KorAP: Find »[drukola/base=unchi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...329 >

8,223 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188

plecăciune în fața lui Okimi și a celorlalți servitori care au venit să-și ia rămas bun, fără să scoată un cuvânt. Am plecat toți trei din casa de pe strada Nishikata. Trenul a fost destul de gol, așa că am găsit ușor locuri. Unchiul era foarte bine dispus și fredona, printre altele, pasaje din piese Nō. Mama, palidă, cu privile ațintite în jos, părea înfrigurată. Am schimbat trenul la Mishima, iar după ce am ajuns la stația Nagaoka din Izu, am luat autobuzul, cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
Mamă, e mai plăcut decât mi-am imaginat, am zis eu, respirând greu din pricina urcușului. Da, este. Mama s-a oprit în holul de la intrare. Ochii i-au lucit de fericire câteva clipe. — În primul rând, aerul este curat, spuse unchiul, mândru. — Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau pline de bagajele care sosiseră deja de la Tokyo. — Și apoi... din sufragerie se vede o priveliște minunată, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau pline de bagajele care sosiseră deja de la Tokyo. — Și apoi... din sufragerie se vede o priveliște minunată, mai spuse unchiul Wada, conducându-ne în încăpere și poftindu-ne să luăm loc. Era trei după-amiaza și razele soarelui de iarnă luminau, ușor, gazonul. La capătul scărilor ce duceau spre grădină era un heleșteu mic înconjurat de pruni și, dincolo de grădină, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus la singurul han din sat să procure ceva de mâncare. Ni s-a trimis imediat prânzul. Am mâncat în sufragerie și am băut whisky adus de unchiul Wada. Era în mare vervă și a ținut cu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus la singurul han din sat să procure ceva de mâncare. Ni s-a trimis imediat prânzul. Am mâncat în sufragerie și am băut whisky adus de unchiul Wada. Era în mare vervă și a ținut cu tot dinadinsul să ne povestească evenimentele pe care le-a trăit în China împreună cu vicontele Kawata, fostul proprietar al casei. Mama abia s-a atins de mâncare. Spre înserat, a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
zis cu voce stinsă: — Aș vrea să mă odihnesc puțin. Am scos așternuturile din bagaje și am ajutat-o să le întindă. Mă îngrijora starea ei. Așadar, am scos termometrul să-i iau temperatura. Avea treizeci și nouă de grade. Unchiul Wada s-a alarmat și a pornit în sat după doctor. Când am strigat-o, mama a reușit doar să dea din cap, vlăguită. I-am luat mâna într-a mea și m-am pus pe un plâns cu suspine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
eram de compătimit. Izvorul lacrimilor era nesecat. Pe când plângeam, mă gândeam că aș vrea să mor pe loc, împreună cu mama. Nu mai aveam la ce spera, viața noastră se sfârșise odată cu părăsirea casei din strada Nishikata. Două ore mai târziu, unchiul s-a întors cu doctorul satului. Părea un bătrânel cumsecade. Era îmbrăcat în alb din cap până-n picioare. - S-ar putea să facă pneumonie, a spus el după ce-a consultat-o pe mama. Însă părerea mea e că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
să facă pneumonie, a spus el după ce-a consultat-o pe mama. Însă părerea mea e că nu trebuie să vă îngrijorați. I-a făcut mamei o injecție și a plecat. Febra n-a scăzut nici în ziua următoare. Unchiul mi-a dat două mii de yeni și mi-a spus să-i telegrafiez dacă mama trebuia internată. El s-a întors la Tokyo în aceeași zi. Am scos din bagaje strictul necesar și m-am apucat să fierb niște orez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
n-o să-ți facă plăcere. Astăzi am totuși impresia că pot vorbi despre asta. Te rog să nu mă întrerupi până termin. Adevărul e că Naoji trăiește. M-am crispat. — Acum cinci sau șase zile am primit o scrisoare de la unchiul Wada. Se pare că cineva care lucra la el a revenit de curând din Pacificul de Sud. S-a dus la biroul unchiului să-i transmită cele cuvenite și apoi, ca din întâmplare, a pomenit de Naoji. Fuseseră amândoi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
e că Naoji trăiește. M-am crispat. — Acum cinci sau șase zile am primit o scrisoare de la unchiul Wada. Se pare că cineva care lucra la el a revenit de curând din Pacificul de Sud. S-a dus la biroul unchiului să-i transmită cele cuvenite și apoi, ca din întâmplare, a pomenit de Naoji. Fuseseră amândoi în aceeași unitate. A spus că Naoji este sănătos și se întoarce în scurt timp, însă a pomenit și de un lucru neplăcut. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
o farmacie, încât mama a tot plătit la ele timp de doi ani. — Da. Se pare că iar a început. Însă omul spunea că e sigur că o să se lase de data asta. Altfel, nu-i dau drumul. În scrisoare, unchiul arată că și dacă Naoji se vindecă, e foarte puțin probabil să-i găsească imediat o slujbă, în starea sufletească în care se află acum. Chiar și oamenii perfect sănătoși se țăcănesc în Tokyo - cu toată zăpăceala de acolo - darămite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
de ce ar fi în stare. Dacă Naoji se întoarce, cel mai bun lucru ar fi să avem grijă de el aici, la Izu... măcar o perioadă de timp. Să nu-l lăsăm să plece nicăieri. Asta-i una. Apoi, Kazuko, unchiul tău mai scrie ceva. El spune că ni s-au terminat toți banii și că, din pricina epuizării economiilor și a taxelor mari pe care le are de plătit, n-o să ne mai poată trimite ca până acum. Îi va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
facă față cheltuielilor, în special după ce sosește Naoji, deoarece o să fim trei persoane de întreținut. Și nici unul dintre noi nu muncește. Se gândea că ar fi momentul să-ți găsești un soț sau o slujbă prin vreo casă. — Servitoare? — Nu, unchiul Wada scria că el cunoaște o familie de nobili înrudită cu noi, la care te-ai putea angaja guvernantă a fetițelor. Poate nu e chiar așa de deprimant sau stânjenitor. — Oare nu mai există și alte slujbe? — El spune că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
așezat pe marginea patului, trecându-mi mâinile prin păr. Am privit-o și am zâmbit. Mama a schițat și ea un zâmbet și s-a așezat pe canapeaua de lângă fereastră. — Kazuko, pentru prima oară în viață l-am înfruntat pe unchiul tău... I-am scris o scrisoare în care l-am rugat să mă lase să-mi rezolv singură problema copiilor. O să ne vindem lucrurile. O să le vindem, unul câte unul. O să facem ce vrem noi cu banii, o să-i cheltuim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
și citea. M-am zăpăcit. — În sfârșit, au înflorit trandafirii. Știai? Am observat abia acum. Uite, au înflorit, am zis eu, cam tare, fără să-mi controlez vocea. Trandafirii din fața verandei au fost aduși, cu multă vreme în urmă, de unchiul Wada din Franța sau din Anglia. Nu mai știu exact de unde, dar oricum dintr-o țară îndepărtată. Cu două-trei luni în urmă, au fost transplantați aici din grădina noastră de pe strada Nishikata. Am observat de dimineață că unul dintre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
ar fi dacă m-aș lăsa și eu pradă depravării. Poate i-ar fi mai ușor lui Naoji. „Există oare vreo ființă perfectă, fără vicii?“ scria Naoji în caietul lui. Cuvintele m-au făcut să mă simt coruptă. Chiar și unchiul... și mama... mi se păreau, într-un fel, niște pervertiți. Poate că prin „pervertire“, el înțelegea sensibilitate! IV Nu mă puteam hotărî dacă să-i scriu sau nu. Azi-dimineață, mi-au venit în minte cuvintele lui Isus: „înțelepți ca șerpii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
Nu, răspunse mama calmă, parcă în sinea ei. E un om mare. Se pare că e o tradiție în familie să ne manifestăm respectul pentru artiști. Maestrul i-a cerut mamei mâna mea, ca un adevărat prinț. Unul dintre prietenii unchiului Wada, care trecea drept instrumentist și vocalist în piese Nō, i-a explicat că și-a pierdut soția cu câțiva ani în urmă. Mama mi-a sugerat să-i dau un răspuns direct artistului, cum cred eu de cuviință. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
starea mamei. — E doar o răceală ușoară, a fost răspunsul. Mi-a mai dat niște sirop și prafuri. Naoji, ca de obicei, era plecat la Tokyo. Trecuseră mai mult de zece zile de când plecase. Singură și disperată, i-am scris unchiului Wada o carte poștală, informându-l despre boala mamei. Câteva zile mai târziu, doctorul a venit pe la noi. Îi trecuse durerea de stomac. A examinat-o pe mama, dus pe gânduri. Ah, știu ce e! strigă el, brusc. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
iar eu am să-l pot vedea pe EL. Poate că și planurile mele vor înflori precum uriașele crizanteme. Oh, de s-ar face octombrie și de i-ar trece mamei febra! Cam la o săptămână după ce i-am scris unchiului, el a aranjat ca un doctor bătrân, Miyake, să vină de la Tokyo s-o consulte pe mama. Fusese cândva doctorul Curții. Doctorul Miyake a fost o cunoștință de-a tatălui meu și mama era încântată. Aveam impresia că îi făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
am zis eu, frecându-mi mâinile. Naoji izbucni în lacrimi. — Nu vezi că nu mai e nimic de făcut? Absolut nimic! Și-a șters ochii, furios, cu dosul mâinii. În ziua aceea, Naoji a plecat la Tokyo să-i spună unchiului Wada despre starea mamei și să vadă ce se mai putea face. Când plecam de lângă mama, mă podidea plânsul. Când mă duceam după lapte în diminețile cețoase, când îmi aranjam părul la oglindă, când mă rujam... eram mereu cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
s-a agravat boala. Doctorul a spus să ne așteptăm la sfârșit... într-o zi sau două. Ochii i se umplură de lacrimi. N-ar fi cazul să trimitem telegrame? am întrebat. Eram surprinzător de calmă. — Am discutat și cu unchiul Wada, însă el a spus că, în situația în care ne aflăm acum, nu ne permitem să chemăm prea multă lume. Și chiar dacă ar veni, casa este atât de mică, încât nu avem unde să-i găzduim. Prin împrejurimi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
împrejurimi nu există hoteluri arătoase, iar la izvorul termal Nagaoka nu se pot închiria nici măcar două-trei camere. Cu alte cuvinte, el spunea că suntem săraci și nu ne putem permite să trimitem după nobilii din familie. Presupun că vine și unchiul Wada, cât de repede, însă el a fost întotdeauna zgârcit și nu prea putem conta pe ajutorul lui. Chiar și aseară, ca întotdeauna dealtfel, a uitat de boala mamei ca să mă dădăcească pe mine. Unde s-a mai pomenit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
să moară curând, iar eu mă transformam într-o ființă calculată, fără principii. Mi-au dispărut, trepat, romantismul și sensibilitatea. Imediat după prânz, pe când stăteam lângă mama și-i umezeam buzele, o mașină s-a oprit în fața porții. Au venit unchiul Wada și mătușa, de la Tokyo. Unchiul a intrat imediat în camera mamei și s-a așezat pe marginea patului. Mama și-a ascuns gura și bărbia cu batista și nu-și desprindea privirile de pe chipul unchiului. Începu să suspine, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
transformam într-o ființă calculată, fără principii. Mi-au dispărut, trepat, romantismul și sensibilitatea. Imediat după prânz, pe când stăteam lângă mama și-i umezeam buzele, o mașină s-a oprit în fața porții. Au venit unchiul Wada și mătușa, de la Tokyo. Unchiul a intrat imediat în camera mamei și s-a așezat pe marginea patului. Mama și-a ascuns gura și bărbia cu batista și nu-și desprindea privirile de pe chipul unchiului. Începu să suspine, însă nu mai avea lacrimi. Arăta ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
în fața porții. Au venit unchiul Wada și mătușa, de la Tokyo. Unchiul a intrat imediat în camera mamei și s-a așezat pe marginea patului. Mama și-a ascuns gura și bărbia cu batista și nu-și desprindea privirile de pe chipul unchiului. Începu să suspine, însă nu mai avea lacrimi. Arăta ca o păpușă. — Unde e Naoji? întrebă mama, privindu-mă. Am urcat la etaj. Naoji era trântit pe canapea și citea o revistă. — Te cheamă mama. — Ce? Iar vreo scenă? „O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]