10,389 matches
-
Notaseră pe el programarea copilului la pediatru. Și următorul examen al mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înverzește repede primăvara, și așa aveau nutreț pentru vite, zice Stridie, dând din cap către lumea de-afară. Prima parcelă de anizantă a apărut în Canada, în sudul Columbiei Britanice, la 1889. Dar se răspândește peste tot din cauza focului. Se usucă în fiecare an ca iasca, și pământurile care ardeau cândva o dată la zece ani iau foc acum în fiecare an. Iar anizanta se reface rapid. Anizantei îi place focul. Dar nu și plantelor indigene, Artemisia și Phlox tenuifolia. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Înștiințarea de la proprietar zice că zugrăveala albă de pe tavan e doar un prim strat, de amorsă. Zică că, atunci când nu o să mai curgă sânge de sus, o să dea cu vopsea pe tot tavanul. Căldura e dată la maximum, ca să se usuce amorsa mai repede. Apa din toaletă s-a evaporat pe jumătate. Plantele sunt uscate ca hârtia. Locașul de scurgere din bucătărie e pe jumătate gol, și gazele din canalizare scapă în sus. Vechiul meu mod de viață, tot ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de amorsă. Zică că, atunci când nu o să mai curgă sânge de sus, o să dea cu vopsea pe tot tavanul. Căldura e dată la maximum, ca să se usuce amorsa mai repede. Apa din toaletă s-a evaporat pe jumătate. Plantele sunt uscate ca hârtia. Locașul de scurgere din bucătărie e pe jumătate gol, și gazele din canalizare scapă în sus. Vechiul meu mod de viață, tot ce înseamnă pentru mine „acasă“ miroase a rahat. Stratul de amorsă a fost dat ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
intră în garsonieră, Mihai lasă cutia cu vodcă jos, sub masa de lucru, scoate din buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă, merge la fereastră să o deschidă, după ce trage într-o parte draperia de pluș verde. Rămîne cu privirea în afară, spre colțul de munte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ajutînd-o să-și dea jos picioarele de pe umerii lui abia cînd o vede făcînd o grimasă de durere, prin care îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cântărise ideea de a se duce pentru o consultație la Flaherty sau de a o suna pe Beverley pentru un sfat sau de a nu face absolut nimic, sperând că, indiferent ce era grăunciorul acela, se va estompa, se va usca sau se va resorbi. Mai simplu spus, spera că va dispărea de la sine. Că îi va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
situație. Crezi că m-am dus la poliție? Că le-am înșirat toată povestea? Nicidecum, bunule cititor. Tu ai fi făcut-o? În schimb, am achitat cei 10 penny pentru accesul la toaleta publică. În cabina strâmtă am răzuit sperma uscată de pe interiorul coapselor mele cu o bucată de hârtie aspră, a cărei consistență se apropia mai mult de cea a hârtiei de împachetat decât de moliciunea hârtiei igienice. Apoi, în timp ce îmi stropeam cu apă fața amorțită, am văzut un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lanțuri muntoase din China au fost botezate după numele lui. Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii Cândva, în China antică, pe bolta albastră a cerului răsăreau în același timp zece sori. Razele lor puternice au ars pământul, au uscat culturile, iar oamenii se sufocau de căldură și se prăbușeau la pământ, unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
această zi se mânâncă un fel de terci din orez fiert, numit Laba Zhou, care conține orez cleios, fasole roșie, mei, sorg chinezesc, mazăre și alte ingrediente, cum sunt curmale uscate, miez de castane, miez de nucă, migdale, alune, semințe uscate de lotus etc. Conținutul variază de la o regiune la alta. În nord, acest terci este un fel de desert, în care se pune zahăr, iar în sud din contră, se pun sare și legume. Această tradiție își are rădăcinile în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care figurinele se pun în apă ca să capete culoare, iar după un timp se scot și se netezesc prin călcare. Aceasta este cea mai importantă și cea mai dificilă etapă în realizarea pieselor pentru jocul de umbre. După ce se mai usucă încă o dată, piesele componente se montează și finalizate sunt "introduse pe scenă''. Teatrul de umbre din Longdong are reprezentări de forme variate și bogate, de exemplu eroii unei piese istorice ce prezintă întâmplări și personaje caracteristice dinastiilor Sui și Tang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prin crestături redau scene din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi în roșu. Crestările au astfel culoarea inițială a tigvei, cu desene de regulă, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se adresează publicului și vine vorba despre persoana d-sale, „CARE ESTE”. Primarul Marian Vanghelie care este. Ca în vremurile de aur ale scolasticii medievale, argumentul ontologic este suprem: bă, nenorociților, puteți să dați voi cu clanța până vi se usucă gâții, că n-am școală, că nu știu să vorbesc, că am furat, că am deturnat, ce sunteți voi, nimic, față de primarul Vanghelie, care este. Să mă dați voi jos pe mine, care este? Dl Vanghelie exprimă instinctiv un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la mama și clocise oul uriaș din care (tot după nouă luni) a ieșit fratele meu mijlociu. Așadar mult timp, foarte mult timp, aproape unsprezece ani scurși de când apărusem în orașul București complet chel și cu buricul gata să se usuce și să cadă, bunicul nostru (Mircea Chiril în certificatul de naștere religios, numai Mircea în actele de stare civilă) a fost doar bunicul meu. Al meu și atât. Or, cum el era doar al meu și eu eram singurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că de vină e Don Quijote. Ascultați aici : “Pe scurt, atît de tare se adîncise În aceste romanțuri, Încît Își petrecea zile și nopți Întregi aplecat asupra cărților lui ; și astfel, cu foarte puțin somn și multă lectură, creierul i se uscă atît de tare, Încît Își pierdu de tot uzul rațiunii. Pierzîndu-și complet mințile, i se năzări cea mai ciudată idee ce intrase vreodată În mintea unui smintit. Se convinse că e musai, atît pentru propria-i onoare, cît și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd ieșea Își lua un costum bleumarin. Avea două asemenea costume, identice. Și le spăla singur În chiuvetă și le usca pe scara de incendiu sau pe calorifer, Însă de călcat nu le călca niciodată. Și Își punea mereu cravată, pe care nu și-o lega prea strîns. Nu o desfăcea niciodată - și-o trecea doar peste cap și o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și-i trist să fii bătrîn, să fii bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la loc pasajul și l-am mîncat. NOTA AUTORULUI Piața Scollay există În realitate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jurați cînd le-am răspuns că Îmi place să fiu singur uneori! Faptul avea pentru ei o semnificație, era un indicativ că doream să rămîn singur toată viața. MÎinile Începură să-i tremure din nou. Domnul Rennit tuși - i se uscase gîtlejul. — PÎnă și faptul că nevastă-mea ținea cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau Întrebările astea inutile. De altfel, nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de Înverșunare În glas, pe tonul unei declarații de război: Dragul meu! — Așa ne vorbeam! izbucni el, triumfător. Anna dădu din cap, fără să-l slăbească din ochi. — Draga mea... spuse el. Glasul ei, cînd deschise din nou gura, era uscat, ca un tablou vechi de pe care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată că pentru mine ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imaginându-mi posibilitatea unei morți și-a unei victime diferite, un profil diferit al rănilor. În pofida încercărilor de-a curăța mașinile acelea, reziduurile șoferilor dinainte rămâneau înăuntrul lor - urmele de tocuri pe covorașele de cauciuc de sub pedalele șoferului; un chiștoc uscat de țigară, pătat cu o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încet în spatele volanului. Helen Remington se întoarse dinspre decapotabila avariată. Aruncă o privire spre capota mașinii mele, evident nerecunoscând vehiculul care-i ucisese soțul. Când își ridică privirea, mă văzu prin parbrizul fără sticlă, stând la volanul deformat între petele uscate de sânge aparținând soțului său. Ochii ei ageri abia dacă-și schimbară centrul de atenție, însă își duse o mână involuntar la obraz. Măsură daunele mașinii, atenția trecându-i de la grilajul îndoit al radiatorului la volanul înălțat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
capăt al tărgii, cu maxilarul pătrățos împins aproape de coapsa ei stângă. Între cele două coapse se vedea triunghiul tuciuriu al pubisului. Urmau numeroase alte pagini dedicate mașinii sport accidentate, depozitate în curtea dezmembrărilor auto, prim-planuri cu petele de sânge uscat de pe scaunele șoferului și pasagerului. În una dintre aceste poze apărea chiar și Vaughan, uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa pe tânăra femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dau amendă! E împotriva legii! Și tu închide groapa! Mă auzi!? Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină rânji triumfător și își aprinse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]