10,155 matches
-
Nürnberg, și locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele părți, reflectau imaginea umedă și metalică a cerului. — Nu, spuse el, nu puteți face nimic care să mă afecteze. Ea bătu În copertele ghidului Baedeker și el remarcă, nu fără o undă de umor: — Păstrați-l ca un suvenir al Întâlnirii noastre. Mabel se convinse atunci că temerile ei erau justificate - Îi scăpa - și-l țintui furioasă din priviri. Dacă l-aș putea răni cumva, se gândi ea, privind În oglinda din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acestei hotărâri se dovedi Încurajatoare pentru el. Deveni mai plin de speranță. Poporul, se gândi, se va ridica și mă va salva, deși nu s-a ridicat pentru ceilalți. Fantoma lui Czinner se simți din nou aproape vie, și o undă de căldură Îi atinse transparența Înghețată. Dar mai erau multe lucruri care trebuiau luate În considerare. Mai Înainte de toate, trebuia să se descotorosească de reporteriță. Trebuia să scape de ea la Viena. Nu avea să fie greu, pentru că trenul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aplica niciodată sensibila măsură a frumuseții. Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca lui Coral. Aș fi prea conștient de mâinile mele, de rasa mea. Și, cu o undă de gratitudine, se Întoarse spre Coral: — Ești bună cu mine. Se aplecă peste supă, peste chifle și serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da, spuse ea. În noaptea asta. — De ce doar În noaptea asta? Când ajungem la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
londoneze, cu ușile duble deschizându-se larg, la fețele femeilor care se Întorceau spre el cu interes și respect când i se anunța numele. Curând, Într-o oră sau două, va fi amantul meu - și, la gândul acesta, combinat cu unda de teamă În fața unei relații ciudate, fața Înțeleaptă și smeadă Își pierdu aerul familiar. Când leșinase pe coridor, fusese bun cu ea, oferindu-i mâinile care o Înveliseră cu o haină călduroasă, o voce care-i dăduse șansa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume deja Îl uitase, se scuzase pentru preț. „Cheltuielile e foarte grele“ se plânse el și, În timp ce-și ajuta clientul să-și pună haina, Întrebase mecanic și fără undă de interes: „Cum merg operațiile?“ Era limpede că-l luase pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o dansatoare, se gândi el, rușinat de propria nerecunoștință. Ea nu-i drăguță și ușuratică și de rând. Ea e frumoasă, e genul de femeie cu care mi-ar plăcea să mă căsătoresc. Și, pentru un moment, contemplă cu o undă de amărăciune inaccesibilitatea ei. Apoi Își regăsi buna dispoziție. — Îl voi aduce pe omul cu vioara, bravă el, să ne cânte În timp ce mâncăm. N-o să ai curajul să-i inviți, Îi spuse ea, cu ochii strălucindu-i. — Ba da. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prezența lui, o făcu plină de dispreț: — Presupun că veți merge la pușcărie. Cred mai degrabă că or să mă-mpuște, spuse el. Ea Îl privi uluită, uitând de diferența de clasă dintre ei: — De ce? El zâmbi, nu fără o undă de mândrie: — Se tem. În Anglia, spuse ea, Îi lasă pe „roșii“ să vorbească cât vor. Poliția stă-n jur și se uită. Ah, dar există o diferență. Noi facem mai mult decât doar să vorbim. Dar va fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și număr: 7, 8... Vrabie le dă tuturor niște pietricele rotunde, dintr-un coș pe care-l duce într-o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rotunde, dintr-un coș pe care-l duce într-o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am făcut-o clasă muncitoare! Ce, e rușinoasă munca? Nu! Tata, ai băut cam mult spune Doina încet, cuprinzîndu-i umerii, în timp ce se lasă în genunchi, să-l poată privi. Lasă, Doinița, spune Săteanu încet, ca o consolare la vară dai undei vrei tu, unde-ți place. Și-ai să te duci peste tot: teatru, operă, concerte, să știi de toate, ca el... arată cu privirea spre Mihai. Maria Săteanu a crezut că are de-a face cu muncitorul Toader Săteanu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe cei doi tâmpiți împreună, că nu era o seară obișnuită la familia Margoulies? Deci Alan îl mințise și în privința mariajului său. Îi spusese că totul se terminase, că nu mai simțea nimic pentru nevastă-sa, că i-ar da undă verde și că ar continua să trăiască alături de Bull, dacă nu ar fi consecințele medicale ale unei asemenea acțiuni. Și uite cum era tandru cu soția, având în ochi privirea aceea pe care o mai văzuse. Chiar privirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să nu te mai Întorci niciodată (Făcea cîte-un pas Înainte, pentru a se retrage apoi precipitat, ca un adolescent fără experiență.) Știi, mi-am pierdut dintr-odată toți prietenii, afară de dumneata. — Ai avut mulți prieteni? Îl Întrebă ea, cu o undă de mîhnire În glas. Presupun că am avut destui, ca orice om de vîrsta mea, răspunse el, și adăugă rîzÎnd: Sau poate crezi că-s un monstru... Domnișoara Hilfe continua să rămînă gravă. Am să revin, crede-mă. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că, potrivit legilor englezești, orice om e socotit nevinovat, pînă la proba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-mi dau seama de Întreaga gravitate a situației. Dar știu că noi toți sîntem interesați În reușita acestei vizite... Această afirmație fu Însoțită de un tremur nervos, urmat de o chicoteală. Apoi, mîngîindu-și mustața mătăsoasă, domnul Prentice continuă cu o undă de tristețe În glas: — Există, după cum bine știți, unele slăbiciuni care trebuie ascunse. Dacă nemții ar fi știut, Îndată după Dunkerque, cît de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște precis... Acum, În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nu putea lăsa lucrurile așa, că nu avea dreptul să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se pomeni el șoptind și avu senzația că-l Învăluie o undă de cruzime, vechea și Încercata tovarășă de drum a milei. — Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite și convenționale Îl călcară pe nervi. Cine dracu mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e gata să calce în gol. — Ah, da? Vă felicit, sunt încântat! - Și privirea pe care ți-o aruncă e într-adevăr de simpatie și de gratitudine. Îmi face plăcere. Cititori, ca să spun drept, întâlnesc din ce în ce mai puțini... Îl cuprinde o undă de familiaritate; se lasă purtat de ea; te cheamă la o parte: — Lucrez de atâția ani la editură... Îmi trec prin mână atâtea cărți... dar pot spune, oare, că citesc? Eu nu numesc asta citit... În satul meu erau puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
materiei narative, magma primordială din care se ramifică manifestările individuale ale fiecărui scriitor; alții îl consideră un prezicător care, grație consumului de ciuperci halucinogene, reușește să comunice cu lumea interioară a celor mai puternice temperamente vizionare și să le capteze undele psihice; iar alții îl socotesc reincarnarea lui Homer, a autorului celor O Mie și Una de Nopți, a autorului lui Popol Vuh, ba chiar a lui Alexandre Dumas sau James Joyce; dar există obiecția că Homer nu are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de nostalgie pentru după-amiaza aceea molcomă și plăcerile ei. Oare dacă s-ar duce la el acasă și ar împușca-o pe nevastă-sa, s-ar însura cu ea? Oare ar privi-o ca pe eliberatoarea lui sau ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nestingherit despre unde nocive, respirația pământului, nevoia de a rămâne în acord cu natura și de a te supune regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spunea destul de des Cezar Stoicescu. "Mofturi" se auzea cel mai des cînd venea vorba de crizele de personalitate ale tînărului ofițer. "Mofturi și farafas tîcuri. Să muncească și o să aibă", adăuga cîte un grad mai mare atins totuși de o undă a neliniștii, căutînd așa o soluție temporară, care de fapt nu rezolva și nu explica nimic. Dar acestea toate au fost amănunte care au ieșit la iveală mai tîrziu, mult mai tîrziu, cînd Leonard Bîlbîie nu le mai putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfaturi, o privire din exterior e mult mai cuprinzătoare și mai obiectivă, felul de a fi al inginerului nu-i displăcuse cu totul și atunci, la cea de-a doua întîlnire a lor, Cezar Stoicescu ar fi putut desluși o undă de simpatie în privirea iscoditoare a lui Bîlbîie. Ar fi putut dacă nu s-ar fi grăbit, dacă n-ar fi intrat în panică, dacă nu l-ar fi paralizat gîndul că stîrpitura din fața lui însemna sfîrșitul nu doar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
popor învățat cu sacrificiile, care habar nu are ce este acela orgoliu, care trăiește la fel, vorbește la fel, gândește la fel în orice colț al țării, aici de ce să nu reușim?" Bîlbîie simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet spre gît. Era semnul sigur al emoției, o emoție specială, asemănătoare, probabil, cu aceea care cuprinde orice fiară de pradă cînd se pregătește să facă saltul decisiv. Locotenentul Georgescu îi oferea, se pare, celălalt fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o așteaptă. Basarab Cantacuzino intră aducînd pe palme o tavă pe care se afla un pahar cu apă. De parcă ar fi știut de ce va avea el nevoie după citirea hîrtiei secrete. Bău cu grijă, privindu-l pe prinț cu o undă de recunoștință, un pahar de apă în clipa potrivită face cît dovezile nenumărate ale unei vechi amiciții. Puse încet paharul pe tava de argint, auzi sunetul atingerii, un clinchet pur, cristal și argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întâmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gând sau faptă generoasă, orice cotă trecută Într‑un registru, fiece firicel de pământ rămas pe o lopată sau undă care ar mișca din loc o cărămidă dintre dărâmături. Activitatea pe care tata o desfășura după război În cadrul Cadastrelor statului, unde se făceau noi măsurători de teren, care ulterior se Înregistrau În alte cadastre, normal, ca după orice perioadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]