633 matches
-
neaerisită de multă vreme), zgomotele stridente ce penetrau dinspre exterior... nimic din toate acestea nu te-ar fi determinat să staționezi prea mult în incinta respectivă. Dacă aș mai fi ținut cont de mulțimea planșelor tehnice de pe pereți și de urâțenia pupitrelor școlare în care nu-mi găseam deloc confortul pentru picioarele-mi lungi... aș fi plecat din prima! Da, dar eu doream să primesc imformații despre energia Kundalini, voiam să învăț să lucrez pe chakre ( Cum spuneau, oare, ăia, în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
India unde am fost martorul minunii însănătoșirii Anei, în iunie prietena noastră s-a stins... În decembrie, Ana s-a comportat exemplar, prezentându-se într-o formă fizică și psihică deosebită, cu un tonus în creștere, în iunie, suferința și urâțenia bolii îi schimonosiseră chipul ei bun, topindui trupul și chinuindu-l până la epuizarea finală. Ana s-a stins! Atât i-a fost lumina! Spiritul ei frumos însă, ne urmărește permanent, nu nostalgic, ci puternic încărcat energetic, trimițându-ne emisii de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
muzică și dans (a se citi bucurie) la concertul de la Arcub, dar și seara la dormitor. Descătușare de energii prin cânt, poezie, teatru, dans și joc. Dezinhibare totală! Sărbătoarea Luminii a pus în evidență frumusețea din noi, a anulat micile urâțenii și ne-a armonizat cu noi înșine, adică cu Esența noastră; am rămas ceea ce suntem în fapt: Spirite! Am dormit foarte puțin, dar eram atât de odihnit! Din nou mă simt neputincios în fața măreției! Nu găsesc cuvintele cele mai potrivite
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ori constata, faptele ajung să fie ceeace par că sunt prezentate abil. (Emond Devarques-Mirabeau, professeur d'éloquence). De oarece-s urât, trebuie să fiu îndrăzneț." (Duguesclin). Mirabeau slut și șchiop n-a întâmpinat rezistență la femei. Nu se cunoaște puterea urâțeniei mele", obișnuia el a spune. Va ajunge departe: crede tot ce spune." Mirabeau despre Robespierre... Viața se îmbunătățește dacă se adaogă plăcerile fizice la cele spirituale. (La Roche?) Sunt unii gazetari care, ca cioroii care fură obiecte heteroclite, adună din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unghi de observație privilegiat în care dorește să-l prindă și pe receptorul basmului, prin pluralul inclusiv al persoanei întâi. Statutul de neofit în recluziune apare, așadar, ca act benevol al fetei însemnate, care știe că aspectul păros nu semnifică urâțenie, ci profundă activitate spirituală. Fecunditatea extremă a florei poate fi încadrată în același fenomen benefic al cuminecării din esența vitală în timpul inițierii. Colinda asociază somnul din leagănul magic cu o creștere exagerată a vegetației: „- Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din probele vădite de părerea vrăjmașilor despre cei care nu și-au păstrat demnitatea față de ei. kühlmann, czernin Demnitatea în general suferise mult în acest război, căci, sfărâmându-se toate normele vieții, fiecare nu-și mai încătușa pornirile și multe urâțenii ieșiră la iveală. Nu numai la noi, unde pe de o parte era frica de învingător (frica stupidă care răpește toate facultățile omului) și [pe de alta] dorința ființelor mediocre de a dobândi o situațiune la care nu putuseră aspira
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din imondicii pentru a-l trage către viața deplină, iar când a dobândit-o, într-un târziu, a slobozit primul țipăt. Acest „semieșec“ al nașterii, susținea Velea, și-ar fi găsit cea mai grăitoare echivalență în înfățișarea sa fizică, în „urâțenia“ de care nimeni mai mult decât el însuși nu făcea caz. L-am surprins nu o dată trăgând cu ochiul în vreo oglindă și murmurând: „Urât sunt, domnule.“ Va fi fost poate cum spunea, făcut într-adevăr din atâtea dis proporții
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și cristalină a unui pârâu e aceeași ordine, adică aceeași negentropie; un deșert ori o grămadă de pietre, la care cineva făcea recent referire, apărând frumoasa sălbăticie a Rarăului de invazia tehnologiei, nu-i altceva decât entropizare, adică haos și urâțenie. Ca și canalul de scurgere, regularizat, Îndreptat, taluzat și atât care-i Bahluiul, cel puțin la Iași. À propos: demult, ori de câte ori ajungeam prin București, Îmi plăcea să văd Dâmbovița, năpădită de sălcii, din zona Cotrocenilor; acum, o ocolesc: e tot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Vezi în jurul tău lucruri minunate pe lângă care adesea ai trecut fără să le observi, frumusețea și parfumul florilor, măreția cerului, cântecul păsărelelor, privirea senină a copiilor, răsăritul soarelui, zâmbetul celor din jurul tău, căldura familiei, bucuria trăirii prezentului. Frumusețea ca și urâțenia chipului omului de lângă noi se topesc cu timpul în obișnuință, rămâne frumusețea sufletului, a inimii, frumusețea zilelor și a anilor petrecuți împreună, uneori cu bucurii, alteori cu necazuri dar pe care însă le am învins împreună, ani cu împliniri în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
greu să lauzi fără să dai limbi. Să lauzi așa, din principiu. Sincer. Fără să aștepți o contrafavoare. Pentru că așa crezi tu. Nu poți să le explici la infinit oamenilor cât sunt de proști. Nu poți scrie la infinit despre urâțenia, hidoșenia lumii. Ca să poți scrie, trebuie să fii generos. Sunt sute de indivizi care put de talent, dar care nu pot produce decât glumițe de unică folosință. Ai văzut ceva și vrei să te bucuri împreună cu alții de acel ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urâți. Pur și simplu urâți. Soarta a fost ingrată, iar ei o știu. Dacă există indivizi frumoși, dacă s-au instituționalizat o mulțime de concursuri de frumusețe, unele cu acoperire mondială, trebuie să admitem și celălalt pol al condiției umane, urâțenia, dizarmonicul. Unii vin pe lume atrăgători, alții respingători. Pentru frumusețe, dicționarele au numeroase sinonime și nuanțări. Pentru urât, societatea a inventat doar câteva zicale consolatoare, cum ar fi: „Nu contează chipul, ci caracterul“. Într-un film japonez care se chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pleoapele căzute, de mari și grele ce erau. Cum să nu conteze înfățișarea, dacă atâtea și atâtea persoane trăiesc bine și fac averi cu chipul și cu trupul lor? De un profesor venit pe lume cu imensa povară a unei urâțenii complete, și la cap, și la corp, colegii pomeneau cu un soi de tăgadă în glas, ca într-un caz de boală fără remediu. Ciudat e că, atunci când l-am cunoscut, dascălul m-a abordat mai mult decât direct: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mai frumos (căci cum ar putea să existe dorință fără credință, sau credință fără acțiune, sau acțiune fără dezamăgire?...) O, și cât ar fi de odihnitor să te lași în voia necugetată a vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile cerului, adânci, necuprinse și nenumărate, cărora nebun ai fost atâta vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
colocviu inutil și stupid de "integrare europeană", populat cu urâte și urâți obsedați de propria lor carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură de ce are, nu acela ce se întristează de ce îi lipsește. Dacă abuzezi de ea, nu este plăcere care să nu ducă la dezgust" (Pliniu cel Bătrân). Trezvie: o stare sufletească specială
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
amenințat de ea în mod direct), mă încearcă o stare de bine greu de prins în cuvinte. Plăcerea de a trăi în limba maternă. Să fie vorba doar de sărbătorile Crăciunului și de zăpada care a acoperit mai mult din urâțenia ambiantă a României, această petland a Estului Europei? Anul 2004 9 ianuarie 2004 Revenire în forță la Geneva, marcat încă de excesele alimentare ale perioadei precedente petrecute acasă. În sala de informatică, două studente de 20 ani. Buric gol, îmbrăcăminte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-mi să vă spun bun venit în clubul autoironicilor - un club încă destul de slab populat, din păcate. ANTOANETA RALIAN Ei da, simpaticule domn Paraschivescu, sunt încă pe lume și aș vrea să fiu cât mai mult. Iubesc viața, cu toate urâțeniile și capriciile ei de femeie a dracului, de țață arțăgoasă, cu mâinile în șold. Cred, într-adevăr, că sunt căutată ca marfă bună de interviu pentru vârsta mea. Cred că oamenii care îmi tot solicită interviuri își spun: „Asta n-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
acest deșert se tîrăște Împreună cu Meduza, În vreme ce pașii ei trec bolnavi printr-o lume atît de pustie, Încît se aud și gîndurile acestei ființe Înfricoșătoare care a fost odată o femeie frumoasă... (...Am fost frumoasă, dar ce importanță mai are urîțenia mea pe lîngă ochii mei? Mi-e silă de cît am ucis. Și mă trezesc gemînd de frică eu, care fără voia mea am devenit cea mai temută dintre fiare... A trebuit să văd multe ca să-mi dau seama ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doilea rând, ce sunt oamenii în comparație cu toți îngerii și sfinții din paradis, în al treilea rând, să privesc ce este toată creația în comparație cu Dumnezeu; darămite numai eu? ce pot fi? În al patrulea rând, să privesc la toată stricăciunea și urâțenia mea trupească; în al cincilea rând, să privesc la mine ca la o rană purulentă de unde au ieșit atâtea păcate și răutăți și o otravă atât de josnică. 59. Al patrulea punct. Să cuget cine este Dumnezeu, împotriva căruia am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
regală, 1909) „privi- rea ochilor cenușii reflecta inteligență”, iar nasul Încovoiat - „care i se lăsa mult peste mustață” - „indica originea sa [evreiască]” <endnote id="(785, p. 381)"/>. Și Leo Nafta, din romanul Muntele vrăjit, este un evreu galițian „de o urâțenie corosivă”, cu „nasul coroiat care-i domină fața”, cu „gura boțită” și cu „un aer atât de maladiv” cum „numai semiții pot avea”. „Are un nas de evreu, uită-te bine la el !”, spune un personaj neamț. „Și caldeenii aveau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de tip oriental, cu nasul coroiat” <endnote id="(455, IV, p. 80)"/>. În concepția antisemiților, nasul acvilin nu era un reper negativ numai din punct de vedere estetic, dar și din punct de vedere etic. El ar indica nu doar urâțenia evreului, ci și perfidia sa. Pentru scriitorul și politicianul șovin Maurice Barrès (1862-1923), ca să-l poți judeca pe Alfred Dreyfus este suficient să privești „figura sa de rasă străină” ; vinovăția acestuia „reiese din rasa și din forma nasului”. Pe la sfârșitul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu ajungă în situația să le facă vreo observație. Și, țin minte că aveam un camarad de la Bateria I, care era mai mult la GAZ la dumneavoastră, unul Ioiard. M. M.: Îl știu pe Ioiard. S. B.: Era de-o urâțenie băiatul acela... M. M.: Da, dar pare-mi-se că era meseriaș, nu știu ce era. S. B.: Nu știu ce era el. Probabil că era meseriaș. Era recunoscut prin înfățișare. Și, ca să vedeți, avea și un umor negru acest locotenent-major. Când era de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
devine această viață a operei în exercițiul instrumentării sale interpretative fapt care include dincolo de exegeză și punerile ei în scenă. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ? reușea o sinteză cinematografică a operei sale devoalând un chip meduzant, terifiant, o urâțenie fascinantă care nu este a operei lui Caragiale, dar pe care oglinda operei o face vizi- bilă. Aceste reflexe pasagere poartă amprenta monstruo- zității, recuperabilă dintr-o zicere nimerită, „simț enorm și văz monstruos”, luată însă ulterior ca un concentrat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și dor de țară. Vreau să-l ajut să-și revină. Sâmbătă 22 mai 1993 - Timișoara, în avion După câteva săptămâni de adevărat coșmar, în care mi-am consumat enorm de multă energie (prefer să-mi îndepărtez din minte toate urâțeniile) iată-mă în avion spre Madrid. După o escală de 15 minute la Timișoara, vom părăsi teritoriul României - țară aflată într-o mare degringoladă. Este pentru prima dată în viața mea când simt că mizeria din jur mă apasă, mă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
servici dar tinerețea nu se numără în metri. Aici locuiau câțiva ofițeri și ordonanțele lor: locotenentul Țanu Gheorghe, Dima, sublocotenenții Călțaru și Bratu Petre-Vasile. Doamna Mavromatis mai avea o soră, Caliopi, tot domnișoară, a și murit dar nu din cauza urâțeniei cu care a fost înzestrată de la natură. Dintre toți, cel mai apropiat mi-a fost sublocotenentul Bratu. Era din Petroșani-Muscel, acum BrădeștiPetroșani, județul Argeș. Era un om corect cu respect pentru muncă și omenie față de subalterni. La cazarmă, de unde pleca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești și trupești, fiind apte pentru zugrăvirea monstruosului: mârșăvia, scârnăvia, trândăvia, gângăvia, gârbovirea, cîrnia, pleșuvia, curvia, năucia, prostia, tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]