1,113 matches
-
ști pentru ce nu s-a îndepărtat mîna Lui de peste voi." 4. Filistenii au zis: "Ce jertfă pentru vină să-I aducem?" Ei au răspuns: "Cinci umflături de aur și cinci șoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeași urgie a fost peste voi toți și peste domnitorii voștri. 5. Faceți niște chipuri după umflăturile voastre și niște chipuri după șoarecii voștri care pustiesc țara, și dați slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Și apese mîna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lui Iosua din Bet-Șemeș. 19. Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș, cînd s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) șaptezeci de oameni din popor. Și poporul a plîns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie. 20. Oamenii din Bet-Șemeș au zis: Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfînt? Și la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?" 21. Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: "Filistenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
prigoniți de comuniști, iar toate cele trei biserici aflate În incinta sfintei mănăstiri rămaseră aproape neatinse; Înăuntrul lor nu se amenajaseră nici cazărmi, nici hambare, nici crescătorii de porci, cum s-a Întâmplat În atâtea lăcașuri sfinte, ce căzuseră pradă urgiei Domnului, icoanele nu fuseseră arse, nici clopotele topite pentru gloanțe, nici crucile coborâte de pe cupole pentru ca În locul lor să se Înalțe stele În cinci colțuri, simbolizând forța omului, care urma să cucerească Încetul cu Încetul Universul și să devină stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor înaintea ei, tânguindu-se: — Sărutăm mâna, măria ta, îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa... Are o gură care taie ca o sabie. Spune câte-o vorbă de ne face de tot râsul și ocara. Dar ce-i, femeilor? întrebă cucoana într-un rând, ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o, suflet ideal, De n-ar afla Amantele din vremuri. * HIBERNAL NOPTAT II Ce umbră stă la geamul tău Ca de iubiri învinse ? ! Un fost poet, și-al nopții hău, Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Pitești-ul a fost cazanul cu smoală al studențimii române. Floarea studențimii trebuia nimicită aici, între zidurile bine păzite și izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur! Aici a fost strivit orice gând dumnezeiesc, orice încercare de a se opune purgatoriului diavolesc, jocului macabru al celor care îi dirijau din afară; dar până la urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
octombrie 2005, și a 23 ani de temniță grea 1941-1964, din partea camarazilor băcăuani: „Ziua de azi Părinte, vă închinăm prinos Un secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
celor care așteptam cu nerăbdare ceasul legământului pentru ca să se formeze voioși cel dintâi val de asalt al Legiunii. Și oricine își poate închipui că nu poate fi altă notă atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcat în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniți Ion I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici și Corneliu Georgescu, cei care străbătând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toată greutatea mișcării naționale de cinci ani încoace. Rugăciunea La ora 10 am plecat toți în costum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați, cu fruntea la cer, ocrotiți de Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna chemarea din urmă. Atunci, nici o putere din negrul infern nu va putea acoperi sudoarea frunții noastre, faptele noastre și însângeratele noastre patimi. „Astăzi și în zilele care vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mare onestitate și caracter ar aduce servicii mari în destinul istoric al neamului nostru. Suntem conduși de oameni fără scrupule din cortegiul bolșevicilor de ieri cu aceeași mentalitate înghețată și au rămas un club de profitori, râmători și răufăcători, hoți. Urgia comunistă a lăsat răni adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești și sufletești și vom trăi în spiritul creștinesc creator: dragostea de om, dragostea de neam și soldați ai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
are a-și reproșa nimic și nu are fapte ascunse. CRIMINALITATE ȘI LEGIONAROFOBIE Justiția spune: judecă, dovedește și apoi condamnă. Nerespectarea acestei rânduieli umane înseamnă criminalitate. Dar legionarofobia nu cunoaște acest „diamant” procedural, rămas parcă acolo într-o lume apusă. Urgia contemporană are legile ei. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
început să se însereze. Asta n-ar fi fost nimic dacă nu ar fi început ploaia întocmai ca cea din cursul nopții trecute. Numai că de astă dată fulgera, tuna și trăsnea ca în Iad! ― Ați plecat pe așa o urgie în plină noapte? ― De plecat au plecat cei care aveau caii la îndemână, dar tunul nostru nu avea cu ce să plece. ― Cum adică nu avea cu ce să plece? ― Simplu. Omul care răspundea de animale nu s-a prezentat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oștean nu va face un singur pas Înapoi. Că acolo, sus, În obcinele molcome ale Bucovinei, refugiații Țării de Jos sunt așteptați cu ușile deschise. Că se va găsi o bucată de pâine pentru fiecare copil sărman fugit din calea urgiei și că Domnul nostru Iisus Christos se va naște de Crăciun, chiar și În satele triste ale acestei țări frumoase. La aceste cuvinte, femeile izbucniseră În plâns, iar bătrânii Îngenuncheaseră. În sala tronului se făcuse liniște. Iar voievodul Îi binecuvântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și boierii Sfatului domnesc, cei care fuseseră alături de voievod În fiecare zi a apropierii urgiei. Cea mai mare armată a Asiei și Europei nu putea fi Înfrântă la Vaslui, Își spusese fiecare din ei, cutremurându-se la gândul morții apropiate, dar luminat de flacăra curajului și a Împăcării cu sine. Dacă aici trebuiau să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
om În om, pline de nume și urmate de tăceri. - Căzu Ion al lui Suru, din Buciumeni... - Căzură Nechifor și Simion Aparaschivei, amândoi frații, din Nicorești... - Căzură flăcăii din Bălteni, rupți de spahii lângă pod... Nu scăpă nici unul că veni urgia drept peste ei... - Doamne apără-ne și iartă-ne, că muriră ai noștri cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nave de război deschiseseră focul simultan, cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură de puterea de foc dezlănțuită de venețieni asupra galerei turcești, care virase scurt și ridicase toate pânzele ca să scape de urgie. Navele se apropiaseră de fregata moldoveană cu steagurile alb și cel galben, de pace și protecție, arborate imediat dedesubtul pavilionului venețian. Una din fregate se apropiase de nava lor, iar căpitanul ei strigase prin portavoce: - Siette benvenuti! Ați intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu trăda nici surpriza și nici mânia. Unii boieri se gândiră că, poate, măria sa se gândise din timp să accepte condițiile unei solii a lui Mahomed, dacă aceasta va veni vreodată. Căci Moldova se afla, de astă dată, În fața unei urgii cum niciodată nu văzuse vreuna din țările europene. Alții Își dădură seama că măria sa abia dacă a auzit cuvintele conducătorului soliei, ca și cum le-ar fi știut dinainte, și că gândurile sale au luat-o cu mult Înainte, spre zări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
artileriștii necesari pentru cele două sute de tunuri abia turnate În oțelăriile de la periferia Galatei. Istanbulul a rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova! Nu-l năpăstui pe logofătul Cânde, care-ți fu credincios din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie ușor mustața deasă, căzută spre bărbie. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am fost covârșiți de numărul lor imens. Ne-am retras, pas cu pas, spre dealurile Împădurite. Măria sa a poruncit evacuarea tuturor locuitorilor din Țara de Jos, incendierea satelor și a recoltelor și otrăvirea fântânilor. Dar nici asta nu poate stăvili urgia. Zi după zi ne retragem mai aproape de munți. Tabăra de pe malul Bârladului a fost ridicată și oștile Moldovei Încearcă să hărțuiască dușmanul care urcă pe Valea Siretului. Pentru cât de puțini suntem, pot spune că avem pierderi mari. Nu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Deși hotărârea lui stârni uimire, Ștefan avea cel puțin două motive Întemeiate. Primul era acela că voia să-i dea prietenului său ocazia de a intra În acțiune, căci aceasta avea să se Întâmple oricum, ori În fața tătarilor, ori În fața urgiei turcești. Al doilea era acela că, până și rănit, Oană era mai valoros decât zece generali pe câmpul de luptă. Dacă exista cea mai mică șansă ca puhoiul tătar să fie oprit, atunci șansa aceea putea fi exploatată strategic doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
crescuseră și o mângâiaseră și care purtaseră, până În ultima clipă, sabia apărării voievodului. Era război și oamenii mureau, Își spuse, Încercând să facă durerea să se reverse spre ceilalți, miile de morți care se așternuseră pe ei Înșiși În calea urgiei otomane. Mureau cei mai buni. Iar atunci, În acea Înserare care se lăsa ca o presimțire a unui hău de Întuneric, moartea lor i se păru Erinei a nu avea nici un sens. Ei muriseră, iar nesfârșitele armate ale lui Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aproape În Întregime. Nimeni nu se retrăsese, nimeni nu fugise din calea valurilor de ieniceri și spahii. Oștenii lui Ștefan luptaseră știind că nu vor mai putea ieși din valea aceea și că nici măcar moartea lor nu va putea opri urgia. Dar aleseseră moartea. Voievodul fusese aproape prins În cercul de fier al războinicilor lui Mahomed, dar fusese luat cu forța de către unul din căpitanii săi, care purta pe platoșă semnul scutului și spadei, și dus În pădure, unde un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la Bradu Strâmb. Nu mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea răzbunării. Ștefan privi În jurul lui. Noaptea era Înaltă și senină. Douăzeci de mii de oameni se adunaseră la Bradu Strâmb, ca să jure credință domnitorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului. 8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință? 9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvîntului Tău... (Oprire.) Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor. 10. La vederea Ta se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
năpustesc rîuri de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. 11. Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește. 12. Tu cutreieri pămîntul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mînia Ta. 13. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău, sfărîmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii pînă în vîrf. (Oprire.) 14. Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]