1,279 matches
-
deja diatribe "malhonnęte" și la adresa conului Iancu. Interesantă lucire de gând la Theodor Codreanu când Eminescu este sacrificat în 1883 la 28 iunie "îmbolnăvit brusc" și dus în cămașa de forță la Șuțu pentru ca să se desființeze Societatea "Carpații", mare luptătoare unionistă neagreată de Puterile Centrale negociatoare cu P.P. Carp al Tratatului de la Viena. Abia așa s-ar putea explica "nebunia" lui Eminescu față de care nici Caragiale și nici Codreanu și cu atât mai mult nația română nu ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
siguranță conștientizarea a venit cu timpul" (p. 185). Factorii modelatori au fost în opinia criticului poezia lui Eminescu precum și informațiile tulburătoare și mărturisirile cutremurătoare despre ororile presărate de-a lungul istoriei imperiului. Treptat, pe căi misterioase, s-a născut visul unionist, poetul fiind creația exclusivă a limbii române în condițiile "sclavajului lingvistic" din Basarabia. Unitatea ființă-limbă, geniul limbii ca suport al salvării naționale, proclamarea limbii române drept limbă oficială, trecerea de la grafia chirilică la grafia latină au fost etape importante ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alături de P.N.L. (decembrie 1916-ianuarie 1918). Noile realități de după 1918 au izolat PCN pe scena politică, astfel că liderul mișcării a acționat pentru recâștigarea simpatiei populare și a unui electorat stabil. În primul rând a schimbat numele mișcării în Partidul Democrat Unionist (noiembrie 1919) și a adoptat un program progresist, favorabil claselor defavorizate. La alegerile din 1919, noua mișcare nu a dorit să participe, însă la scrutinul din mai 1920 a obținut 18 mandate, în alianță cu Partidul Poporului, participând și la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unui sabor cooperant. Asemeni Dietei Transilvaniei, acest organism includea o serie de membri ale căror locuri se datorau nașterii sau poziției lor, cum erau arhiepiscopul Zagrebului și marea nobilime, care sprijineau de obicei guvernul. Khuen-Héderváry era ajutat de faptul că unioniștii, partidul care era în favoarea cooperării cu Budapesta, au fuzionat în perioada aceasta cu o parte a Partidului Național, al cărui program pusese anterior accentul pe ideea iliră sau pe ideea iugoslavă. Beneficiind de această susținere suplimentară, regimul dominat de unguri
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din armată. Venizelos, care părăsise țara, a fost condamnat la moarte. Noile alegeri au avut loc în iunie 1935. Deoarece partidul lui Venizelos nu a participat, Partidul Populist a repurtat o victorie clară. Singura provocare a fost aceea a Partidului Unionist Regalist al generalului Ioannis Metaxas, care a obținut însă numai o mică parte a voturilor. Tsaldaris a vrut apoi să organizeze un plebiscit asupra chestiunii revenirii regelui. I s-au opus generalii regaliști, care voiau să realizeze restabilirea monarhiei într-
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a urmări procesul cristalizării identității naționale în conștiința colectivă a unei comunități este necesară lărgirea evantaiului temporal fixat drept cadru de analiză. Rolul istoriografiei în concretizarea conștiinței etnice, și mai apoi a conștiinței naționale românești echipată cu o platformă politică unionistă, nu poate fi subliniat îndeajuns. V. Georgescu (1991), spre exemplu, afirmă convingător acest fapt: "Conștiința etnică, primul pas al românilor către conștiința națională, a apărut din descoperirea originilor lor și a unității de limbă și cultură" (p. 70). Iar această
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru a ajunge la scheletul schematic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnică atât de ferm conturată în conștiința colectivă a românilor nu era dublată și de un program politic de unire a tuturor românilor într-un singur stat național. Proiectul statului-națiune încă nu a fost "imaginat" politic. Absența unui asemenea proiect unionist din imaginarul politic al cărturarilor ardeleni este reflectată în modul în care au tratat fapta lui Mihai Viteazul din 1600. Propedeutic, se poate afirma cu titlu de cvasi-legitate sociologică faptul că orice regim naționalist își va recicla interpretativ trecutul astfel încât
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Nicolae Mavrogheni (1788), Ion Cantacuzino (1790), Ștefan Crișan- Körösi (1807), acesta din urmă fiind acreditat cu meritul de a propune numele de Dacia pentru viitorul stat rezultat din unirea Moldovei și Țării Românești. Transilvania a fost aspirată în planurile unioniste începând cu 1802, când Naum Râmniceanu a avansat ideea Dacia redivivus, i.e., resuscitarea în actualitate a vechiului stat dacic. Programul de unire a celor trei principate românești a fost rezemat pe o nouă concepție a națiunii, înțeleasă în sensul modern
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de aproape între amândouă Prințipaturile" (art. 371-379). Doctrina naționalismului românesc își are astfel originea în prima jumătate a secolului a XIX-lea, moment în care idealul unirii tuturor românilor într-o singură formațiune politică începe gradual să se profileze, programul unionist căpătând accente sporite spre momentul revoluționar 1848. "Îngerul mântuirii" naționale, invocat în Proclamația de la Islaz din 1848, s-a întrupat în unirea Moldovei și Țării Românești din deceniul următor. Ulterior acestui moment al triumfului ideii naționale, nu mai rămânea decât
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și de documentul redactat de revoluționarii moldoveni V. Alecsandri și A. Russo refugiați la Brașov sub titlul Principiile noastre pentru reformarea patriei, în care unirea Moldovei și Țării Românești completează tabloul cererilor cu caracter social-democratic. Fără să conțină asemenea revendicări unioniste, Proclamația de la Islaz, documentul-program al pașoptiștilor munteni, lansa o nouă concepție despre națiune, în care etnicitatea constituia singurul criteriu de apartenență (Hitchins, 1998, p. 296). În Transilvania, acțiunile revoluționarilor români au fost precipitate de decizia Dietei de la Cluj de a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principate a reprimat guvernul revoluționar de la București, fapt urmat de restaurația ordinii regulamentare. Revoluționarii români, indezirabili, s-au refugiat în Occident, de unde au orchestrat o campanie intensă de informare cu privire la situația celor două țări române și de promovare a agendei unioniste. În același timp, deznodământul Războiului Crimeii (1853-1856) soldat cu înfrângerea Rusiei (devenită "jandarmul Europei"), a bulversat raportul de forțe geopolitic, creând o breșă nesperată pentru ideea unirii principatelor danubiene. Trecute sub regimul garanției colective a Marilor Puteri, dar rămânând sub
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Manualul de patriotism, care propovăduiește o pedagogie a supunerii civile față de stăpânire, patriotismul fiind definit tocmai prin atitudinea obedientă față de autoritate, lucrarea lui Aaron avansează o concepție a patriotismului care încorporează elemente cu adevărat revoluționare prin democratismul manifest și platforma unionistă pentru care pledează. Conținutul anti-status quo al cărții lui Aaron poate fi pus pe seama a doi factori: i) lucrarea Patria, patriotul și patriotismul nu aparține literaturii didactice, nefiind un manual pe baza căruia se preda în școlile publice, ci poate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a instrumentalizat-o în scopurile emancipării socio-politice în contextul limitat al Transilvaniei. Cadrul mai larg de referință a fost întotdeauna Imperiul Habsburgic, în interiorul căruia Transilvania era încorporată politic, juridic, instituțional, cultural etc., și nu spațiul românesc. Doar Budai-Deleanu își explicitează năzuințele unioniste, după cum reiese din paragraful de deschidere al operei sale rămasă nepublicată până în 1991, De Originibus Populorum Transylvaniae: Atunci când m-am hotărât să cercetez originile popoarelor care în epoca noastră locuiesc în Transilvania, am socotit că nu va fi nepotrivit dacă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestei atitudini contemplativo-istorice a cărei finalitate rezidă în confortul psihologic și resemnarea cu gândul nobilității originale, Kogălniceanu militează la afirmarea romanității prin acțiune în prezent. Cu discursul inaugurativ rostit de Kogălniceanu în 1843, principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată inițial de Florian Aaron, potrivit căreia dihonia internă, luptele intestine pentru putere și intrigile boierești sunt responsabile pentru fărâmițarea politică a neamului românesc, Kogălniceanu găsește răspunsul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și chiar crime fratricide: "ele nu proveniaŭ decât din dorința de a se întruni toțĭ în un singur stat" (ibidem). Ideea că românii au fost animați din cele mai vechi timpuri de un instinct al unirii este reflectată în intențiile unioniste și planurile de întregire naționale urmărite de marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
moldovenilor Ștefan cel Mare, Rareș cel Mare și Vasile Lupu în imediatul postludiu al unirii din 1859. Într-un manual de Istoria Romaniloru publicat tocmai în anul unirii, A.T. Laurian (1862) [1859] îi atribuia lui Ștefan cel Mare mobiluri unioniste: "În annulŭ Chr. 1470 Stefanŭ [cel Mare] formâ planulŭ de a scóte pre Radu din România, și de a uni amîndóue principatele suptŭ domnia sa" (Laurian, 1862, p. 60). Identitatea moldavă a lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pp. 52-53 cf. Murgescu, 1999, p. 154). Iar același Urechia afirmă despre el că "avu planul cel mare și adevărat românesc de a cuprinde Ardealul și a-l alipi către Moldova" (1873, p. 84 cf. Murgescu, 1999, p. 196). Planul unionist urzit de Petru Rareș devine o constantă a literaturii didactice românești, astfel că Melidon, în manualul său de istorie națională, reiterează faptul că Petru Rareș "întreprinse să bată și el pe Unguriĭ din Transilvania, ca să scape de dênșii pe frațiĭ
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și el pe Unguriĭ din Transilvania, ca să scape de dênșii pe frațiĭ noștri de acolo și să unéscă acea țéră cu Moldavia" (Melidon, 1876, p. 62). Istoria noii entități politice rezultată după 1859 este injectată cu o serie de domnitori unioniști, cărora le sunt atribuite mobiluri și aspirații naționale. Identitatea moldavă a lui Vasile Lupu este la rândul ei reciclată într-una de factură cert națională (i.e., română) de același V.A. Urechia (1873, p. 119, cf. Murgescu, 1999, p. 153
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
implicit a exploatării claselor muncitoare; în fine, "regimul burghezo- moșieresc" instaurat după 1918, aservit fiind imperialismului occidental, a exacerbat antagonismul de clasă în societatea românească până la punctul de rupere. Întorsătura naționalistă a ideologiei oficiale a regimului comunist a reinstalat retorica unionistă pe matca ei tradițională formată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și îndiguită în perioada interbelică. Cele trei uniri devin acum "necesități obiective ale istoriei", fiecare prefigurând-o pe cealaltă și concretizând în realitatea istorică unitatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost consecvent în fermitatea sa; prin urmare, nu este deloc de mirare nici amănuntul semnificativ, de altfel că, după 24 Ianuarie 1859, căminarul arbora de turla bisericii în discuție steagul tricolor. Astăzi se știe că Eminovici tatăl era un înfocat unionist. 31 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, parohia Cucorăni, dosar 6/1892, 1894, 1895; anul 1892, f. 6. 32 Ibidem, anul 1894, f. 2. După cum am precizat deja, toate documentele sunt redate întocmai, conservând inclusiv erorile gramaticale grave. Au, și ele, tâlcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
românești". Așa că, rătăcind printre mormintele conștiincios inventariate de Olga Rusu, afli și eroi ai războaielor mondiale, și funcționari CFR, și (foști) mari proprietari, și ofițeri mărunți, și actori de renume, și neveste de rând, și mari oameni de stat, și unioniști, și antiunioniști destine împlinite, destine ratate ale unor trecători prin astă lume în care au izbutit să lase urma sigură a vreunei înfăptuiri, ori barem o mărturie în piatră cu valoare artistică de sine stătătoare. Cea mai frumoasă statuie, realizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
191 5. Partidul Ecologist 193 XI Irlanda de Nord 196 1. Introducere 196 2. Poziția principalelor partide nord-irlandeze față de Comunitatea Europeană 198 2.1. Partidul Social-Democrat Laburist (Social-Democrat and Labour Party SDLP) 198 2.2. Partidul Sinn Fein 200 2.3. Ulster Unionist Party 203 2.4. Democratical Ulster Party 205 3. The Good Friday Agreement 208 4. Concluzii 211 XII Armata Republicana Irlandeză patrioți, sau teroriști? 214 1. Începuturi. Prima Armata Republicana Irlandeză (1919-1921) 214 2. Moderați și radicali. Cea de-a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
93 de parlamentari liberali (aproximativ 30 % din grupul parlamentar liberal) au decis să voteze împtriva propriului guvern, producînd scindarea Partidului Liberal și căderea celui de-al treilea guvern Gladstone. De acum încolo, Partidul Liberal a fost divizat între gladstonieni și unioniști. Conduși de disidentul J. Chamberlain, aceștia s-au alăturat Partidului Conservator. Divizării Partidului Liberal i-a corespuns implozia mișcării autonomiste irlandeze. O prima încercare de discreditare a lui Parnell a survenit în aprilie 1887, cînd ziarul The Times a publicat
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de autonomie a Irlandei, acesta fiind primul mare succes al proto-unioniștilor britanici atît din Irlanda, cît și din Anglia. La alegerile generale din 1892, majoritatea obținută de Partidul Liberal și Partidul Autonomist Irlandez era prea mică pentru a face față unioniștilor liberali și conservatori. În ciuda acestui fapt, Gladstone a format ultimul său cabinet, cel de-al patrulea, introducînd în sfîrșit, în anul 1894, în Camera Comunelor cel de-al doilea proiect de lege asupra autonomiei Irlandei. Acesta era diferit față de primul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]