2,023 matches
-
timp să se mire. — E bine să știi că nu mă cheamă Venera, cum tot repeți. Numele meu este Tereza. Ți l-am spus încă din prima clipă, când ai apărut aici, în ușă, cu punga aceea nenorocită cu pui vineți, decapitați, despre care pretindeai că sunt portocale. Ți l-am spus și l-am repetat, dar n-ai fost atent, deși pari atent la toate. Nu ești, de fapt. Nici nu poți fi, nu ești destul de nepăsător. Nu ești nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva alături, chircit, redus. Doarme sau doar ține ochii inchiși. Nu îndrăznește să-l tulbure. Își pleacă doar obosită capul. Trezire, nu exaltare sau greață, de data asta. Nu e decât refuz, refuzul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezbrăcați la viața mea și, în ce privește lungimea și grosimea, trebuie să pun scula reverendului în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sticluțe și cutii goale, o amuletă din Irak de purtat pe piele... Mă mai întrebam dacă se va întoarce, vorba ei, într-o zi/ sau într-o seară după ora șase/ când în oraș încep să se lase/ umbre pestrițe vinete de toamnă/ cred c-o să iau taxiul s-arăt că sunt o doamnă/ Dacă nu-n seara asta, atunci sigur cândva/ nu te-ndoi să nu rămâi așa (finalul unui text naiv-vulgar conceput de A., pe care îl recita zdrăngănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
proaspèt râs, Vlad! Auzi, ce-a mai inventat primarul nostru, îmi întrerupe Șerban firul gândurilor încriminatoare, râde ziaristul simțind cu satisfacție cum informația tocmai primitè prin telefon e gata sè se transforme într-o știre bombè, îi miroase de la depèrtare vânătul bun acestui copoi bine dresat, Chelnerul adunè de pe masè farfuriile goale, V-a plècut? ne întreabè el, ne cunoaște deja, venim cel putin o datè pe sèptèmânè aici, Da! da-ul nerèbdètor al lui Șerban, arde sè-mi spunè ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă, dar nu ai putut decât să ajungi cu mașina profesorului Stan pe strada plină de blocuri hidoase unde, până acum câteva luni, ea stătea, ore și ore, la coadă pentru pui vineți, Înghețați. — Dacă nu ar fi venit războiul, care le-a permis rușilor să ocupe atâtea țări, iar Churchill s-a trezit abia peste câțiva ani să vorbească despre Cortina de Fier ce s-a lăsat peste partea de Est a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au borât și mațele din ei, rău, tot pă lângă garduri, sprijiniți cu un umăr, așa, dă ele, că li se tăiaseră picioarele dă frica morții. Apoi mișcă ceva printre nămeți și văzurăm, fraților, o arătare, un strigoi, gol și vânăt. Tot întindea mâna înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla pă gâtu’ lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
erau mulți Întorși. Acum, din câte Înțeleg, după Geografia României, lecția „Basarabia și Bucovina”, un singur om: tata - din atâta omenire ridicată și dusă... Tata le spune, le spune, le spune - ce le spune? Ce le-o fi spunând tata veniților despre ridicații lor? - Voi fi fost eu mic, dar tot Îmi dădeam seama: Îi mințeai... - zic eu, mai târziu. Nu numai că-i mințeai, dar acceptai și plocoanele... Unde-ți erau principiile: cinste, adevăr? - N-ai grijă, erau la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mie, ca să fim chit. Și nu. Pesemne n-a fost să fie. * Din calidor le văd pe toate. Le-o văd. O văd, mai Întâi, pe a Varvarei: subțioară șiroindă În soare, perișorul bine brumărit și-ncrețit; buzele perjulii, mai vinete decât dac-am fi fost pe uscat: floare mușcătoare, fructă abia ructă - cu, deasupra sufletelor noastre, șteapul roșaprins și viu ca via, atât că limba asta nu rostește cuvinte auzibile. Floarea Darurilor. N-am pătruns acest dar floresc, dar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
privi în sus la el. Normal că nu va pleca. Putem oricând să-i otrăvim, să știi, zise ea, încercând să-l liniștească. Iar el zâmbi, fără să vrea, gândindu-se la ziua când fusese dus în grabă, vomitând și vânăt, la Camera de Urgență a Institutului Medical al Guvernului, după ce mâncase una din mâncăruruile pregătite de ea. Plin de bucurie, lipsise o săptămână întreagă de la școală. Privind-o, se simți cuprins de un acces de tandrețe. Mama lui, maimuțele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
camera cu vedere spre piscina din spatele hotelului. Era o zi senină, cu un cer albastru, ca de porțelan. Șezlongurile erau ocupate în totalitate de turiști - unii căpătaseră deja un bronz auriu, alții erau așa de palizi, încât arătau de parcă erau vineți. Diseară, la bar, pe mulți o să-i doară nasurile și umerii de la soare, s-a gândit femeia surâzând, în timp ce-și despacheta geanta de voiaj în care avea haine cât pentru două zile. Apoi Alison s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te faci, că el la fel de ambițios, căpos și lacom, c-ar mai fi vrut-o și pe ea pe lângă celelalte. Așa se face c-au dus-o tot într-un balamuc și-un scandal cu certuri și bătăi, și ochi vineți, și buze sparte, și chiloți rupți; trăgea de ea cu forță, abia acum ar fi putut să spună c-o violează, dar nu i-ar fi cedat nici moartă. Până la urmă, tot el a cedat, de vreme ce a băgat divorț. Ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până să-și iasă din fire și s-o repeadă, așa încât se pomeni nehotărâtă pentru câteva clipe, să-i spună sau să nu-i spună, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ajunge el, de obicei, acasă. Trecuse de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-o speli și s-o schimbi ca pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe toate părțile. O legumă, deh, da’ are stomacu’ bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu-și permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îl găsim pe Jim stând la masă. Își ține capul în mâini și pare că plânge. —Jim? zice Finn, nesigur. Jim își ridică privirea. Fața îi este brăzdată de lacrimi și dă semne că va avea un ochi nemaivăzut de vânăt; dâre roșii sunt dispuse radial de la orbită spre obraji, frunte, tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că poți să vii. Nu ne putem permite să pierdem un tovarăș, nu-i așa, Finn? Avem nevoie de tot testosteronul disponibil, zice Ben. Finn face un gest de aprobare. Și Jim se luminează la față. În ciuda ochiului groaznic de vânăt și în ciuda tuturor celor petrecute, nu l-am văzut niciodată atât de fericit. Este de ajuns această priveliște ca să te atingă la coarda sensibilă - ce-o mai fi și asta. Ajung acasă pe la miezul nopții. I-am terminat whisky-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că dumneata ai calități mediumnice, ai reacționat bine la pontos, eu m-am uitat la dumneata”. „Ajunge!” strigă Amparo și adăugă câteva cuvinte Într-o limbă pe care nu o cunoșteam. L-am văzut pe pai-de-santo făcându-se palid, sau vânăt, cum se zicea În romanele de aventuri că se Îngălbeneau la față bărbații cu pielea oacheșă. „Ajunge! Mi-e greață, am mâncat ceva ce nu trebuia... Fiți buni și lăsați-mă aici să iau o gură de aer, intrați Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai sânge-n sculă! Primul ajunge Stripăru’: își dă pantalonii jos, scoate bicepsul femural. Inspectorul i se bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de nici un fel! Baba-Știma îi cuprinde de-a-nvârtita mâinile, cu legătura mortului. S-a gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
treptele și se apropia de Iuga, iar când servitorul plecă cu trusa stăpânului, scoase pălăria și zise foarte încurcat: ― Mă recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore răspunse numai cu un zâmbet nehotărât, care pe tânărul Herdelea îl zăpăci mai rău. Lavaliera vânătă cu picouri albe îi acoperea gulerul tare și înalt. Își trecu pălăria în mâna stângă și încercă să zâmbească și el fără a reuși. După o pauză, care i se păru un secol, își luă inima în dinți și, potrivindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cusut-o. Seara la culcare, am pus punga cu pedicuță deasupra ochiului stâng și am fixat-o, trecând un inel de elastic în jurul capului, introducând și punguța sub el. După câteva zile, am obținut următorul efect: mi-au dispărut cearcănele vinete de sub ochi, nu mai am riduri la coada ochilor și arăt mai bine la față. Într-o vară, am fost în satul Peștera, județul Brașov, în concediu, ca invitată, la o mini pensiune privată. În satul Peștera, comuna Moeciu, există
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
locală de publicații - suspectată din start -, încît nu văd cine și de ce ar mai publica lucruri de calitate în revistele românești - care oricum nu prea există... Pe scurt, vînătoarea de impostori face victime colaterale mai ales printre oamenii cumsecade. Par)veniții la putere se simt însă cu inima împăcată că au stîrpit răul predecesorilor. Ceea ce este poate și mai grav, fondul comun al tuturor acestor inconveniente mai mici sau mai mari îl constituie ceea ce pare a fi imposibilitatea noastră mentală de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
făcea frică; într-o seară, Marcela își scosese maieul și ștersese un ochi de geam până ce, prin sticla curată, am văzut cerul albastru închis, presărat de stele. După aceste expediții, mâncam întotdeauna bătaie. Cel puțin Marcela venea a doua zi vânătă la noi, dar la fel de veselă și gata să ia tocul de la capăt. Ea m-a învățat să ne jucăm de-a doctorul. Blocul nostru avea un demisol, spre care coborau câteva trepte, înainte să cotească spre ușa apartamentului; la demisol
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]