1,952 matches
-
o carte frumoasă despre guvernarea lui! Nu e întreg la minte! Pe Actor îl mai înțeleg. Se crede Richard al III-lea, al IV-lea, Hamlet! Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre Magistrat, vrăjmașul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Toleranța e un semn de slăbiciune” - și vor fi satisfăcuți... ROMANCIERUL. Scriitorul e un reformator. Deformator! Dacă aș avea putere în măsura în care îmi doresc, aș face din Stațiune un loc al ordinii absolute. Aș renunța la scris. Totodată, celorlalți condeieri din urbe - mai sunt vreo trei-patru - le-aș interzice categoric o asemenea îndeletnicire. Pe teritoriul meu nu am nevoie de poeți, de filozofi, de prozatori. De critici. De istorici. De angoasele lor puse pe hârtie. Tipărite. Vândute. Devenite surse de trai. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului, spun cei răi. A plăcerilor, zic eu. A siguranței. Se găsește hrană din belșug, iar casele sunt din cea mai bună piatră; locuitorii au haine și încălțăminte, școală și biserică. Igienă. Aici se va muri mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din întâmplare nu a pierit. Nu de vorbe și de mângâieri au trebuință locuitorii Stațiunii. Le-am dat lucruri durabile, funcționale. Cazinoul, Spitalul, Școala de fete, Banca, Hipodromul, Legi - fiindcă Ordonanțele, aici, sunt deasupra edictelor venite din Capitală - Siguranță: în urbea asta, unde toată lumea fură, nu există nici un hoț de buzunare și nici un spărgător. Ce altă așezare - comparabilă ca dimensiuni - din Regat sau de aiurea se poate lăuda cu lipsa unei pușcării? Peste tot există măcar o celulă, un arest, semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unui scop devine, cu timpul, molipsitoare. Chiar dacă la mijloc nu e decât infantilismul unui crescător de iepuri. De-abia acum - gândindu-mă la posibilitatea unui continuator - îmi dau seama cât de mare este deosebirea dintre mine și următorul, în această urbe. Distanța. După Carnaval, Stațiunea va fi liniștită cel puțin o săptămână. Obosită. Nostalgică. Va zămisli copii. Cei mai mulți, în fiecare an, se nasc la nouă luni după Carnaval, Serbarea trezește simțurile. Sunt progeniturile cele mai expuse viciilor. Bețivii de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi readus în scaun. Stațiunea îl va primi ca pe un salvator... Cuib de bursuci! Castelanul? Nu va izbuti mare lucru, aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
înainte de a fi început. Dar noaptea s-a dovedit un sfetnic bun. Magistratul e - azi - senin și zâmbitor. Va renunța la funcție! Hotărârea va surprinde Stațiunea nepregătită. Totul funcționează datorită firelor întinse și trase de el. E Păpușarul. Magul. Dumnezeul urbei. Oamenii știu asta. Închiderea Cazinoului va face din așezare un cătun medieval. Hipodromul va deveni un câmp de cartofi. Banca - închisoare pentru datornici, din ce în ce mai mulți. Lumea va crede că totul se trage de la povestea cu Caravella; se va zice chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pot stăpâni pasiunile. Îi macină teribilismul. Aș fi putut de mult să-i reduc la tăcere. Definitiv. Un exemplu pentru toată Stațiunea. Dar eu nu am fost un tiran; ca Părinte, trebuia să mă îngrijesc de întreaga suflare. De respirația urbei. Profundă; care liniștește; care adoarme. Însă pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești! Le-am lăsat viața - darul lui Dumnezeu, nu al meu. În Lazaret, vor avea vreme, până la sfârșitul zilelor, să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
șapte ori mai mult decât un învățător de țară! Decât Magistratul! Decât Preotul, care se crede unsul lui Dumnezeu! Un vânzător de ziare dintr-o mare metropolă este mai informat decât toți gazetarii Stațiunii! GLASUL, poftim titlu! Singura publicație din urbe! Glasul cui? Al Magistratului? Al Consiliului - un cor! -, al Primăriei, al cetățeanului obișnuit, care, de fapt, e mut? Un jurnal pe care nu-l citește nimeni și care doar toacă banii publici! Șapte ziariști pentru o fițuică; se calcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toți; unii amintesc despre dezastre și mai mari abătute asupra Stațiunii, despre cutremure apocaliptice, ciumă și foc, invazii. Totdeauna se găsește cineva care să facă istorie; să țină lecții despre eroism și permanența neamului, despre glie. Membrii Consiliului vor salva urbea, dau asigurări ferme. Echipe de geologi din Capitală, chemate de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
teritoriu, m-am luptat de mic, sunt născut în timpul unui război. Am fost conceput pe fondul unor explozii, al unor rafale; am plutit nouă luni într-un lichid placentar agitat; fuga mamei mele dintr-un adăpost în altul, dintr-o urbe în alta, tot mai înspăimântată, justifică pornirea mea de a distruge Stațiunea - sau numai o parte din aceasta: o consecință a violenței la care - sensibil - am fost părtaș. Oricum, port gena răului în mine: demult, un strămoș, Cain, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din peluzele Hipodromului. Spartacus, fost consilier cinematografic peste mări, le scoate sufletul. Herculean, se bate cu trei deodată. Magistratul are prin contracte scrise, întărite cu jurământ, drept de viață și de moarte asupra învinșilor în luptă. Împărat roman într-o urbe cât o scamă pe harta fostului imperiu, Magistratul e mai puternic ca niciodată. În dreptul tribunei oficiale din Hipodrom, a fost amenajată o arenă; prima reprezentație - și ultima, probabil - a fost ieri. Mulțimea s-a arătat nemulțumită încă de la primele dispute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma cererea de a concede edificiul ca sediu pentru Studium-ul general. — De la Roma? — Da, printr-un trimis al senatului Urbei. Călugării de la San Paolo fuori le Mura au făcut o cere În acest sens; ei intenționează să o Întrebuințeze ca sediu capitular pentru universitate. Papa Bonifaciu vrea ca, În toate orașele creștine, să se dezvolte dragostea pentru știință. La Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acest sens; ei intenționează să o Întrebuințeze ca sediu capitular pentru universitate. Papa Bonifaciu vrea ca, În toate orașele creștine, să se dezvolte dragostea pentru știință. La Roma a dat deja impulsul pentru Sapientia, cea dintâi universitate a Învățaților din Urbe. — Bonifaciu e În spatele Studium-ului? Întrebă Dante alarmat. Cine a fost angajat ca mozaicar? — Această sarcină i-a fost Încredințată lui Ambrogio, meșter din Como, care locuiește la călugării de la Santa Croce. — Cine plătește lucrările? — Nu Comuna... Cred că, nemijlocit, colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fuseseră văzuți Înainte vreme, potrivit lui Giannetto. Părea că nici unul din cei prezenți nu cunoștea acel amănunt. Ori poate că știau și Încercau să Îl Îndrepte tocmai În acea direcție. — Dar toți au lucrat la Roma, Împreună cu neîntrecutul Giotto, la Înfrumusețarea Urbei pentru Jubileu, stărui Bruno. Iar acolo s-ar fi putut naște rivalitatea care aici a explodat. Cât despre faptul că nici unul dintre ei nu a fost semnalat la Florența, cu toată vânzoleala de pelerini și postulanți, de armurieri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
partea lui Bonifaciu. Familiile Colonna și Orsini de la Roma Îl urăsc pe Caetani și vor lupta Împotriva lui, Însă numai pentru a-și restaura puterea lor personală și nu, cu siguranță, pentru a-i deschide unui suveran străin calea spre Urbe. Și apoi, cine s-ar putea așeza În fruntea unei asemenea Încercări, după dezastrul de la Tagliacozzo? Bietul Corradino a murit fără să lase moștenitori. Cecco rămăsese tot impasibil, ca și când acele observații nu l-ar fi zguduit În nici un fel. — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curând Într-o lâncezeală politicoasă. M-am simțit oarecum vinovat de intrarea În impas a discuției - În fond, amândoi fuseseră amabili și Îndatoritori cu mine, mi se puseseră de bunăvoie și nesiliți de nimeni la dispoziție, ghizi ad-hoc Într-o urbe necunoscută, iar pe mine, poftim, mă loveau din senin, din iarbă verde principiile și inflexibilitatea morală. Să fim serioși, În situații din astea, mai lași de la tine, mai cedezi, le mai cânți În strună companionilor - cine ce are de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bâiguia prin somn, cerând mereu apă și Cetatea Albă. De pe scăunelul lui, eunucul îl privea cu milă și nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri ascunsă toată într-un voal purpuriu, Broanteș simți cum îi crește inima în piept și se gândi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde-și ține stareța cheile. Așa am putut citi, după ce adormeau maicile, „Ars Amandi” a lui Ovidiu. N-am priceput eu tot ce scria acolo, dar am reținut imaginile. M-au botezat Cosette, că stareța era moartă după Franța. în urbe nu ieșeam decât cu corul, la catedrală. Nu voi să mă laud, dar nimeni nu cânta ca mine. Odată, într-o duminică, să fi avut vreo 16 ani, maica Sampdoria, care stătea lângă mine în cor, m-a cotit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de care și noi în junețe, într-o joi, avut-am parte, dumneata cu Luxița, fata boierului Salcie, iar eu cu jupâneasa lui, masiva Luxandra. Aproape că-mi aduc aminte - roși Barzovie-Vodă. Și ce-i de făcut? — Să ieșim în urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul era să nu-ți omorî calul fugărindu-l pe ulicioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șezutul. Ca atare, nu vom mai urmări peripețiile pline de neprevăzut ale vioilor călugări Metodiu și Iovănuț pe drumul lor spre Cetatea de Scaun a Moldovei, ci, așezați undeva la umbră pe dealul Copoului, îi vom aștepta să intre în urbe, aruncându-ne asupra orașului o blândă, pioasă privire. Vă leato șapte mii și ceva, Iașul, poreclit de tătari „Târgul de foc” din cauza deselor incendii, de cazaci „Târgul celor o mie de cărări” din cauza excelentului vin alb, de turci „Târgul suspinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la mine, turcii sunt pe ducă, i-am mirosit eu. — Măria-Ta, eu zic că nu gândești bine - mai zise Ximachi. — Lasă să gândesc eu prost, da’ măcar să mă țineți minte! - zise Sima-Vodă. Tu știi, vistiere, că sunt oameni în urbe care nici nu știu cum mă cheamă? Tu știi că Iusuf-pașa, când a venit de la Poartă să-mi dea caftanul de domnie, a crezut că-s tata, Dumnezeu să-l ierte? Dacă acuma nu mă știe nimeni, ce-o să fie mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
purtată de-a lungul unui drumî vor duce acolo, însoțind oglinda ce urmează drumul. Știam, așadar, că vom ajunge aici, dar, o dată ajunși, emoția noastră, e mai mică. Și cum oare n-am fi fost tulburați când în această frumoasă urbe sau, mă rog, prin împrejurimi, au fost - luăm numai câteva nume, la întâmplare - lichidați Seneca, Britanicus, Decimus Iulius Silanus, Rubellius Plautus, Faustus Cornelius, Sulla Felix, Paetus Thrasea, Domitius Corbulo, Annius Pollio, Iulius Caesar, Agrippina, Aldo Morro? Cum să nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl ei știa să se adapteze - peste cîțiva ani juca tenis, făcea călărie, mai tîrziu conducea mașina, dădea serate, invita critici literari, purta discuții mondene, cunoștea intimitățile figurilor proeminente ale urbei, cînd vorbea despre ele le spunea familiar pe numele mic, scria și versuri, publica În fiecare an cîte o carte. Scrumiera s-a umplut. O deșert la gunoi. Nu suport mirosul chiștoacelor. Și cînd te gîndești că fumez de la șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]