2,982 matches
-
Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul răcoros Îl făcu să Își revină de-a binelea. Efectul vinului se risipea Împreună cu orele nopții celei mai adânci. Simțea cum ideile Începeau să i se limpezească, chiar dacă un vârtej de imagini și de chipuri femeiești continua să Îi traverseze mintea. Își ridică din nou privirea spre punctul unde crezuse că o zărește pe Antilia, dar acum tot peretele era Învăluit În beznă. Își roti capul În jur, căutând zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit pe latura scurtă a pieței. Pe acea scenă improvizată se mișcau Încoace și Încolo niște trupuri Îmbrăcate În straie multicolore, Înconjurate de o mulțime care aplauda. Ultimul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și totuși tot ceea ce trăiește nu-i decât un palid reflex a ceea ce este În ceruri, conchise el. — Vorbești de slava lui Dumnezeu? Întrebă Dante. — Mă refer la forța nesfârșită a astrelor, care gravitează În Înălțimi și ne atrag În vârtejul orbitei lor. Ele sunt adevărata temelie a creației. Ele ne fac să fim ceea ce suntem, așa cum v-am mai spus. — Dar În cavernele cerurilor nu există lanțuri pentru spiritul nostru. El este liber să aleagă și să dorească. Raționamentul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel care Îi urmărea pașii Antiliei, care o ținea de mână la primejdie, care Îi mângâia trupul de aramă. Era un singur om. Locuitorul acelui turn. Chipurile membrilor celui de Al Treilea Cer i se roteau prin minte asemenea unui vârtej. Strânse grăbit hârtiile În mantie și alergă spre intrare. Trecu pe dinaintea cufărului fără să-l Încerce măcar un gând la averea pe care o lăsa nepăzită. 20 În aceeași zi, pe la miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo, e nevoie de harta vânturilor și a curenților marini, care permite ocolirea vârtejurilor și a stâncilor. Asta Îți ofer: portulanul acelui nou pământ. Tăcu. Femeia aștepta și ea În tăcere, cu ochii măriți de teamă. — Un avantaj de o oră, zise Încă o dată Veniero. Apoi, Îți vei putea relua urmărirea. O corabie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
decis către biroul cu numărul trei, cel În care pătrunsesem În noaptea aceea nefericită. Ce așteptam de la Întâlnirea cu fostul decedat? Nimic special, poate doar o explicație rezonabilă privitoare la acuzația care mi se adusese, chiar dacă, sincer să fiu, În vârtejul revelațiilor pe care mi le produseseră dialogurile cu Howard și Eveline, aproape că uitasem de ea. Psihic robust, de peizan carpato-danubiano-pontic, ce mai! Biroul doctorului Wagner era Închis. Prin preajma ușii patrula Însă, ca din Întâmplare, un individ cu alură tipică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am mai vorbit când eram amândoi În aer - În avion, vreau să spun. Noel Corbu Începe să construiască legenda tezaurului de la Rennes-le-Château, printr-un interviu consemnat de un jurnalist provincial În publicația Dépêche du Midi, care apărea la Carcassone. În vârtejul evenimentelor care transformă satul În loc de pelerinaj, de studiu și de nebunie mediatică, devine o veritabilă vedetă. Un detaliu interesant: În reconstituirile vieții lui Bérenger Saunière pentru televiziunea franceză interpretează chiar rolul abatelui, cu care unii Îi găsesc ciudate asemănări. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic - se justifică matelotul de sus. — Bine, hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după alți cunoscuți. între timp i-am trecut în revistă vestimentația. Firma de relații cu publicul a lui Baby reprezenta mai ales designeri de modă și era mereu îmbrăcată extravagant. în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu era reușit. —L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Sam, adu-ți aminte ce ți-am spus - nu ai cu adevărat nevoie de mine. Mi-a zâmbit, cu zâmbetul ei minunat și plin de lumină. Nu ai nevoie de nimeni, decât de tine. * * * L-am găsit pe Dave în vârtejul din camera de dans, trăgând câteva linii de cocaină rămasă pe haine și, deși bine aranjat, continuă să danseze țeapăn în următoarele ore. Muzica avea succes și nimeni nu-și propunea să o lase mai moale; hip-hop, trash metal, jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
șemineului electric, încălzindu-ne pline de recunoștință. Cele două țevi străluceau într-o lumină puternică, portocalie; covorul, sau ca să fiu mai precisă bucățile de covor, erau de un maro închis, cu model portocaliu și galben în formă de pătrate și vârtejuri. Aducea a anii ’70. în câțiva ani livingul va atinge culmile designului interior - asta dacă mai rezistă covorul până atunci. Bucățile de pâine prăjită erau aurii și musteau de margarină și Marmite; nu puteam să-mi imaginez ceva mai delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu-și putea ascunde bucuria. Dar Beppo era ca lovit de fulger. După câteva minute a dispărut pe ușă, îndreptându-se glonț către tipografie. Se trântise ca un balot pe sofaua albastră. Gândurile i se roteau prin cap ca un vârtej de apă. „Fiul meu m-a trădat!“ bombănea el. „El, inima inimii mele!“ În viață nu mai era nimic în care să mai creadă. Ani de-a rândul plănuise pentru toți și pentru tot și ei acceptaseră fără revoltă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
struguri mov. Am văzut din depărtare cum bucata de gheață pe care se aflau orchestra și pianul s-a înclinat, apoi s-a răsturnat, scufundându-se ca un vapor împreună cu toți cei care se aflau acolo. Mikael căzuse în marele vârtej și ieșea din când la suprafață, arătându-și dinții albi de sidef. Am stat încleștată de stâncă minute lungi ca o eternitate. Aveam senzația că asistam la toate fără panică și durere. Mă întrebam numai dacă mai eram vie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cer, se auzea altă muzică decât cea de carnaval. Poate era cealaltă parte a orașului, unde nu se ținea carnaval. Auzeam vorbindu-se în dialect despre un accident în care pieriseră mai ales cei care se aflaseră în apropierea marelui vârtej. Și concluzia că apa nu va reda corpurile niciodată. Nu știu cum am ajuns la hotel, cine mă pusese în pat între pături călduroase. Eram obosită de moarte și îndurerată de dispariția prietenilor și cunoscuților mei. Ziua următoare a suflat foehnul curățind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cap să-l pun pe soțul meu într-o închisoare. În timp ce mă sfâșiam cu întrebări de tot felul, rupând în bucăți hârtia cu pete de cerneală, l-am auzit deodată pe Sucki cântând. Aripile lui făceau un sunet de mic vârtej în zborul brusc care tăia aerul sufrageriei. Reușise să se strecoare din „palatul său“ prin una din „dantelele“ coliviei, așezându-se apoi liniștit pe una din stinghiile din vechea lui colivie. L-am auzit mâncând semințe și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tăcere. Nu poate fi nimic adevărat. S-au mai petrecut accidente, încercă Ileana să-i explice. Câțiva dintre tinerii ce s-au aventurat să înoate în larg au fost înghițiți de ape, s-au scufundat și niște bărci prinse de vârtejuri, însă totul s-a petrecut la lumina zilei și nimeni nu dădea crezare vorbelor din bătrâni. Oamenii sunt înghițiți de ape peste tot, nu numai aici. Acum însă mi-am schimbat părerea. Tot nu pot să cred! Ileana ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era culcat la pământ. Tulpinile subțiri zăceau frânte la o palmă deasupra solului pe o porțiune cu un diametru de câțiva metri. Frunzele veștede fuseseră răscolite și adunate pe marginea unui cerc larg, ca și cum ar fi fost spulberate de un vârtej. Acolo unde s-ar fi aflat mijlocul cercului era o adâncitură în pământul reavăn, nu mai lată ca pieptul unui om. Ce s-o fi întâmplat aici? întrebă Cristian Toma apropiindu-se de locul acela. N-am mai văzut așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă, o alergătură generală de bărbați și femei În căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i pe oamenii aceia. O porniră pe malul Arnului, În aval de Ponte Vecchio, până dincolo de șirul de mori de apă. În acele momente, râul, aproape lipsit de apă pe timp de vară, curgea cu Încetineală, adesea Înșurubându-se În vârtejuri largi. Pe prundiș, În apropiere de primul stâlp de la Ponte di Carraia, se adunase o mică mulțime de oameni care se uitau la ceva și discutau cu Însuflețire. Ajungând la fața locului, poetul pricepu motivul acestei agitații: prins Între paletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Străjerii plecară. Între timp, Dante se gândea la ce avea de făcut. Așadar, călugărul nu supraviețuise după fuga prin pasajul subteran. Pentru un motiv sau altul, trebuie să fi alunecat În râu, iar acolo, Îngreunat de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut Întocmai. Judecând chiar după starea cadavrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]