11,855 matches
-
nostru, ar fi mers mai bine... Dar nu s-ar fi jucat răspunde Mihai simplu, parcă să încheie discuția. De ce nu? saltă profesoara umerii, cu un fel de sfîntă naivitate. Pentru că piesa de la televizor, care a fost despre viața de uzină, a nemulțumit pe foarte mulți. Dacă vei scrie ca să-i "mulțumești" pe cei din jur, mă-ndoiesc că vei mai ridica ștacheta. Profesoara își vede de drum, lăsîndu-1 pe Mihai în urmă, ros de colțul gîndului că femeia aceasta, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușa de la intrarea în vilă. Te rog să te faci comod! Tanti e plecată la sora ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana de mașini care duce schimbul trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el înaintînd în salon. Voi întîrzia la uzină, dar... Dacă mergi să lucrezi de noapte, atunci ai să mănînci aici, cu mine. Te rog! arată Doina spre bucătărie. Pînă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana de mașini care duce schimbul trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el înaintînd în salon. Voi întîrzia la uzină, dar... Dacă mergi să lucrezi de noapte, atunci ai să mănînci aici, cu mine. Te rog! arată Doina spre bucătărie. Pînă acum ai fost doar invitatul lui tata. Al mamei în nici un caz rîde fata, aruncînd spre el o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la servitoare... În timpul ăsta poate se mai îndulcesc și relațiile... Doina rămîne un timp pe gînduri, apoi după ce exclamă un "excelent", iese în grabă, întorcîndu-se cu telefonul. Ia-l tu și fă ceva cu el, te rog! Îl duc la uzină și-i găsesc eu un loc, eventual îl arunc în presa de îmbalotat deșeurile metalice. Mihai se ridică de pe scaun și-și înclină privirea: Îți mulțumesc foarte mult pentru masă! Aș vrea să te asigur că-ți rămîn același prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nedelcu a vorbit cu ea la telefon din secretariatul literar, seara asta. Sorina tocmai pleca la un spectacol cu prietenul ei; se împăcaseră, că, un timp au fost certați... Mara îmi spunea că Sorina cunoscuse pe unul de-aici, de la uzină, foarte frumos, dar... L-a folosit așa, să fie văzută împreună cu el, să-l facă gelos pe... Treaba ei! Deci asta-i ascensiunea rapidă a lui Vlad"... gîndește Mihai. Bine pufnește el înciudat și scoate portmoneul, din care trage cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Mihai. Nu, sigur nu! Dar te rog să ajungă la familia Marcu. De ce? Pentru că, așa cum ai zis seara asta, trebuie uneori să depășim destinul prin dispreț, iar cîteodată să stimulăm disprețul. Fostul prieten al Sorinei, cel de aici de la uzină, mi-e prieten și are locurile șase-șapte. Înțelegi? Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în dreapta intrării, lucesc șinele căii ferate, pe care stau două cisterne cu materie primă. La cele cîteva puncte de lucru din prima fază, stă cîte un muncitor. Prin vestiare, pe saltelele de burete, acoperite cu pături, aduse dimineață de administrația uzinei, dorm mulți dintre cei care au lucrat peste zi, o parte din ei, rămași de noaptea trecută, cînd n-au mai putut pleca spre satele învecinate din cauza întroienirii. Fetele din laboratorul de analize își văd de aparate, fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aia n-o mai scot eu la cap cu curentul pe municipiu; las' c-am să încep eu să vă belesc, în frunte cu Haralamb, directorul, că frumosul de el n-a fost nici noaptea trecută și nici asta pe la uzină, iar mîine nici atît, are scuză, vine la petrecere... Te-ai mai întîlnit cu Arbore? Da, aseară. Vine și el? Ne-am zărit doar, se grăbea; îl caut mîine dimineață... Nu-i nevoie, Mihai face Săteanu un gest de lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o vreme ca asta? întreabă Săteanu. Dormeam la spatele tatii. Dumneavoastră? Dormeam în grajd, să am grijă să nu se sperie vitele, să nu rupă lanțul... Evident, eram mărișor, aproape de armată. Apoi, într-un an cam secetos, am plecat la uzină, pentru un timp, dar nu m-am mai întors... M-am întîlnit cu popa nostru, părintele Mihai, prin Iași, o dată, venise la băieți, la facultate; m-a întrebat cum o duc, cum e la oraș, dacă-mi place și aflînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu?, perședinte de ce-a-pe, ori primar, la comună, sau rămîneam pe tarla. Vezi, m-am analizat de multe ori: femeia aceea, profesoara, a născut în mine ideea, nu de-a parveni, ci de-a mă ridica. Voiam să rămîn în uzină, să învăț, să fac facultatea la seral... Haralamb al vostru, directorul, proaspăt venit din facultate, era cu u-te-me-ul în uzină. Avea sarcină să mă lămurească să-l lămuresc pe tata. Sîmbăta mă chema la el: "Te duci la tat-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceea, profesoara, a născut în mine ideea, nu de-a parveni, ci de-a mă ridica. Voiam să rămîn în uzină, să învăț, să fac facultatea la seral... Haralamb al vostru, directorul, proaspăt venit din facultate, era cu u-te-me-ul în uzină. Avea sarcină să mă lămurească să-l lămuresc pe tata. Sîmbăta mă chema la el: "Te duci la tat-tu acasă (așa era Haralamb, necioplit și atunci), îl lămurești iar luni aduci adeverință de la sfat că a semnat cererea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ți-a refuzat invitația? Mihai clatină din cap lung, afirmativ, trădîndu-și părerea de rău. Proasta! Are impresia că ăla o să-și lase nevasta pentru ea... A mai amăgit ăla pînă acum vreo cîteva, chiar și pe una de la voi, de la uzină, o femeie frumoasă, o laborantă. Îmi vine cîteodată să-l iau de guler și să dau cu el de pămînt, dar, îți dai seama, cît timp eu..., poate că și de aceea e bine în funcția asta să fie oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-acum două mii de ani?! sare în sus Săteanu. Așa se cheamă una din operele lui Aristotel. Dar mai întîi, o nedumerire: de ce ți-ai reținut un loc în Direcția Comercială și nu un post de economist la noi, la uzină, ori la întreprinderea mecanică, director comercial, să vinzi semănători, pluguri..., așa-i stă bine unui fost țăran..., care pretinde că-n adîncurile lui... Ridicat deja în picioare, gata să înceapă a măsura încăperea cu pași mari și apăsați, cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprit montajul într-o secție, nea Toadere spune Mihai încet, cu convingere. La o adică, Haralamb te va acuza primul pentru asta. Cum să m-acuze cînd sudorul a lucrat și la el?! Poate că el a plătit la contabilitatea uzinei, chiar și simbolic, dar a plătit. Mai dă-o Dracului, nici chiar așa! rîde Săteanu. Mi-i fi tu prieten, dar... Se plimbă un timp, cercetează cu de-amănuntul instalația de laborator, admiră tablourile de pe pereți, apoi, cînd crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că mulți din brazii plantați dincolo de gardul uzinei, pe marginea șoselei de centură, s-au frînt de la jumătate, ori s-au răsturnat cu totul, aruncînd spre cer cîteva cioturi de rădăcină. Înăuntru, în încăperile instalației, la primele faze, într-o căldură ce nu scade niciodată sub treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inspecția șefilor, dar nu voi ști o iotă din ce s-a descoperit, ce progrese s-au mai făcut în domeniul filamentelor; trebuie să rămîn în cercetare, deși... Pînă în primăvară, la restructurări, funcționa un serviciu de documentare tehnică a uzinei. A fost primul pe lista restructurărilor. E drept, nu ne oprește nimeni să ne instruim continuu, dar ca s-o facem, să parcurgem noi toate revistele pentru a scoate și eventual traduce articolele ce ne interesează trebuie timp; timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am să mai rămîn aici? La Valea Brândușelor am un loc de muncă atît! Conduc o instalație de filamente-carbon, utilizabile în tot ce este modern, mai ales în construcția de avioane, dar ce mă încîntă pe mine asta!? Stau în uzină, zi de zi, și nu-mi mai dau seama cînd trec zilele, nopțile, verile, iernile; iar primăverile și toamnele sînt punctate doar de mici evenimente rituale: primăvara e Paștele, cu ouă roșii, cu noaptea de Înviere cînd merg acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce s-a întîmplat, în fond, atunci?" Scoate agenda, caută, formează prefixul orașului Iași, urmat de numărul unui telefon. Alo, tovarășul procuror-șef Cîmpeanu? întreabă cînd aude mormăitul unui bărbat trezit din somn. Ați lucrat acum douăzeci de ani la uzina mecanică, la...?... Lua-te-ar Dracu'! țipă Cîmpeanu -, sau mai bine te lua atunci, cînd te-a sfîșiat cîinele, că sănătos n-ai rămas, văd. Lasă, dragă, dormi spune mai încet -, e Săteanu... Ce vrei, Toadere, că și zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
astea. Alții au ajuns directori numai bătînd cu pumnul în masă, nici măcar trecînd prin vreo bancă de școală serioasă i-o întoarce Vlad furios. Pe cine căutați, vă rog? întreabă el aspru. Sînt inginera Brîndușa Roman, secretara Comitetului P.C.R. al uzinei răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i motivul acestei ieșiri? Sper că nu raportarea unor montaje neefectuate. Rezervorul stă necăptușit, afară sub zăpadă! reușește Brîndușa să se înfurie din nou. Ce aveți de spus, tovarășe inginer? Nu-i vina mea că sudorul cel mai bun al uzinei lucrează în oraș, la finisarea unor vile, tovarășă secretară strînge Vlad din umeri cu naturalețe, ghicind că femeia, prinsă pe picior greșit, nu-i pusă pe scandal cu orice preț. Hm! pufnește Brîndușa, retrăgîndu-se un pas, măsurîndu-l îndelung cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
piesă de teatru proastă, în care eroul principal apasă pe un buton cu o clipă înainte de dezastru. Da, dar toți sînt adunați, discută, vor două-trei replici, ceva cu haz, să facă rolul Irinei de fată șchioapă. Vlădeanu nu-i la uzină c-a fost de noapte, tu ești singurul care știi unde stă. Ei uite că pe-asta n-o mai fac zice Lazăr și pleacă grăbit spre blocul de peste drum. Ana! strigă întrînd în apartament. Nimeni. Pe masă, un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu batista, apoi îl întreabă: Ai adus? Mihai îi pune în mînă teancul de sute. A murit, Mihai, a murit ast' noapte spune Muraru cu glasul frînt. Mi-a zis că nu-i, dar ea era. Eu am stat la uzină toată noaptea... Și doar îi spusesem că fac rost de bani. Voia să mă lase, zicea că-i mai bine așa. Eu ziceam să lase copilul, poate ne-ar fi unit, nu era femeie rea... A încercat singură o provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în privința propriei anatomii. „Corpul femeii e incredibil“, o anunțase ea, folosindu-se de entuziasmul lui Carol ca de o frânghie cu care să se tragă mai aproape. „E un mecanism care se reglează singur, în continuă schimbare. Un fel de uzină chimică, de fapt. E total diferit de trupul unui bărbat, care nu se schimbă deloc, e static și lipsit de viață.“ În seara aceea, în dormitorul îmbrăcat în lemn deschis la culoare, aflată încă sub efectul cafelei instant, Carol visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
total diferit de trupul unui bărbat, care nu se schimbă deloc, e static și lipsit de viață.“ În seara aceea, în dormitorul îmbrăcat în lemn deschis la culoare, aflată încă sub efectul cafelei instant, Carol visase că e o uriașă uzină chimică, la fel ca rafinăria ICI din apropierea casei părinților ei, din Dorset. Din vagin îi ieșeau o mulțime de țevi, dintre care unele deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile de avertizare protejate de o rețea din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tot atâta cât pe hârtie. Numai că va fi altfel de literatură. Suportul nu dă valoare, dar modifică. O astfel de literatură are nevoie de alți cititori. Nu de mine. Imaginea paralizanttc "Imaginea paralizant\" Lumière și Méliès: muncitori ieșind din uzină și o călătorie în Lună. De la începuturile sale, cinematograful și-a marcat cele două direcții principale: camera care redescoperă realitatea, viața, care ne arată oamenii de parcă i-am vedea prima oară, și camera care contraface realitatea, care întruchipează fantezia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]