22,953 matches
-
simbolică victorie asupra lumii. De aici decurg conotațiile de interzis, periculos, rău, morbid existente în iubire, chiar în tradiția occidentală a reprezentării literare a iubirii. Misugi și amanta lui sînt cei doi Macbeth, sau Anna Karenina și Vronski: ceea ce-i unește este un sentiment de împotrivire față de univers. Legătura dintre crimă (nu doar moarte) și iubire e foarte importantă în întreaga tradiție literară. Trece adesea neobservat suficient faptul că prima scenă a intimității fizice și sentimentale dintre Karenina și Vronski e
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
Xenofon pe tripozii digului de la Neptun). Și, în lipsa oricărei speranțe sau ambiții profesional realizabile, "cu atît mai vie îmi era pofta ce-o pofteam, aceea de a construi un edificiu de cuvinte". Cititul și scrisul au reprezentat puntea care a unit generațiile noastre. Și Balotă, și noi am supraviețuit prin carte. Deosebirea constă doar în aceea că nouă, mai norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
lungul secolelor, în pitoreasca Transilvanie, podiș deosebit de bogat, înconjurat de Munții Carpați, sașii, maghiarii și românii au trăit în pace și înțelegere. Au copilărit laolaltă, s-au respectat reciproc. Căsătoriile mixte deveniseră ceva firesc. Bărbații au plecat împreună la război, uniți sub același steag. Anii au trecut și, în luna martie 1990, câțiva extremiști din spectrul politic românesc au ieșit la rampă, scoțând tunurile ruginite ale xenofobiei. Prin intrigi ascunse și manevre încă neelucidate, forțele malefice au asmuțit minoritățile conlocuitoare, una
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
de asemenea, m-a pus pe gînduri, nu e defel de la sine înțeleasă pasiunea lui pentru Spinoza, din care citează chiar o frază anume, cu adevărat tulburătoare: "la joie que nous eprouvons a voir souffrir notre ennemi n'est pas une joie pure, car il s'y mele toujours une secrete tristesse." În aceste cîteva cuvinte stă, fără îndoială, un întreg roman, chiar o mitologie a urii și iubirii în tradiție occidentală. În schimb, fără excepție de astă dată, răspunsurile privitoare
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
defel de la sine înțeleasă pasiunea lui pentru Spinoza, din care citează chiar o frază anume, cu adevărat tulburătoare: "la joie que nous eprouvons a voir souffrir notre ennemi n'est pas une joie pure, car il s'y mele toujours une secrete tristesse." În aceste cîteva cuvinte stă, fără îndoială, un întreg roman, chiar o mitologie a urii și iubirii în tradiție occidentală. În schimb, fără excepție de astă dată, răspunsurile privitoare la cartea anului nu mi s-au părut deloc
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
fi la gurile Dunării"? Wundt era de părere că "numai atît se poate afirma, în genere, că egalitatea de drepturi pentru evrei se impune, din punct de vedere moral și politic, a fi acordată atunci cînd de fapt s-au unit cu ceilalți locuitori ai țării într-o singură națiune... Totuși, trebuie să recunosc că niciodată nu se poate produce o asimilațiune complectă a elementelor, pe cît timp nu li se acordă acestora egalitatea socială și politică". În sfîrșit, Masaryk considera
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Căpătînd curaj, fecioara i s-a urcat în spinare, iar zeul, în travestiul taurin, o rupse la fugă peste cîmpuri, apoi se azvîrli în mare și înota, în pofida strigatelor disperate ale Europei, pînă-n insula Cretă, unde mai marele zeilor se uni cu fata. Europa a fost divinizata după moarte. Frumoasele povești care au legănat copilăria omenirii! După imemorialele vremuri preschimbate în legende, iată omenirea ajunsă la o răscruce istorică, stăpînita de "o idee supranaționala (care) strălucea pentru prima oara triumfator pe
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
ale omului nu depășește limitele omului egoist, ale omului ca membru al societății civile, adică ca individ închis în sine însuși, minat de interesele lui personale, de bunul său plac personal și separat de întreaga comunitate... Singură legătură care-i unește este necesitatea naturală, nevoia și interesul privat, conservarea proprietății lor și a persoanei lor egoiste." Prin urmare, reîntorcîndu-ne la oarecum uitatul Erasm, să ne amintim că - după opinia să - omul spiritual nu se cuvine a fi părtinitor, ogorul sau, pe
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
rețea mai largă a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură" și al "oului violet", puternic încărcate și că reprezentare coloristica. E de notat că ceea ce unește cele două simboluri predilecte ale lui Ioan Floră este subtextuală și obsesiva imagine a morții - divulgata, nu întîmplător, abia în finalul volumului, în Sfîrșitul morții (în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de vedere, titlul volumului e doar aparent modelat
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
la primul nivel. Cu alte cuvinte, transformarea invidiei în resentiment corespunde în bună măsură unei treceri de la individ la colectivitate și de la o condiție benigna și reversibila la una malignă și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
în orice sens: că un volum de versuri cu imagini de sine stătătoare sau un catalog color ritmat de texte lirice perfect autonome. Însă dincolo de autonomia celor două limbaje, dar și dincolo de convergență lor ultima, există ceva imediat care le unește indestructibil: proiectul iconografic. Ambele artiste adopta în reprezentare o convenție figurativa, după cum în aceeași măsură se privesc reciproc, se portretizează recognoscibil sau generic și se scrutează, în același timp, pe ele însele. Se privesc, însă, cu un ochi precaut, care
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
umorul e politețea disperării." Ion Bogdan Lefter, care l-a cunoscut tîrziu, în anii ^80, nu-l poate separă în evocare de Marină, soția cu care forma un cuplu perfect: "Se țesuse între ei acel tip de relație rară care unește doi oameni definitiv, pînă la înțelegerea fără cuvinte, pînă la inseparabil, pînă la indistincție. Cum a încercat Dimov să spună undeva: ăEa este conlocutorul meu în acea odaie misterioasă care se cheamă poezie. Întreaga mea incercare poetica i se datorește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
în Ungaria, cît și acela că amîndoi aduc, prin stilistica sau prin fondul artei lor, forme de civilizație și reflexe ale unor lumi care nu au legături nemijlocite cu spațiul pe care ei îl reprezintă acum. Cee ce ii mai unește de asemenea, de această data însă într-un mod subtil și fără nici o retorică ajutătoare, este interesul lor pentru o anumită arhaicitate a lumii pe care au luat-o în posesiune, pentru formele ei ceremoniale și aparent încremenite. De separat
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
revede aceleași imagini-obsesii în jurul cărora își construiește un discurs ce poate părea manierist și reflectînd o constantă preocupare pentru propria persoană. Vei privi însă imediat altfel "arabescurile' acestui discurs odată ce vei înțelege că pentru Simona Popescu viață și scrisul se unesc pînă la identificare în una și aceeași structură a devenirii. Aceasta se concretizează treptat într-un model spiralat care își urmează cursul la infinit, odată cu succesiunea vîrstelor. Simona Popescu este scriitoare nu pentru că face literatura, ci pentru că nu poate altfel
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
germanii. Problema Europei de mîine preocupă în plus sufletul nostru... Pentru a-și cîștiga liniștea, Europa trebuei protejată de pericolul predominării unei singure rase care, de un secol și jumătate, amenință pacea lumii... Italia și Franța ar putea să se unească și, împreună cu Portugalia, Spania și România să creeze acea Axa latină în Europa meridionala, destinată să înfrîneze expansiunea Germaniei..." Oricum, nemții vor prinde de veste (11 servicii secrete în România acelor vremuri) și îi vor întocmi lui Mihai Antonescu un
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
ea "traducînd", pe rînd, actele ilocutionare imanente mărturisirii. Incomunicabilul devine comunicabil la adăpostul acestei "case de cuvinte" care, însă, nu e altceva decît o capcană. Salvați de primejdia tăcerii, cei doi nu pot evita "primejdia mărturisirii". În interiorul limbajului care îi unește se țese o altă poveste: scriitoarea scrie o carte despre sfîntul Cristofor, cel care se vrea "atît reprezentant, cît și reprezentare" (p. 52) și pentru care "nu există nici o altă formă de viață decît cea a imitației, care în același
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
precum până acum, așa și în viitor, veți rămâne credincioși Casei imperiale austriece." Fidelitatea față de împărat ține de o tradiție fundamentală: ieșirea românilor în istorie a fost favorizată de înțelepciunea, de bunăvoință, de înțelegerea împăraților. Marele Conducător, omul care a unit crucea cu sabia (diplomației), a fost mereu alături de Împărat. Memorandum-ul, schițat de Slavici, e un apel la Casa imperiala. Luptător pentru drepturile națiunii, scriitorul va parcurge un adevărat traseu inițiatic. Cărțile sale de învățătură, paginile de manual, nu sunt
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
teoretic. Din păcate, nu mi se pare ca Dolezel ar fi stabilit într-adevăr o asemenea legătură decît în cercetarea aplicată la poetica aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum, dihotomii formaliste, pe care el le socoate drept ingrediente esențiale ale unor moduri poetice: teoretic/aplicat, universal/particular
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
prin eforturile românești și cu care să poată relua relațiile diplomatice... Regele și-a exprimat satisfacția față de poziția americană și a declarat că intenția sa personală este de a urma procedurile constituționale, dacă și când forțe politice românești responsabile se unesc spre a stărui și pregăti un regim mai reprezentativ". an consecință, după ce s-a sfătuit cu Opoziția și cu oamenii săi de ăncredere (secretarul sau particular M.Ionnitiu, mareșalul Palatului Negel, Savel Rădulescu și alții) regele Mihai l-a convocat
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
estetică. Pentru a-i defini să spun, repetăndu-mă, că nu avem an față un exercitiu demonetizat, posibil pe timpul Junimii, gruparea ce opunea golului spiritual voința de construcție. Cred că lucrurile cele mai grave au nevoie de atari exemple de complementaritate unită cu ănalta viziune a ordinii artistice. A realizării interioare deschisă către simpatii ce devin simbolice.
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
fericit "nemăsurata bogăție a comorilor cerului" cu "toate acele gratii și daruri nespus de rare". Natură l-a înzestrat pe Rafael cu "toată această modestie și bunătate ce se pot vedea uneori la cei care - mai mult decît alții - au unit un anume caracter blînd cu minunată podoaba a unei grațioase bunăvoințe". Un atare caracter nu face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este, în egală măsură, dar al cerului și al naturii (un stereotip al Renașterii). Spre deosebire de omul de
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
că astfel, împrejur și chiar în noi va încremeni mișcarea care schimbă și surprinde. Nu, numai să nu mai gândesc, e bine așa, nu vreau cu nici un pret s-o iau de la capăt. Onorabilii apreciază această stare complexă de satisfacție unită cu spaimă devenirii și o transmit prin mască fixă a lipsei de gandire. Fizionomia "raționalistului" exprimă o pace aparentă, ea amintește fața unui orb. Aceeași înfățișare, a unui obraz care poate privi în orice direcție pentru că de fapt nu se
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
granița națională, nu vede, din tren, nici o distincție ăntre cele două teritorii. "Atâta vreme cât granițele pot fi trecute, ele nu ne sperie", spune Camartin, și s-ar putea adăuga că, atâta vreme cât ele pot fi trecute, granițele nu separă, ci mai degrabă unesc. De-abia când se ănchide, hotarul desparte. Străinătatea e un concept relativ, ea presupune un punct de reper de genul graniței ănchise, si angrenează, ăn mentalul nostru, un ăntreg munte de stereotipii culturale. "Acolo unde granițele șanț ănchise, putem fi
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
un organ participa la existența trupului. Poetul ași exploatează propria existența fizică, și-o pune an scenă cu ajutorul unei recuzite senzoriale bine marcate: "Singurătatea/ n-a obosit anca să se cațere pe trupul meu pofticios/ cercuri negre și roșii se unesc an sudoarea flamandului monolog/ cu care sper anca să pot trece dintr-o lume an altă/ nu gratuit desigur nu fără remușcări" (Jurnal de trecut dintr-o lume an altă). Organicul e același, ănăuntru că și afară, impasibil la interpretarea
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
scop, isi strînge toate armele creației și ne provoacă la o aventură spirituală, un fel de 1001 de nopți spuse în 66 de zile și trăite la București, în două ore și jumătate. Trupa de teatru a Gomelezilor își va uni nu numai talentul, dar își va împleti religiile, sexele, descendentele, originile culturale, pentru a le exprimă scenic cu ajutorul a variate mijloace - ale pantomimei, barocului, expresionismului, commediei dell'arte. Un amestec de stiluri, ca și de origini. Trupa lui Gomelez este
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]