617 matches
-
LAAAAAAAA !!! Superbissimo! Sunteți un veritabil Pavaroti indigen de-al nostru. Merci. SIIIIIII ! (BAS PROFUNDĂ DOOOOOOOOO ! SIIIIIIII ! DOOO domnule Președinte, pot să încep ? Poftiți. Conform aliniatelor și paragrafelor corespunzătoare, inculpatul, numit cu un termen simplu și concentrat, scriitor, publicist și redactor umorist, nu numai că a profanat libertatea de mișcare a victimei dar a și sechestrat-o, pardon, molestat-o, pentru a induce ideea că sub actuala guvernare s-ar cam trage mâța de coadă. Proba irefutabilă e aici și, dacă cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
este asigurată mai întâi de A. M. Eliescu și apoi de un comitet de redacție, din care au făcut parte, între alții, Nae Constantinescu (prim-redactor) și poeții N. Burlănescu-Alin și G. Al. Zamphirolu. Spre sfârșitul secolului li s-au alăturat umoristul D. Marinescu- Marion. În perioada de până la 1916, C. O. a făcut loc în paginile sale unui material literar ilustrativ, în bună măsură, pentru viața culturală și intelectuală din Craiova. Mănunchiul de poeți olteni sau din București care colaborau era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286598_a_287927]
-
invitați (vreo zece) și urma să coborîm la Caransebeș, unde se desfășura prima seară / noapte a festivalului. Pe la Strehaia ne nimerim, pe culoarul trenului, la aceeași fereastră, domnul profesor Cazimir (marele specialist în Caragiale), comandorul de marină Ananie Gagniuc (bun umorist și prieten) și cu mine. Vorbim de una, de alta și, la un moment dat, nu știu cum se leagă conexiunea, eu povestesc că-n tinerețe am cunoscut, la mare, un oligofren care știa să facă, în gînd, înmulțiri dificile (gen 26
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trebuie să-l stimeze în continuare. Îi promit că nu. A doua seară, în aceeași conjunctură, zic "hai s-o cîrmesc!"; și, plin de respect, trec pe lîngă impozantul erou al mării aruncîndu-i un subordonat salut: "Bună seara, Masturbie!"... Celebrul umorist iar se retrage din anturaj și mă vîră, elegant, într-un clar obscur de hol: "Nici așa nu e bine! Se prind, că sinonimu-i lesne decriptabil!"... Iar mă înroșesc: îi promit samariteanului că seara următoare nu voi mai pronunța nici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu vor face "un caz", la București, din suspendarea spectacolului Teatrului German... Întîmplări aproape vesele cu Sorin Postolache Vreau să (re)reamintesc, fiindcă au avut noima lor, două episoade din viața-mi de navetist cu "foaie de drum" de la Asociația Umoriștilor, în care cunoscutul caricaturist Sorin Postolache a deținut și el un rol principal. Primul: mergeam, prin '98, un grup măricel de "păliți", din București, spre Herculane. Acolo, pe peronul gării, urma să ne aștepte Mircea Cavadia, cu staffu-i celebru, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și misterioasă, feminină și tristă, tăcută și inspiratoare de elogii, nu va mai trece vreodată prin festivalul bănățean... Am oftat toți trei, triști, de parcă eram în finalul Jocului de-a vacanța al lui Sebastian. * Al doilea: prin 2000, după Revelionul umoriștilor de la Urziceni, vroiam să ajung în Capitală. Fiind ora 4 dimineața, Sorin mi-a propus să plec cu un microbuz de-al lui, care-n cel mult o oră mă va duce-n București și cu care voi călători confortabil
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ci... oalei din Capitală). M-am resemnat și cu asta. Dar după alte cîteva minute, am simțit altă arătare sărind prin microbuz. N-am mai rezistat: după o noapte grea, cu destulă băutură și șocuri diverse (deh, Revelion! deh, al Umoriștilor! deh, cu participarea lui Gagniuc și-a lui Postolache, oameni obositori prin definiție!), nervii mei erau vizibil scurtcircuitați. Am realizat asta din privirea plină de compasiune a colegilor de drum care, la lumina brichetei, mi-au arătat un... iepure negru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
stopată, la începuturi, din cauza unui articol nenorocit din "Amfiteatru", în care aveam imprudența să mă delimitez obraznic de profesorul nostru de regie. Silvestru rămîne cel mai serios critic de teatru al jumătății secunde a secolului trecut; și cel mai activ umorist al epocii. Un om de-o mare probitate & exigență. Un om ciudat, cînd sentimental, cînd brutal, care la furie nu-și ierta nici familia, nici colaboratorii, fiind violent la culme. Păcat că n-are continuatori, toți discipolii săi risipindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
își udă-n parfum o batistă - / O pune pe gură, și tristă/ Ea șterge un ftizic sărut”.13) Bărbații - inclusiv poetul, care „relatează” clinic toate gesturile - nu prea aveau atare reticențe, iar unora preocupările exagerate pentru „igienă” le inspirau aversiune. Umoristul G. Ranetti a înfățișat o astfel de atitudine în schița „Curățenie de primăvară” din volumul Matache Pisălog: „Nu mai e de răbdat - se plînge personajul de nevastă-sa - , îmi scoate mereu ochii cu higiena! Auzi higienă! Dacă ar fi să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
hazlii și repede trecătoare) neostoita sa pasiune culturală: în acest caz particular, debutul textual invocă direct un vers celebru dintr-o romanță cântată, inimitabil, de Nicolae Nițescu în treacăt fie spus, puțini știu că textul, numit Intimă, îi aparține finului umorist Cincinat Pavelescu, pe care cu siguranță Dumitru Spătaru l-a citit. Sentimentalismul ieftin pe care l-ar induce textul-sursă este însă repede substituit de o ironie cu dublă țintă, dacă luăm în calcul și finalul: Îți mai aduci aminte, doamnă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un animator al vieții culturale și politice arădene, ales deputat în Dietă. S-a aflat printre delegații trimiși la serbarea de la Putna (1871). La Pesta scoate în 1861 prima revistă umoristică pentru românii transilvăneni, „Tutti frutti”, urmată de „Strigoiul” (1862), „Umoristul” (1863) și „Gura satului” (1867), iar în colaborare cu Iulian Grozescu redactează și o „revistă literară și științifică”, efemeră, „Speranța” (1863). Orientarea acestor publicații era militant-națională, de unde și cele câteva procese de presă în care S.-A. a fost implicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
parafrazări după proverbe și maxime. Însoțite, de cele mai multe ori, de texte versificate, caricaturile sunt destul de reușite. Cel mai adesea acestea ilustrează alegerile de deputați pentru Dietă, divergențele politice și moravurile familiale. În 1865 și 1866 Iosif Vulcan a editat „Calendariul «Umoristului»”. Tradiția inaugurată de U. va fi continuată, până în primii ani ai secolului al XX-lea, de „Gura satului”. I. H. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
agresorului: "Noi doi am avut de curînd o polemică, din care fiecare pretindea că el a fost victoriosul. Afacerea din urmă dovedește și naivilor că loviturile mele au pătruns adînc de tot și au avut efect să răscolească fierea fostului umorist Caragiale. Ex-umoristul a-ncercat să devină omorist". Nu foarte cordiale au fost relațiile lui Caragiale nici cu cei din cercul Vieții românești: lui Ibrăileanu îi observă subordonarea față de ideologia gheristă ("Criticele lui Ibrăileanu?... Sunt ceai din gara Ploiești mai fiert
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Pentru unii din tinerii scriitori ai epocii a fost un exemplu călăuzitor ("Cel mai rafinat om de spirit și de inimă al epocii literare din adolescență" T. Arghezi), pentru alții o enigmă ("Caragiale a fost un paradox" V. Eftimiu). Unii umoriști i-au închinat amicale epigrame, precum C. Pavelescu: "Iancu Luca Caragiale Îți dă berea pe măsură. Face și literatură... Însă nu face parale." Cu cei din afara profesiei sale, se pot decela relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la săptămânalul „Literatura și arta”, iar din 1987 în calitate de consultant la Uniunea Scriitorilor din RSS Moldovenească. Debutează în „Tinerimea Moldovei” (1968), iar editorial cu volumul Scuzați pentru deranj..., apărut în 1974. Este laureat al mai multor concursuri și festivaluri ale umoriștilor din România. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1995). Umorist din stirpea lui Al. O. Teodoreanu, T. și-a adunat poeziile, parodiile, epigramele, aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
RSS Moldovenească. Debutează în „Tinerimea Moldovei” (1968), iar editorial cu volumul Scuzați pentru deranj..., apărut în 1974. Este laureat al mai multor concursuri și festivaluri ale umoriștilor din România. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1995). Umorist din stirpea lui Al. O. Teodoreanu, T. și-a adunat poeziile, parodiile, epigramele, aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
unui hoț). Cultivând discret sau în forme violente, demascatoare, spiritul critic, T. explorează umorul la nivele diferite: de la jocul verbal, calamburistic, la textul parodiat după principiul împingerii la absurd. Sunt găsite și valorificate chei și registre, situații și stări variate. Umoristul își întrevede misiunea în tentativa de a proiecta asupra lucrurilor lumina firescului, a naturalului și de a deconspira automatismele, convenționalul, conformismul social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
spune despre dosarul său de colaborator al Securității, Traian Băsescu a răspuns în stilul său caracteristic afirmând că ”problema cu dosarul este că nu e”. Un răspuns și ambiguu și plin de echivocuri. A răspuns într-un stil folosit de umoriștii perioadei interbelice. Păstorel Teodoreanu, marele epigramist și om de spirit, fiind chemat la Iași pentru a da o declarație, că are venit de pe urma unui teren agricol a răspuns : „ N-am venit că am venit, am venit că n-am venit
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
foiletoane, unele iscălite Ile Borg. Își adună proza în volumele De toate (1897) și Clipe de repaus (I-II, 1901-1903, sub pseudonimul Sorcovă), o piesă „pentru teatrul de la țară”, În sat la Tânguiești, apărându-i în 1912. Înzestrat ca povestitor umorist, O. părăsește proza romantică, de tentă psihologică, spre care se îndreptase datorită lecturilor din scriitori ruși, dar care la el e artificioasă, nereușită. Sub influența lui I. Slavici, scrie povestiri de observație realistă inspirate din viața satului ardelean: una dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
astăzi, înainte de toate, acela de a garanta accesul li-ber al tuturor la acesta? Pe 22 aprilie 1972, la Hénin-Beaumont, cu ocazia colocviului despre Omul și societatea anului 2000, Robert Buron vorbește despre folosirea cunoașterii obiective în politică. Citează maxima unui umorist englez din secolul al XVIII-lea: "Politica este arta de a obține bani de la bogați și voturile celor săraci, pretinzînd că-i aperi pe unii de ceilalți." Această "definiție ce plasează politica în domeniul manipulării, ce o asimilează artei de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ne poate cere să fim simultan mari preoți și să se permită filmarea "Bébête Show" ("Show-ul Nătărăilor") și "les Guignols de l'info" ("Paiațele informației"). Ceva se întrerupe în comunicare, prin principiul juxtapunerii; chiar dacă, pe de altă par-te, umoriștii au mult talent și chiar dacă e un ar-gument pentru democrație, una dintre consecințe e că nu mai există putere. E adevărat că toate astea privesc ceea ce numesc partea ascendentă a funcției politice, adică partea de cucerire a legitimității, a drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Nae Țăpoi, medicul primar al județului, Popescu-Căpușe. Observând că scrierea lui U. ridică și „problema jurnalului literar”, a distincției între realitate și ficțiune, dând indicii clare despre „eventualitatea ca în perspectivă medicul de plasă să fi putut ajunge un savuros umorist”, Perpessicius se oprește și asupra numelor proprii, a căror autenticitate poate fi concurată doar de realitate: Filodorma e o copilă de țăran botezată de nevasta unui funcționar bancar, Mândricioaia e o moașă meșteră în „trasul de rânză” și datul „în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
bâlbâia din gură cu ofițerii, mă întorc la dânsul și îi zic: Ascultă, domnule căpitan, dacă vei îndrăzni să vorbești o vorbă de asemenea propagandă, mă jur pe onoare că îți trăsnesc creierii la minut!" Capitolul VI ÎNTEMEIEREA PROZEI. ÎNTÎII UMORIȘTI CONSTANTIN NEGRUZZI Activitatea poetică a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusă și palidă. Aprodul Purice, "anecdot istoric", se remarcă prin multicoloarea câte unui detaliu. Din Marșul lui Dragoș se poate reține un tablou de ospăț: Optzeci de oi despoaie Vitezii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o să șed vro lună..." Totuși există la Negruzzi un umor curat clasic. Motivul din Au mai pățit-o și alții aparține vechii nuvele italiene și e tratat cu zâmbete molierești. Postelnicul Zimbolici e un Arnolphe și Agapița o Agnés. Puțini umoriști români au o mai cristalină "joyeuseté" decât Negruzzi, care în "fiziologiile" lui reia portretul labruyerian, caricîndu-l cu mari pete de coloare în maniera Hogarth: " Provincialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-a risipit în "mofturi" ubu-ești, într-un spirit de enormitate, cu care înțelegea să mistifice pe burghezi. Popularitatea i-a făcut-o Moș Teacă, imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în limitele unei simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și cu veseliile ei. Antimilitarist sever este și Paul Bujor, osândind războiul de orice natură, fără talent. Capitolul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]