, de-o egalitate de umoare, totuși, trecînd peste omenești excese. O mărturie creditabilă, cum grano salis, despre om, oameni, prietenii sub vremi. În capitolul ultim, Drumuri, istoria (personală) este reconstruită spațial, din impresii de călătorie, mai curînd de turism cultural, deopotrivă voiaj în timp real
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă voracitatea domoală a otrăvurilor cu efect întârziat, absorb, ca niște uriașe ventuze, în masa lor spongioasă, umorile calde ale vitalului, ajungându-se, în felul acesta, la osmoza perfectă dintre oameni și lucruri. E lesne de observat că orice „regăsire” a timpului se dovedește aici pasageră, iar muzeul memoriei se metamorfozează în cele din urmă într-un deșert
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
clerical minor nu însemnase claustrare monahală. Încununat cu laurii mult rîvniți, curtat de potentați, susținut de afecțiunea lui Boccaccio, contînd pe sprijinul necondiționat al fiicei nelegitime, bătrînul rămîne un singuratic, acrit în nefericirea lui. Perpetua-i melancolie și stările de umoare neagră (subiacente versurilor și subiect de meditație în proză) se potentează, în roman, după pierderea fiului și a nepotului, datorită frustrării obsesive de a nu avea un urmaș de sînge, care, în migră-rile-i onirice, trebuia să-i egaleze gloria. Pe
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
o marginalitate aproape derizorie, deși imixtiunea sistemului în destinele personajelor e în continuare agresivă și umilitoare. Ca și alte dăți, Cornel Nistea delegă un narator la persoana întâi (martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame schimbate după umori ori pipițe -, când vast-înțelegător, cu o privire mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
surplus. Într-un loc, spre exemplu, este deplâns prejudiciul adus literaturii de către "delirul teoretic și abuzul interpretativ": căci acestea sunt, într-adevăr, păgubitoare chiar și în optica unui ilustru estetician, Tudor Vianu, aflat, e drept, refractar pedanteriei și într-o umoare nu tocmai fericită, dacă a putut să ceară, pe o pagină din jurnalul său, suprimarea spiritului teoretic, devenit, vai, "una din marile calamități ale lumii moderne". Criticul "artist" n-are de ce prețui tezele generale, e dreptul lui să le suspecteze
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
între 1970 și 1974, într-o perioadă cînd autorul prinsese obiceiul ca, după terminarea slujbei religioase, să-și pună pe hîrtie impresiile. În privința stofei din care era croit elvețianul cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
noastre, care n-ar fi ezitat a recurge chiar la plagiat (ca și cum ar fi fost vorba de cărți scrise cu propria mînă și destinate tiparului, iar nu de niște cursuri rostite, pe care alții le-au transcris și editat!). O umoare neagră cum smoala îi acoperă orice merit. Pe de alta, stăruie (și nu vedem cum ar putea dispărea!) imaginea carismatică a personajului "transfigurat în mit", cum spunea Mircea Eliade, a singurului contemporan ce i-a dat lui Noica "sentimentul legendarului
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
în plin, ca Lovinescu, ne apare azi poziția lui Simion Stolnicu. Un soi de inconsecvență, mascată în revizuire, îi atribuie criticul poetului pe care, pesemne, ceva l-o fi atins. Ca și botezarea unor aprige turniruri cu apă de trandafiri. Umori de poet, supărăcios din te miri ce, și obrăznicii de generație, care nu vrea să aștepte la rînd. Inegală în afirmații, pe care le lasă în lume cu mult prea puțină cumpănire, memorialistica din Printre scriitori și artiști e de
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de avarie a normalității mîntuite. Recurge astfel la minirealisme care-i disciplinează declinanta umoare: „Laptele dimineții scaldă picioarele tale”, „Un depozit de chibrituri se aprinde sub pernă”. Caută un refugiu în finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd „blîndețea unui calm șlefuitor de pietre și femei”. Se simte, în temeiul unui impuls mizantropic, „perfect în
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
în picioare pe Ponta fără să-i bage cineva pumnul în gură ori să-i tragă scaunul de sub cur în timp ce-l înjura cu aplicație și talent pe fostul "prieten", azi devenit "dement". Bă, eu m-am săturat de fițele și umorile tuturor - subliniez, TUTUROR! - politicienilor cărora nu le convine că-i strâmbă oglinda televizorului în care se văd ei! Dacă-i strâng chiloții și sunt opăriți, să se dea cu pudră și să se caute. Restu-i impotență politică, justificare penibilă în fața
Ciutacu îi răspunde lui Antonescu, care a acuzat teroarea mediatică by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/27041_a_28366]
-
nu reprezintă un atentat împotriva gîndirii oficiale, posteritatea ei poate fi compromisă. Calitatea aceasta subversivă a cărților de filozofie este cu atît mai ciudată cu cît efectul lor se insinuează încet și fără zgomot, neavînd nevoie de scandal sau de umori militante. Scrise în singurătate și publicate pentru un număr restrîns de cititori, ele izbucnesc în atenția colectivă numai după o perioadă de latență. E ca și cum ar avea nevoie de un răstimp de incubație înainte să molipsească mințile oamenilor. Iar atunci
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
presus de întrebări jenante - cine e cutare sau cutare membru - de comentarii ieftine, de jocuri și favoritisme la vedere, de angrenări într-un proiect sau altul, de faptul că nu merg să vadă spectacolele, de comportamente lezante, de pseudo-autorități, de umori. Moralitatea face parte din aura unui nume care s-a impus în breaslă. Este un fapt ce ține de normalitate. Uniter a fost prima Uniune de creație care, după 1990, a impus sistemul nominalizărilor în România. Lucru extrem de complicat și
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
pentru rolul din "Hamletmachine" fiindcă nu a luat premiu anul trecut. Ar putea să fie singura rațiune). Cum cred că, în ultimii ani, marja de eroare s-a extins. Tot mai mult. Și mai neplăcut. Calitatea comentariului critic a scăzut, umorile sînt la mare preț, discreția, moralitatea și autoritatea par de-a dreptul desuete. Asta se vede zi de zi și ceas de ceas în breasla mea, de exemplu, a criticilor de teatru, atitudinea în scris, și nu numai, îndepărtîndu-se, uneori
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
aprecieri, secundar/principal, aproape toți actorii tineri fiind protagoniști. Omisiunile și injustețea provoacă, de fapt, reacțiile, polemicile, starea de disconfort instalată acut în lumea noastră teatrală. În ultimii ani, asta se simte din ce în ce mai tare. Generozitatea, boieria, luciditatea sînt înlocuite de umori, de visceralități, de superficialitate, de inconsecvențe de tot felul - una scriem și alta votăm. Senzația că sînt găști, jocuri, că se plătesc polițe - de multe ori, inexactități - de aici vine. Responsabilitatea alegerii unui juriu rămîne, cred, problema esențială și determinantă
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
amănuntelor, pînă la pierderea firului călăuzitor. Unul are arhitectonică (a se vedea îndeosebi operele mari, dramele și filosofia), celălalt o egalitară subliniere a concretului plastic, fără de accente distribuite ierarhic într-o largă viziune de ansamblu. Etc.". Chiar dacă am staăbili o umoare intemperantă (Șerban Cioculescu nota ritos că Blaga "nu suferea să fie comparat cu Arghezi"), poziția "poetului de la Cluj" posedă o bază speculativă. Nu o dată, în decursul convorbirilor noastre, Blaga revenea asupra atitudinii sale față de Arghezi, încununîndu-și observațiile cu paradoxala concluzie
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
de plătit cuiva. Maniacul din Königsberg e atins de curată inocență ideologică. Nu are dușmani, iar sufletul e scutit de toxinele urii.. Și totuși, în textele lui Kant găsim o lacună pe care ești înclinat s-o pui în seama umorilor lui seci. Gîndirea lui Kant nu-ți inspiră entuziasm. Cu Metafizica moravurilor nu guști exuberanța idealului și nici nu te îmbeți de vraja vreunei credințe. Kant e terestru, întrucît e onest. Chiar și atunci cînd imaginația îi este la un
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
fanatic îl poți recunoaște după trei carențe: lipsa umorului, lipsa imaginației și lipsa empatiei. Nimic nu e mai străin unui exaltat decît simțul umorului. Fanaticul nu numai că nu știe să se privească pe sine sau pe semeni cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
ideilor. Nesteruk e un ortodox cu smalț occidental care vrea să le vorbească apusenilor într-un tipar de emoție pe care aceștia nu-l mai pot pricepe. Cui i s-a amputat nervul religios (iar savanții occidentali sunt sterilizați în privința umorii mistice), apelurile la pocăință și comuniune îi vor suna anapoda și vetust. Drept care, erudită și serioasă, cartea se adresează teologilor, nu fizicienilor. Se pare că, în dialogul dintre teologie și știință, inițiativa trebuie să vină de la fizicieni, nu de la teologi
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
se împlinească, marchează egalitatea de scor între modestie și orgoliu, la caracter care se respectă. Când cei în cauză aparțin ca, de altminteri însuși memorialistul, unei caste reputate pentru iritabilitatea ei și, prin urmare, prin dese și puternice schimbări de umoare, riscul ca aceste memorii să se transforme într-un carusel de anecdote nu este mic. Henri Zalis l-a ocolit sistematic, cu toate că arcul de jumătate de veac, 1950-2000, în care evoluează personajele sale, și mai cu seamă cumplita perioadă a
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
făcut lui Zaharia Stancu este, în acest domeniu, exemplar. în luptător, în insul dintr-o bucată cu reflexe de cremene, martorul îl descopere pe actor - pe un mare actor. Iată-l pe Camil Petrescu, "Om descurajant și dificil", de o "umoare delicat instabilă" - sună ca un diagnostic în termenii unei profesiuni ce nu se divulgă, dar se pronunță. O căsătorie nereușită a romancierului îl arată ca "greșind pe ansamblul palierelor". Momentele de la repetițiile piesei Bălcescu, antologice, prețuiesc cât o întreagă fișă
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
Sorin Lavric Dacă acceptăm că memorialistica e locul unde, sub pretext de confidențe, poți rosti cele mai crunte imprecații, atunci jurnalul e tărîmul predilect de revărsare a umorilor veninoase. Iar dacă pe deasupra însemnările au o tentă morbidă, aura lor nefirească e cu atît mai cuceritoare. Din acest motiv, cei mai atrăgători sunt autorii care fac o impresie nesănătoasă, grație fascinației pe care o resimțim în fața naturilor maladive. Sub
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
ți-l închipui căzînd în accese colerice sau tremurînd de pandalia unor ambiții nesatisfăcute. Și fiindcă nu se înfurie, nici nu depășește pragul convențiilor în uz. O croială cuminte care nu încalcă pragurile și nu sfidează rînduielile consacrate, aceasta e umoarea de bază a scriitorului. În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi că sursa sensibilității artistice stă în vulnerabilitate, dar o vulnerabilitate care nu provine dintr-o clătinare patologică, ci din conștiința precarității constitutive. Această conștiință a șubrezeniei proprii, dublată de o
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]