770 matches
-
de tine, Ierusalime, cine să te plîngă? cine să meargă să te întrebe de sănătate?" 6. "M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi, de aceea Îmi întind mîna împotriva ta și te nimicesc: sunt sătul de milă. 7. Îi vîntur cu lopata, la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor. 8. Văduvele lor sunt mai multe decît boabele de nisip din mare; peste mama tînărului, aduc un pustiitor ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
strigătul luării Babilonului se cutremură pămîntul, și se aude un strigăt de durere printre neamuri." $51 1. Așa vorbește Domnul: "Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeii, un vînt nimicitor. 2. Trimit împotriva Babilonului niște vînturători care-l vor vîntura, și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui, în ziua nenorocirii. 3. "Să se întindă arcul împotriva celui ce își întinde arcul, împotriva celui ce se mîndrește în platoșa lui!" "Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor adunări și scăderi rânduite cu creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deschiderea. „25oo...” - juma-juma. Cap de mort contră. „32oo...” - așa și așa. Doctorul cu fler de cunoscător, cumpăni situația. „54oo...” - para’ndărăt. Gică picior de lemn avea zarurile În mâna stângă. Cu o iuțeală fulgerătoare le strecură În mâna cealaltă, le vântură de câteva ori În palmă și, În cele din urmă le fulgeră pe covor, sub privirile de ghiață a celorlalți. Satisfăcut, Cap de mort constată. „4 : 3...” Această așezare a zarurilor, era nulă. Veni rândul Balaurului să-și Încerce norocul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă voi ocupa numai de dv., până atunci Însă,vă rog să serviți un păhărel cu țuică. Umplu păhărelele, ciocni, Îl bău dintr’o Înghițitură pe al lui, plecănd În treburile sale. La rândul lui Nando, sorbi câteva picături, le vântură de câteva ori prin gură ca un bun cunoscător - decretând. „Prună adevărată! Această licoare trebue băută În loc de aiazmă...! Eu propun să Încercăm, poate ne vinde și nouă câteva sticle...” „Fii În pace...! Dacă a oferit să bem, nu să ne
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la cana, umplându-l cu un fel de lichid incolor, Încercând să aprecieze. „Îmi pare rău, oricât m-ași strădui...!” „Gustați, domnule Gică Popescu, gustați cu Încredere...! Nu-i nimic otrăvitor, Încă...!!” Ne având cale de ales, Gică Popescu sorbi, vântură conținutul prin cavitatea bucală, exclamând. „E apă... Apă chioară...!!” „Sigur ... Ce altceva poate fi...? Acum puțină atenție, vă rog...!” În colaborare cu lucrătorii introduse În butoiul cu apă câteva kilograme de „Sare de lămâie”, câțiva bulgări de „Sodă caustică”, aproximativ
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cunoscând În prealabil adevărul din afirmațiile lui, Șeful de Șantier, Contabilul Șef Gică Popescu Împreună cu Tony Pavone, Îl asaltară cu Întrebările. „Este adevărat..? Sigur, nu putea fi altfel...!” Șeful comisiei stingherit, păstră tăcere. Dădu la iveală un tenc de hârtii, vânturându-le prin fața lor. „Îmi pare rău...S’a strecurat o greșeală...! Va trebui să măsurăm din nou...!” Șeful Șantierului izbucni. „Ce fel de greșeală, tovarășe inginer, ne puteți arăta...?” „Nu am reușit Încă să centralizez toate calculele Însă, trebue să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
separatismului inițiat de elitele din stânga Nistrului. În consecință, cinci raioane de croială sovietică se declară independente de Chișinău. Astfel, în plin proces de dezagregare a Imperiului, s-a format o mică republică, condusă de un mare clan. Nostalgic, omul sovietic vântură în continuare teza despre ”superioritatea intelectuală a elitei” de la Tiraspol. Astfel își alimentează rezervele de vanitate și românofobie. În 1992, mass-media separatiștilor titra ostentativ: ”Наши ушли, а мы держимся!” (”Ai noștri au plecat, dar noi rezistăm!”). Comparau astfel situația orașului
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-te la ăia cu șahu, nu mai cloci la televizor, și tot cu gura la mine ! Io, să fiu ca el, aș plezni, tot în casă și tot în casă ! Așa, stau ce stau și la urmă ies să mă vântur : o zi la ăla, o zi la ăla, mai schimbi și tu o vorbă, mai auzi una, alta... — Bine faci, madam Delcă, bine faci ! Trebuie să ne cheltuim și noi într-un fel energia, pentru că totuși mai avem destulă ! Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ți-o pui cu prietenul tău la slujbă cum ai crede. PÎnă acum, nu mi-am dat niciodată seama cît de larg deschis e biroul nostru. Și cît de mulți pereți despărțitori din sticlă avem. Și cîți oameni se vîntură Întruna Încoace și-ncolo. La ora unsprezece, a doua zi dimineață, Încă n-am reușit să fac planul de bătaie. În mintea mea, o făceam undeva În spatele unui ghiveci sau așa ceva. Dar, acum că mă uit mai bine la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Încercăm să o luăm pe jos spre Clapham High Street ? Dar sînt cîțiva kilometri pînă acolo. Mă uit la ceas și tresar șocată În clipa În care văd că e 9.15 . A trecut peste o oră de cînd ne vînturăm Încoace și-ncolo, și n-am băut nici măcar un pahar de ceva. Și toate astea sînt doar din vina mea. Nu sînt În stare să organizez nici măcar o seară cît se poate de simplă În oraș, fără să fac niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că mă văd cu Tristan de la Design, nu ? Pe bune acum, Tristan n-ar putea să arate mai tare ca un gay nici dacă ar purta colanți din piele de leopard, ar avea În mînă o poșetă și s-ar vîntura Încoace și-ncolo fredonînd suav hituri de-ale Barbarei Streisand. — Nu, zic, reușind cu greu să-mi mențin sobrietatea. Nu mă văd cu Tristan. — Foarte bine ! spune Connor, dînd aprobator din cap de parcă tocmai ar fi marcat o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu am ce altceva să fac. O să fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. SÎnt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul tîrgului. Chelnerii se vîntură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzînd din zbor frînturi de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus la un client și presupun că n-are să se Întoarcă pînă... — Perfect. Fiindcă nu pe el voiam să-l văd, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă potcoave, de nu pot să-nțeleg ecoul lui vulgar și divin? Sau se vor fi aprins plînsurile? Ori vânturi ce-ntețesc incendiul lacrimal al lumii? Când zăresc cerul, îmi vine să mă dizolv în el, iar când privesc pământul, să mă îngrop în măruntaiele lui. Atunci să mă mai mir de ce unul și altul se descompun în minte și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele ăsta mi-e cunoscut, o întrerupe principele încruntat. Se îndreaptă de spate, indispus. — Știu cine e, își amintește cu asprime în glas. Un turnător notoriu. Vântură din mână: — În numeroase procese a reprezentat acuzarea poporului și nu de puține ori a adus în fața tribunalului oameni pe care eu, personal, i-am considerat după aceea, la apel, nevinovați. N-am cunoștință de astfel de lucruri, se apără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu: Măcar sunt bune? Trio Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu poate ține pasul cu iuțeala gândirii împăratului. Se hotărăște așadar să fie prudent și vântură din mână. — Așa și așa... Vocea bătrânului se înăsprește. — Și ce-i cu asta? Fulcinius se panichează. Nici această veste n-a avut efectul scontat. Decepția îl face să ezite: — Sunt... sunt poezii de dragoste... — De dragoste!? repetă cu uimire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își zice Occia. Pare calină. Dacă nu e proastă, va fi ușor de strunit și se va integra. Se pregătește să-i vorbească despre templu și despre viața lor de aici când, pe neașteptate, două preotese cad grămadă peste ele. Vântură din brațe să-și păstreze echilibrul. Vociferări mânioase o înconjoară din toate părțile. Chiar înainte de a-i simți mirosul caracteristic, al șaselea simț o avertizează că Asinia e din nou prezentă printre ele. Cum de a scăpat de sub supravegherea Corneliei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O fi Scaurus mare avocat și orator, dar e un individ plin de vicii. Unde mai pui lipsa de delicatețe față de ea, din moment ce Quirinius este bun prieten cu Tiberius. Sau or considera nesimțiții că n-o mai interesează acest aspect! Vântură mânioasă din evantai, încercând să se liniștească. Bine măcar că sora ei, Claudia Pulchra, a avut bunul-simț să nu apară. I-a trimis, bineînțeles, o invitație. Trebuia. De ochii lumii sunt în continuare o familie. Își înăbușă un oftat. Nu știe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și dacă avem destul timp... Toți râd, bucuroși să alunge apăsarea. Cu un uruit ca de roți în urechi, Vipsania fixează din priviri degetele umflate, cu unghii scorțoase și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să-și vânture întruna mâinile când vorbește. — Așa e, încuviințează bătrâna Calpurnia Cezarina. La Roma nu ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce a însemnat momen tul de slăbiciune, semnalul unui nou avertisment. De ce a ajuns abia astăzi biletul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Livius vede că pupilul său pierde teren. Se hotărăște brusc. — Stilul lui Pollio e aspru și uscat. — Ei, asta-i bună, se indignează la rândul său Sallustius, care a preferat să nu se bage până acum. Roșu la față, istoricul vântură din brațe către el ca să fie lăsat să termine. Un discurs este asemănător corpului omenesc... Doamnele schimbă între ele priviri șocate. — Am trăit s o aud și pe asta! ironizează în continuare Sallustius Crispus. De data aceasta, Titus Livius nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neam mai curajos ca al nostru. Pe câmpul de bă taie e o rușine pentru căpetenie să-l întreacă soții în virtute, iar pentru aceștia este o infamie să fie mai prejos decât căpetenia lor. Rufus îl simte cum își vântură pumnul prin aer. — Mai mult, e o mișelie și-o ocară pe care o porți după tine toată viața să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de privi rea pizmașă cu care Aelius Seianus l-a salutat pe Paterculus. Nero clatină din cap: — S-ar putea ca în vestibul să mai fie încă o grămadă de clienți. După o clipă, adaugă cu un surâs obosit: — Plevușca. Vântură din mână: — Se vor ocupa Seianus și Lygdus de ei. Găsesc ușile mari de lemn, decorate cu cuie aparente, în chise. Un dulău de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine dacă banda de pe poale face parte din țesătură, sau este doar aplicată. Nu-și dă seama. Își mută apoi privirea la propria lui togă, cu un chenar pe margine din două dungi de purpură tyriană, culoarea sângelui închegat. O vântură discret pentu a admira cum se schimbă nuanțele în bătaia soarelui. Este purpura cea mai apreciată. Se înnegrește când te uiți la ea din față, iar de sus în jos strălucește. Gândul îi fuge cu mulți ani în urmă, când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lupte Împotriva fasciștilor și a trupelor SS, Își pierduse un picior și comanda toate brigăzile de pe colinele din jurul târgului ***. Și iată că se Întâmplă povestea aia urâtă. Într-o zi, partizanii se arătară În târg. Coborâseră de pe coline și se vânturau pe străzi, Însă fără uniforme bine stabilite, cu eșarfe albastre la gât, trăgând rafale de pistol-mitralieră În văzduh, ca să-și semnaleze prezența. Vestea a făcut Înconjurul, toți s-au Închis În casă, Încă nu se știa ce fel de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]