667 matches
-
de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de pană, țâșni în direcția unui copac cu frunze roșii. Îl străpunse aproape până în cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
L-au băgat În cânepă, ăia doi Îl țineau de grumaz. Futu-ți soarele tău, mă batjocorești tu pe mine!? Cu capra, mă, cu capra!? Apoi, stai tu capră, futu-te să te fut! Leac zice că n-a reușit. Vânjos, s-a zbătut și a reușit să scape. S-a ferit o vreme de flăcău, nu putea ști dacă data viitoare n-o să-i reușească. Dar ăluia i-a trecut destul de repede supărarea. Și-a găsit o fată, avea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia. Mic și Îndesat, cu pieptul umflat și brațele groase, fața rotundă, dinți sănătoși și ochi umbriți de gene lungi care-i dau un aer galeș cu care-ți câștigă Încrederea. În jurul gâtului vânjos, un lanț de aur gros cât degetul meu mic, destul de decent În lumea prin care se mișcă. Dar acum se mișcă Încet, prea Încet, tocând și porționând praful mult prea pe Îndelete. Eu sunt al naibii de curios, e prima oară, tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mașina. Mașina nu mai e acolo, probabil o băgase În garaj. Se hotărăște atunci să-i spargă geamurile la casă, aruncă cu pietre de pe alee, prima nu nimerește, a doua nu mai apucă s-o arunce, Îi sărim eu și vânjosul de Adelin În spate. Se liniștește greu, Îl ducem Înăuntru, mai rămânem câteva ore, ne facem praf. Dar punem la cale răzbunarea. CAPITOLUL XVII. ÎN CARE DOI MEMBRI AI C.A. FAC O REPETIȚIE GENERALĂ Când am ajuns acasă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
O secundă... două... acum! Exact în clipa saltului, prăbușirea bruscă a unui acoperiș de țiglă pe partea cealaltă a străzii, face pe amândoi să tresară. Neamțul întoarce capul și în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
eu conversația. N-ai fi zis că era necesară, la toți ne juca bucuria în priviri, care nu totdeauna are nevoie de cuvinte ca s-o exprime, te simți bine așa, privind la ceilalți și tăcând. "Nimeni nu știe. zise vânjosul și pateticul, în aparență sumbru, Asanache. A fost geniul ei când a născocit firma de afară." "O fi datând, zic, de pe vremea războiului mondial și o fi fost făcută special pentru răniți?" Nu, zise Puloș, clădirea e nouă, e construită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iar faptul că un boier rus dădea ordin să fie sfâșiați copiii de către câini ,arată mai degrabă că se născuse într-o lume încă neieșită din barbarie, decât că îi e proprie omului crima abjectă. Cristos a fost un bărbat vânjos, dacă a putut străbate tot timpul provinciile Palestinei pe jos, mâncând puțin și predicând neobosit. Numai pe cruce a avut un moment de slăbiciune, s-a simțit singur în fața morții, iar noi, reintegrați în univers, putem trece mai ușor pe sub
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bibliotecă, și numai mama, tata și bunicii mei rămaseră stingheri. Mă dusei la ei. E uimitor să-ți vezi părinții încă tineri, în timp ce ai devenit tu însuți un bărbat care s-a însurat și are și un copil. Bunici încă vânjoși, dintre care tata, bunic al Silviei la cincizeci de ani, trăia cu o muiere și n-avea nici un viciu care să-i ruineze mintea și trupul și să-l facă să-și expună cu nerușinare acea muiere cum făceau cei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu vrea să primească. Eu fac reclamație, merg până sus! No, ce să dai, mă Toadere? Că nu înțeleg! Apoi, no, cote, mă! zice țăranul. Cotele aferente? întreabă președintele. No, lasă-le pe-alea, zice țăranul neaoș cu o mândrie vânjoasă, peste alea eu vreau să dau mai mult, mă! Și începe conflictul între eroul cu înalta sa conștiință patriotică (fiindcă predarea cotelor către stat era o datorie patriotică, iar el vroia să predea mai mult!) și inerția eternă a birocraților
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putere, adică avea nici mai mult, nici mai puțin de cincizeci și șase de ani, adică o vârstă în orice caz înfloritoare, o vârstă la care începe cu adevărat viața. Sănătatea, culoarea feței, dinții puternici, deși înnegriți, constituția lui robustă, vânjoasă, expresia lui preocupată din timpul dimineții, la serviciu și voioasă seara la cărți sau la Luminăția Sa, toate acestea contribuiau la succesele prezente și viitoare și presărau drumul vieții Excelenței Sale cu trandafiri. Generalul avea o familie înfloritoare. Ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ultimelor, filmul lui Șahighian modifică acest raport, acordând mult mai mult spațiu secvențelor de amor declarat, gelozie, răzbunare. Regizorul pricepe că e nevoie de o undă purtătoare sentimentalistă pentru a face ca mesajul propagandistic să ajungă la spectatori. Doi flăcăi vânjoși, Ion și Ilie, iubesc aceeași fată, frumoasa Ileana. Ea îl iubește pe Ion, care, interpretat de un fascinant George Vraca tânăr, se numește, semnificativ, Străjeru, în vreme ce pe Ilie ( Niculescu-Brună) îl cheamă doar Păduraru. Respins de Ileana, Ilie sare la bătaie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
efigie al lui Ceaușescu, era exclus să fie harnic sau cinstit. Dar momentul de maximă virulență propagandistică a filmului este lichidarea dușmanului Crețu. După o luptă scurtă, teroristul care voia să arunce în aer tunelul este azvârlit în prăpastie de vânjosul țăran Ion. La început, Crețu fusese montat de bancherii exploatatori s-o facă, acum acționa pe cont propriu, din ură pură. Muncitorii se adună cu torțe la locul faptei și Ion raportează : „Așa a fost”. Nimeni nu- i pune la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
frunză, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, soarele ca un bulgăre de aur scăpătase de amiază. Privi în sus și nu-și credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de umblat. Și cât era de hotărât și de vânjos drumețul, nu-și putu opri un oftat: - Uf! Că mult mai am de suit, Doamne! Cerințe: 1. Pune în locul punctelor, jumătatea de enunț potrivită din cele scrise cu litere cursive. 2. Încercuiește forma corectă a cuvintelor 4. Rescrie, pe linie
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
notă de insolit. Altă construcție epică, de asemenea cu subiect minier, Nepoții lui Horia, un mic roman, rezistă lecturii doar fragmentar. Rețin atenția câțiva băieși din Munții Apuseni și moții ciubărari cu nume ciudate (Azuț, Avisalon, Ion Greul), pe cât de vânjoși, pe atât de curați sufletește. Ciobanul care și-a pierdut oile (1954), narând, mai mult sau mai puțin convingător, evoluția unui cioban care își găsește oile, la propriu și la figurat, prin integrarea în „lumea nouă”, își plasează epicul în
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
lipsurile de care suferă constituie într-o alianță, mai degrabă, un factor negativ”. Nu în ultimul rând, în statele Micii Înțelegeri, România reprezenta numărul cel mai important de militari, Cehoslovacia se dovedea cel mai bine înarmat, iar Iugoslavia cel mai vânjos. Anexa lucrării a cuprins și o schiță cu dispunerea marilor unități (sediul comandamentelor de corp de armată și divizii, precum și aria de responsabilitate) ale celor trei state, la nivelul lunii aprilie 1934, care, în ceea ce privește România, se afla foarte aproape de realitate
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
așa ceva, la fabrica de confectii din Vaslui, iar Cocu era , parcă șeful serviciului cadastru, la municipiul Vaslui, dar această informație o am de înainte de revoluție, acum cred că sunt și ei pensionari ca și noi . Cocu era mai « tare » , mai vânjos, iar Țucu mai bolnăvicios. Acum nici eu nu știu nimic de ei. - Îi mai aveam colegi de școală pe frații Lupu - Costică și Gică. Ăștia erau veri buni cu maică-mea. Făceau parte, ca să zic așa, din gașca mea. Când
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin excelență toate coordonatele unei astfel de apariții. Întotdeauna intra pe strada noastră dinspre piață, însoțit de teleguța<footnote cărucior (cu două
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ani mintea mea s-a trudit pentru tine și sufletul meu a pătimit pentru tine. Am dorit și am visat, am luptat și am îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase cea mai bună armă, în sufletul tău cinstit, cea mai bună credință, în inima ta curată, cel mai viforos avânt, pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar cea mai nepătată haină, în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
am făcut, făr-bine cât am putut. Am luat de la bogați de am dat la cei săraci. Frunză verde izmă creață, când s-a făcut dimineață, Adânc mormânt îi săpară, feciorii din Cârțișoară. Să așeze-n el frumos, trupșor de haiduc vânjos. La trei zile satu-o vint să-l petreacă la mormânt. Urlă câinii-n sat și latră, pe Budac îl duc la groapă, Iar acolo-l înconjor cu flori roșii de bujor Și cum stau și îl privesc, lacrime fierbinți pornesc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru lemne, etc. gătej lemn scurt, lemn pentru ațâțat focul gâmboț de dimensiuni reduse gânj nuiele împletite cu care se leagă doi pari la un loc gârligiu locul prin care se coboară pe trepte în pivniță ghelău rindea ghigan energic, vânjos, plin de viață glajă sticlă globin cremă de ghete glodare fructe H haramină femeie voluminoasă haznă (a-i fi) a fi satisfăcut, bucuros, mulțumit hăbăuc zăpăcit, iresponsabil hășcău pungă de piele confecționată din scrot de berbec în care se păstra
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Îl mai văzusem și altădată pe Restoiu preumblându-se pe peronul din fața cazematei Casei Scânteii. Mișună de pe la un birou la altul, pentru că tot de aici, de prin birourile astea, Își conduce el trustul. Uite-l flancat de două gorile Înalte și vânjoase, că-i pun pe de-a-ntregul În valoare statura lui de un metru și jumătate. De data asta iată că am ocazia să văd cu ochii mei ce am auzit mai Întâi de la Ortansa și n-am crezut, iar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meu, având grijă totuși să nu se lase cu toată greutatea, În timp ce-mi plimbă palmele peste umeri și brațe Într-o mângâiere continuă Însoțită de uitătura ei avidă. - Oh, tăticuțule, nu ești bătrân deloc. Ești slab, da’ ești vânjos și mușchiulos. Uite ce mușchi ai, uite ce bărbat. Și n-ai burtă deloc, da, așa-mi plac mie bărbații, fără burtă și mușchiuloși așa ca tine. - D-aia nu mai gătești tu, ca să nu fac burtă, ai? - D-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Gheorghe Baltă, a luptat în Răsărit, până la Stalingrad și înapoi.. și în Apus până în Tatra. Înalt, cu umeri puternici, cu ochi negri care te ardeau ca tăciunele aprins, cu un mers drept ca lumânarea, abia trecut de treizeci de ani... Vânjos și iute ca o șopârlă, se strecura pe nesimțite prin sate în miez de noapte, băgând groaza în autoritățile comuniste. Numai la auzul numelui de „Baltă”, comuniștii erau cuprinși de spaimă. De teamă, demnitarii comuniști nu se mai deplasau pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care-l mistuie. Fruntea când i se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă la gândul zilelor mai grele si mai rele. Buzele sale zdrobite de patul armei, îngânând ceva, numai de el știut, care-i stoarce sufletul... Brațele vânjoase, pieptul gol, mușchii tari și sângele ce-i bate vioi în vine, arată puterea, energia și sănătatea unui întreg popor, care trăiește în el, și care va trăi după dânsul. Câtă dreptate a avut, când le-a spus securiștilor... „ - Puteți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un mesaj Îmbucurător! După figurile lor mai smede sau mai gălbui, cu ochi oblici, mari sau mai mici, cu plete negre, pomeți proeminenți sau supți sunt indonezieni, chinezi, malaezi, ce se Întorc la caselor. Ici, colo, câte o figură mai vânjoasă, roșcovană de australieni sau neozeelandezi reveniți din bătrâna Europă. Puțini sunt cei ce călătoresc În vacanța În insulele de vis ale Pacificului sau În Îndepărtata Țară a Cangurului. Aeronava noastră ca un maestru de karate, despică aerul rarefiat al cerului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]