1,694 matches
-
moravuri și cu onestitate de conștiință. D-sa nu are decât de câștigat... cât se poate de mult și a tout prix. ["CINEVA POATE FI OBLIGAT... "] 2257 Cineva poate fi obligat prin locul nașterii sale de-a servi în armata ungurească, adecă de a-și da puterile, trupul și viața fizică pentru statul ungur, dar limba ungurească nu e nimenea dator de-a o învăța, nimeni dator, nici sie însuși, nici lui Dumnezeu, 378 {EminescuOpXIII 379} ["ÎNAINTEA BUBUITULUI... "] 2257 Înaintea bubuitului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de mult și a tout prix. ["CINEVA POATE FI OBLIGAT... "] 2257 Cineva poate fi obligat prin locul nașterii sale de-a servi în armata ungurească, adecă de a-și da puterile, trupul și viața fizică pentru statul ungur, dar limba ungurească nu e nimenea dator de-a o învăța, nimeni dator, nici sie însuși, nici lui Dumnezeu, 378 {EminescuOpXIII 379} ["ÎNAINTEA BUBUITULUI... "] 2257 Înaintea bubuitului **** se pleacă Universul. Se ple [acă ] o oaste dușmană, se pleacă regele dușman. · Birui-vor * Domnii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
este cazul Istoriei presei românești de N. Iorga, lucrare ce se bucură de o prezentare nu prea elogioasă, din pricina poziției autorului, care omite - în mod voit, se crede - numeroase publicații importante. Bine primită este, însă, cartea lui Onisifor Ghibu, Catolicismul unguresc în Transilvania. Francisc Matas semnează versuri, Al. Ciura proză, iar B. Morariu scrie despre Învierea lui Isus și... Renan. I. Frollo e autorul articolului Religie și naționalism. Medalioane sunt dedicate lui Pascal, Byron, Avram Iancu, Gh. Lazăr. Alți colaboratori: I.
ALBINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285224_a_286553]
-
Aceștia erau, În imensa lor majoritate, țărani, adică oameni săraci și lipsiți de educație. Ei Își abandonau locurile unde se născuseră Întrucît, așa cum remarca ziarul America, din 18 februarie 1911, „mulți dintre noi [...] venim aici, În țări străine, [...] din pricina asupririlor ungurești”. Stăruind asupra acestui subiect, cineva atrăgea chiar atenția că „istoriografia problemei emigrării românilor În America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
poate se considera ca un isvor de cîștig sau de pierdere? Răspunsul nu poate fi - opina el - decît negativ, În ambele cazuri. Și iată pentru ce! America are lipsă de cetățeni, iar Românii nu se Încetățenesc. SÎnt În America colonii ungurești, polăcești, nemțești etc., dar o colonie românească, pe Întreg teritoriul Statelor Unite, nu este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel Încît, la un deceniu după Încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
limbii române literare. După 1840 unele tendințe puriste din concepția sa lingvistică iau amploare, H.-R. devenind, de fapt, adversarul propriilor principii de la 1828 (Paralelism între limba română și italiană, 1840, Vocabular de vorbe streine în limba română, adică slavone, ungurești, turcești, nemțești, grecești etc., 1847). Limba română literară - considerată acum operă a specialiștilor sau a unui geniu reformator - urma să fie „purificată” de toate cuvintele neromanice, care ar fi trebuit înlocuite cu altele, de origine latină și mai ales italiană
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
o samă de scriitori, iaste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scoț lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor și sâminție sîntu lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești, și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că tot un neam și o dată discălicați sînt (...)“. Totodată, el intenționează să facă mai mult decât predecesorii săi întru mânuirea condeiului, propunându-și să istorisească „de la discălicatul cel dintâi cu romani, adecă de la râmleni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un război cu ea. Dar, față de primejdia ce ne amenință din partea puternicii Rusii avem nevoie de sprijinul Puterilor Centrale, deoarece primejdiile ce amenință România din partea Rusiei sunt mai serioase decât necazul și durerea pentru răul tratament al românilor din țările ungurești. România caută siguranță și ocrotire la Tripla Alianță“127. Era această declarație o dovadă a faptului că România înțelesese importanța unei apartenențe la o alianță politică puternică și că actul din 1883 nu mai era doar expresia simpatiei unor lideri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I, vol. 151, f. 99). 34 F.R.U.S., P.P.C., 1919, vol. VII, p. 803. românii erau acuzați de pasivitate. Era însă o acuzație inconsistentă. Pe de o parte, Conferința i-a atenționat pe români să nu se implice în afacerile interne ungurești, iar, pe de altă parte, i-a acuzat că nu au protejat guvernul Peidl de inamicii săi politici 35. Mai târziu, în aprilie 1921, după eșecul primei tentative de restaurație habsburgică de la Budapesta, Constantin Diamandy - Înaltul Comisar al guvernului român
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dorit să forțeze mâna reprezentanților aliaților, care susțineau guvernul Friedrich, pentru a-l înlocui cu unul de stânga, de la care nădăjduia să obțină consimțământul relativ la unirea Transilvaniei cu România“73. În schimb, Erdelyi îl considera pe Diamandy ignorant în privința politicii ungurești; transilvăneanul era de părere că „Ungaria multă vreme încă va fi guvernată de grofi și că România, dacă voește să facă politică mare la Budapesta, cu aceștia trebuie să se înțeleagă“74. Oricum, Comnen a fost mai favorabil lui Diamandy
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
târziu, despre un asemenea proiect. Azi e prea devreme. Noi trebuie în primul rând să ne consolidăm poziția de stat național unitar. Să ne unificăm instituțiile, legile și, mai ales, sufletele, ce timp de secole au suferit influențe turcești, grecești, ungurești, nemțești, rusești... să ne formăm cadre administrative, militare, intelectuale... Apoi se va putea vorbi. Ideea în ea [sine] nu e rea, dar va trebui să mai curgă apă pe Dâmbovița până să poată fi realizată“82. Deși nu considera realizabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sibiu, 1911; Anuar pedagogic, Sibiu, 1913; Viața și organizația bisericească și școlară în Transilvania și Ungaria, București, 1915; Din istoria literaturii didactice românești, I-III, București, 1916; ed. îngr. Octav Păun și Vasile Popeangă, introd. Vasile Popeangă, București, 1975; Catolicismul unguresc în Transilvania și politica religioasă a statului român, Cluj, 1924; Astra. Evoluția istorică a secțiunilor literare și științifice ale Astrei, Sibiu, 1925; Cu gândul la Basarabia, Arad, 1926; De la Basarabia rusească la Basarabia românească, I, Vălenii de Munte, 1926; ed.
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
Crăciunelu de Sus). Mama poetului era nepoata preotului Ion Bratu, la care trăsese adolescentul Eminescu în periplul său ardelean. Ambii părinți aveau unele înzestrări literare, mama semnând chiar versuri în revista „Familia”. G. urmează școala primară la Rășinari și liceul unguresc la Sibiu (1890-1899), ultima clasă făcând-o la liceul românesc din Brașov, unde a fost nevoit să se mute din cauza unui conflict pe care îl avusese cu profesorul de istorie. După ce-și trece, în 1900, examenul de bacalaureat, se
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Românești începând de la descălecătoarea românilor..., în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 1-165; Letopisețul Țării Românești (publ. Stoica Nicolaescu), RIAF, XI, 1910, partea I, 97-186, partea II, 346-355; Istoriile domnilor de la Adam până au venit Radul Negru voievod domn din Țara Ungurească în Țara Românească (publ. M. Gaster), RIR, 1937, 1-2; Letopisețul cantacuzinesc (și Variante), în Cronicile românești, II-III, îngr. și pref. N. Simache și Th. Cristescu, București, 1942; Istoria Țării Românești. 1290-1690 (Letopisețul cantacuzinesc), îngr. și introd. Constant Grecescu și Dan
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
Politica bulgărească, Provizorat), reflecții mobilizatoare pe teme moral-filosofice (Fatalismul, Munca, Jertfa rodnică, Altă educație). Un caracter cu vădite accente politico-ideologice naționaliste au numeroasele articole ale lui Octavian Goga (Două forțe unite: țara și frontul, Sânge și cerneală, Talpa țării, Politica ungurească ș.a.). Într-una din aceste luări de poziție, prilejuită de stingerea din viață a lui Titu Maiorescu, tribunul transilvănean nu ezită să îl acuze pe marele critic că, deși „a fost multă vreme un arbiter elegantiarum”, „a suferit de-un
ROMANIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
după intrarea între monahii ea se va numi Maria), când îl va învinge, la Orbia, pe Petru Aron (pe care îl mai învinsese o dată, ajutat de Vlad țepeș, în aprilie 1457, când îl și detronase), cel ajutat de o oaste ungurească, va porunci să i se taie capul, la 14 decembrie 1470, „de-și răsplăti - socotește cronicarul - moartea tătâne-său, Bogdan vodă”. Au pierit atunci, tot de sabie domnească, și câțiva boieri bănuiți de purtare neconcludentă (voi mai reveni) sau chiar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i brat ego Radu comisul, i Dragul stolnicul, i Stroe spătarul și Vintilă comisul, și pre mulți boiari carii nu sunt scriși aici. Și le-au dat mare muncă, pentru avuție. Iar câți boiari au scăpat, au fugit în țara Ungurească. [...] Mircea-vodă iar au venit domn al treilea la rând. Și au trimis la boiarii carii erau pribegi în țara Ungurească, de i-au chemat, făcând mare jurământ [...]. Iar când au fost la martie 3 deni, cu meșteșug mare au chemat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt scriși aici. Și le-au dat mare muncă, pentru avuție. Iar câți boiari au scăpat, au fugit în țara Ungurească. [...] Mircea-vodă iar au venit domn al treilea la rând. Și au trimis la boiarii carii erau pribegi în țara Ungurească, de i-au chemat, făcând mare jurământ [...]. Iar când au fost la martie 3 deni, cu meșteșug mare au chemat pre Stănilă vornicul, și pre toți boiarii, și pre amândoi episcopii și toți egumenii cu mulțime de călugări, în cetate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cătră Blagoveștenie, la al treile ceas de noapte, l-au lovit de palidz, adică cataroi (Neculce ne spune și de ce: „Și trimițând - Doamna Anastasia - banii [ceruți pentru răscumpărare, căci fostul Voievod, răpit din Moldova, era prizonier la Lvov] prin țara Ungurească, i-au poprit ungurii, cu-ndemânarea lui Șerban-vodă...”), și după acea lovitură („L-a lovit cataroia de voie rea” - constatase Neculce) au mai trăit până eară marți sara, martie 31; eară marți spre sară înspre miercuri noaptea au răposat Duca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nuanțând ici și colo, în funcție de datele avute la dispoziție, judecățile și rafinându-le. Pentru Corina Nicolescu, de pildă, Curtea domnească a țării Românești privea, la început în veacului al XIV-lea, în materie de vestimentație, către Apus - probabil prin mijlocire ungurească 313. Doamnele Basarabilor, care s-au îngropat la Argeș, în biserica Sf. Nicolae, credincioase Bizanțului, nu disprețuiau, însă, moda apuseană. Tabloul votiv ne arată o soție de Voievod (prima care și-a lăsat chipul într-o frescă de biserică) care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
301. 5. Vezi Nicolae Iorga, Viața femeilor în trecutul românesc, pp. 6-8. Considerații reluate - ziceam - în Istoria românilor în chipuri și icoane, ediția a II-a, București, Editura Humanitas, 1992, pp. 62-63. 6. Vezi Nicolae Iorga, începuturile noastre în izvoare ungurești, în „Revista istorică”, 1920, pp. 193-201; Idem, Domnița Anca și patronajul ei literar, în „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria a III-a, tom. IV, 1924-1925, pp. 373-374; Nicolae Stoicescu, Note și comentarii, la A.D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
egală a tuturor fetelor: „1 ișlic cu o floare și în mijloc cu un diamant mai mare și cu 24 mai mici și cu 20 flori de mărgăritar câte cu o cășuță cu zmaragd, za taleri 350; 1000 de zloți ungurești, 400 sălbi; 300 pe cap, 300 pe sovon și cu mărgăritari, za taleri 2600; 3 ii cu mărgăritari, za taleri 1100; 11 ii cu sârmă; 6 ii cu șăreturi de fir; 10 ii cu mătăsuri, toate fac taleri 400 ; 1
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare lipsă și sărăcie” și nevoind să-i „lase obidiți și îngreunați cu datoria și cu multe lacrămi” - și-a împărțit averea, tot „ce mai s-ar găsi [...] ori bani, ori scule, argint și aur, lucru mișcător”, banii „din țara Ungurească ce avem încolo și bani câți vor fi la Veneția”, „în doă”. O parte o oprea pentru sine și pentru nepoții de fii - Constantin Brâncoveanu, fiul lui Constantin, băiatul cel mare, și Marica, fiica lui Ștefan Brâncoveanu -, iar cea de-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la un turc din Giurgiu”; „Iar apoi când a fost în zilele răposatului Mihnea voievod, după moartea lui Ivașco vornic, iar jupânița lui Elina vorniceasa a luat de la Mihnea voievod 1000 de galbeni de bani ca să-i schimbe în țara Ungurească, să-i facă galbeni de aur. Iar apoi, jupânița Elina vorniceasa ea a cheltuit acei bani și i-a mâncat de n-a avut de unde să-i dea, să-i plătească...”), contra unor garanții însemnate, să-și zălogească bunurile (Teodosia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aprilie 1666405. O teribilă potrivire exista între acest Domn (cu ambiții înalte și pretenții pe potrivă, ca și ale celui la care slujise: „Că el să ținè și vorovè în casa lui, de să ispitè să fie craiu în țara Ungurească, și un ficior al lui în țara Moldovei, și altul în țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ținè lucrul prè sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ținè...”406) - care „și-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]