903 matches
-
și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu nimic altceva în afară de nisip. Mai departe, fură depășiți de pași și voci care mergeau în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un timp, apele mi-au adus o barcă putrezită, unul din sicriele acelea făcute din câteva scânduri bătute în câteva cuie și unse cu smoală, pe care și le construiesc țăranii de prin partea locului; cu ajutorul ei și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De multe ori, culcat în barcă, ascultam zgomotul apei, al vântului, al trestiilor sau al viețuitoarelor, n-am să le enumăr, am să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cazul de față e vorba de un proces termic simplu, asemănător celui care are loc în corpul fiecăruia dintre noi, când reținem căldura din afară. Acum, vor trebui să recurgă la motoarele cu reacție, la elicele propulsoare sau chiar la... vâsle. - Nu, n-au să-și bată capul cu astfel de lucruri, zise McCann, privind ecranul. Își vor folosi tunurile termoradiante! Ar fi mai bine să închizi ușa! - Așteaptă! - Bine, dar riscăm să ardem de vii! - Îți repet că am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Sfântul Sava, aici, lângă noi, unde era elev. Și când era încă în creștere, la 14 ani, s-a dus la Conservator, fără știrea părintelui său. Nu era deloc frumos, avea brațele prea lungi, ca la maimuțe, cu palme ca vâslele, fără expresivitate și, mai ales, picioare strâmbe, în O. Și cel mai rău, era peltic. — Mio Dio! a exclamat signor Giuseppe, care e sensibil la tot ce ține de scenă. — Așa că profesorul l-a așezat în ultima bancă, de milă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea: „Chemați-l pe tatăl vostru și haideți, băieți, că masa e gata!“. Tatăl lor își lăsa primul lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut să atingă toți peștii, pe fundul apei. Așteptau să soarbă el primul și abia apoi se porneau să își mute pâinea ori sarea de la unul la celălalt. Mestecau și își rumegau gândurile, fără să le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
purpurii ca rugina -, cu fire luxoase, Bidjar ori gilimuri aspre, din păr de cămilă. Când voiau să prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu țineam să-l aud întrebîndu-mă cu vocea lui calmă, politicoasă: "Nu te simți bine, Daniel? Dacă n-o să suporți, nu ne silește nimeni să mai venim". Am strâns mâinile pe vâsle, hotărît: "Te voi sili să mă admiri, domnule Dinu". După ce-am legat barca și am străbătut o bucată de drum printre cioturi de sălcii, am ajuns în cătun. Părea gol. Nu se zărea nimeni prin curți, reparând plase, bărci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridicîndu-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără să ne mai oprim acolo. Când am ajuns la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însîngera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. ― Nu înțeleg, făcu el. ― Crezi că sânt anormal? A râs atunci. ― Nu, deloc. Eu sânt anormal. În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în apă. Dacă o pierdeam și pe cealaltă, n-aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedîndu-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe dracul în ea. Am lăsat vâslele să atârne în apă. Nu mă grăbeam. O iubeam, oricum, altfel, cu totul altfel decât pe celelalte femei. Până la ea mersesem pe o cărare comodă și neîntortocheată. Nu cerusem femeilor mai mult decât îmi puteau oferi și nu le jignisem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de lacrimi. Barca abia înainta. Lin, ca în somn. Am privit în adâncul apei și am tresărit văzând broaștele cum se târau cu burta pe stele. Era o imagine aproape nerușinată. Parcă orăcăitoarele făceau dragoste cu astrele. Brusc, am înfipt vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-am mai văzut țopăind. După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întîmplat să-ți propună să renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: "Afurisită ploaie". Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui Susan și Sandrei? Ce-ar putea să-i spună lui Gus Levy? Bănuiesc că și fundația se duce de râpă, nu-i așa? — Bineînțeles că nu! Domnul Levy zâmbi în sinea lui. În sfârșit, rămăsese și soția lui fără vâsle, încercând să-și găsească drumul pe o mare de confuzii și-i cerea lui s-o îndrume. Vom institui un premiu. Pentru ce se presupunea că-l acordăm, pentru servicii meritorii și curaj? — Da, spuse umil doamna Levy. — Uite. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu țineam să-l aud întrebându-mă cu vocea lui calmă, politicoasă: „Nu te simți bine, Daniel? Dacă n-o să suporți, nu ne silește nimeni să mai venim”. Am strâns mâinile pe vâsle, hotărât: „Te voi sili să mă admiri, domnule Dinu”. După ce-am legat barca și am străbătut o bucată de drum printre cioturi de sălcii, am ajuns în cătun. Părea gol. Nu se zărea nimeni prin curți, reparând plase, bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se brusc. Hai să mergem. La întoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fără să ne mai oprim acolo. Când am ajuns la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însângera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. Nu înțeleg, făcu el. — Crezi că sunt anormal? A râs atunci. Nu, deloc. Eu sunt anormal În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în apă. Dacă o pierdeam și pe cealaltă, n-aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedându-le atenție, mă vor lăsa în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe dracul în ea. Am lăsat vâslele să atârne în apă. Nu mă grăbeam. O iubeam, oricum, altfel, cu totul altfel decât pe celelalte femei. Până la ea mersesem pe o cărare comodă și neîntortocheată. Nu cerusem femeilor mai mult decât îmi puteau oferi și nu le jignisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de lacrimi. Barca abia înainta. Lin, ca în somn. Am privit în adâncul apei și am tresărit văzând broaștele cum se târau cu burta pe stele. Era o imagine aproape nerușinată. Parcă orăcăitoarele făceau dragoste cu astrele. Brusc, am înfipt vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-am mai văzut țopăind. După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întâmplat să-ți propună sa renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: „Afurisită ploaie”. Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atât de învecinate, că erau unite prin niște punți de lemn. Casele toate aveau o ușă care dădea spre apă, și caii lor erau în formă de bărci, lungi și înguste, ce stăteau drept chiar dacă gondolierul vâslea cu o singură vâslă. Apa pe fundul lagunelor, mai ales până la venirea mareei, era mică și mirosea veșnic a alge putrezite și a pește mort, ca să nu mai vorbim de armata de țânțari. Pământurile pentru viță-de-vie și grădinărit erau puține; apa bună de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza unui vas aflat la orizont. O ambarcațiune cu vâsle, încă departe, se apropia agale. Am recunoscut spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vechile răni din inima mea. Dar Benia era mereu prin preajmă, captivat de priveliștile călătoriei, care era, pentru el, un fel de dar al unei alte vieți. Îmi arăta pânzele care fluturau în vânt sau, când nu bătea vântul, cum vâslele se mișcau în armonie. Nu-i scăpa nimic, arăta înspre orizont și înspre copaci, înspre păsări în zbor, înspre oamenii care arau pământul, flori sălbatice, o bucată de papirus care arăta ca un câmp de cupru în soarele la asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Încleștă peste a ei și, cu o forță nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie ieși la suprafață, pe jumătate sufocîndu-se, și se feri În ultima clipă de vîrful vîslei scurte cu care Gwen Încercă s-o doboare. Se dădu la fund, făcu cîteva mișcări rapide de Înot pe sub apă, ferindu-se să facă bule de aer și ieși din nou la suprafață, În spatele lui Gwen. Aceasta se răsuci, vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]