788 matches
-
după doctori! I-a venit rău, și atâta tot. Totuși purtarea lui Simion începu să pună pe Aglae pe gânduri. Simion își examina hainele și le găsea prea scurte, dibuia prin toate dulapurile, scotea afară rufăria și hăinăria și se văita că dușmanii "omoară" hainele, le bat, le taie și le chinuie, persecutând astfel spiritul ascuns în ele. - Ești nebun, striga Aglae, eu nu știu ce-o să mă fac cutine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu ți-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a mai pus un leu doparte. A rămas tot în ăi șapte mii, Doamne ferește de o nenorocire. Așa că n-are ea grija lor, că tot bine o duce ei și acuma. Tot bine-o duce și-acu Zahareasca, măcar că se vaită, s-o auzi ce e la gura ei, ai crede că cine știe ce i-a făcut ei regimu... Da la ea-n casă geme de lucruri aduse din străinătățuri, și fii-sa a mare s-a dus în Anglia și a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona. Sunt necăjită, vaaai, ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase Tudor, băiatu. Ca și când cineva ar fi crezut-o că ei nu-i convenea că rămăsese dincolo ! — Sunt necăjită cu Muti și mi-e teamă în starea ei să nu facă vreun gest necugetat... Să nu lase apa deschisă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măcar mai devreme. Să nu fi ajuns în halul în care a ajuns, să nu se fi chinuit. De atâta stat pe fotoliu, fără să fi avut cine s-o schimbe, ajunsese o rană vie... Nici putere să se mai vaite nu mai avea... Și când mă gândesc ce-o fi fost în sufletul ei când stătea singură, imobilizată, abia mâinile mai putea să și le miște... — Ei, ce-oți fi vrând să mai fie ? i-am zis. Că omu când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ana cu baierele corsetului ! îndoia piciorul, mi-l proptea de șale și împingea, și trăgea, și împingea, și trăgea... — îmi încarci sufletul cu păcate, coniță Sofica ! se văicărea. Se văicărea, cum au ele obiceiul : li se pare că dacă te vaiți arăți mai distinsă. Este drept că și doctorul Rădulescu, atunci când m-a găsit trăgând de hățuri și răcnind, a spus : Ce-a fost cu corsetul de care am auzit ? Cum ai putut să fii atât de fără minte ? Mult n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-am clătit gura, apoi am băut însetat. Sfârșit, am pornit-o împleticit înapoi, dar după câțiva pași m-am oprit îngrozit : o femeie ce am crezut-o moartă în prima clipă era culcată la pământ, întreagă, nici gemând, nici văitându-se, numai respirând precipitat, cu ochii holbați. O bătrână, ce putea să-i fie la fel de bine rudă sau doar un suflet milos, o veghea, ținând în poală un copilaș care, cu fața plină de lacrimi și muci și sugându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ochii mei am văzut ! Și-ncolo oi ține, n-oi ține minte, da ce-am trăit de copil, toate parc-a fost ieri !... Știi cum s-auzea tunurile d-aproape ? Ziceai că e la o stradă, două ! Se tot văita biata mămica noaptea că nu poa’ să-nchiză ochii de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl sfătuiește medicul, un bărbat de vîrsta sa, cu care s-a împrietenit. Se poate, nu-i așa? Da! Dacă mă las de uzină. Eventual, și de nevastă", ar fi vrut Mihai să replice, dar la ce bun să se vaite față de alții?! Alții sînt, de fapt, niște străini, abia așteaptă motiv de-a face spume la colțurile gurii, împrăștiind bîrfa. "Să nu știe nimeni casa ta, că te vinde", îl sfătuia mamă-sa. A ținut minte asta, iar dacă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nici prea puține, să fim meschini. Am auzit că are și doi copii, să luăm de la Ambasador niște bomboane. Cărți ați luat, să-i dați una cu autograf? Nu! M-ați nenorocit, m-ați nenorocit! a început regizorul să se vaite. Promiteți că-i trimiteți merită, zău că merită! O s-o vedeți este genul dumneavoastră: împlinită ca vîrstă și cu aer matern. O prezență agreabilă de altfel, bună șefă, minunată colegă de serviciu, dar nimeni nu înțelege ce-a apucat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întîmplă în jur. Dar el are deja experiența unor zile goale și nu-și dorește altele, indiferent care-i va fi sfîrșitul. În fond, pe cînd tatăl lui stătea paralizat într-un spital, mai era acolo un altul, care se văita mereu: "De ce, Doamne, chinul ăsta, cînd toată viața am fost un om bun, cu teamă de tine, m-am rugat ție, am ascultat poruncile tale și n-am făcut nimic altceva?!" Înfuriat, bătrînul Vlădeanu replica uneori: Tocmai de-aceea!" Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-și dezinfecteze rănile; pe urmă să dea fuga la primul medic pe care-l puteau găsi la Chosica pentru a-l ruga s-o Îngrijească pe Vilma, care-și rupsese degetul mic; și pe Nilda s-o vindece de ce se văita acum, că nu mai putea respira ca Înainta, spunea că rămăsese pe jumătate strangulată, desigur că Vilma o s-o bage În mormînt, o strînsese de gît. Era cît pe-aci să se repeadă iar asupra ei și numai prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze copilul. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fetița mea!, ești o adevărată domnișoară, Susan!, s-a terminat cu internatul, daddy, mica peruviană care stă mereu singurică. Sărmana mea Susan, n-am suferit niciodată, nu se băga de seamă, vorbeam perfect englezește, mai bine decît spaniola, mămica se văita Întotdeauna, cum te simți?, iartă-mi greșelile de ortografie, mămico, scrisorile tale sînt din ce În ce mai pline de greșeli, ai să-ți uiți limba, ce-o să te faci cînd o să te Întorci În țară, Susan?, nu vreau să mă Întorc, daddy, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
silitor?... Unde-i hazul?... Voia să le Înapoieze telegrama, dar Susan stărui să citească pînă la sfîrșit, uită-te jos de tot, darling. Rotofeiul citi fără nici un chef și zîmbi spunîndu-le că poate cunoscînd-o pe servitoare avea haz, au! se văită, dar lui Juan Lucas nu-i plăceau oamenii care suferă, nici chiar dacă era vorba de Luis Martin și luă telegrama ca să citească cu glas tare cuvintele Țanțoșei, care certifica adevărul acestor note: „E o copie fidelă după originalul care rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curînd se luminează de ziuă. Ce vrei să fac dacă Lester nu dă semne de viață? S-au Întors după ora șapte ca să-l trezească. N-a fost greu. Da, da, bietul de el se simțea foarte rău și se văita tot timpul, pînă l-au convins că dormise cîteva ore și că acasă o să-i dea ceva să mănînce, ca să se poată culca din nou și să doarmă mai departe. Santiago s-a urcat În camionetă și i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de un altul care depăna liniștit mațele, trăgîndu-le pe un scripete, de parcă ar fi Înfășurat un furtun de stropit sau ar fi făcut cîrnați. Orice copil mai sensibil - există oare vreun copil care să nu fie nervos? - s-ar fi văitat de dureri de burtă vreme Îndelungată după contemplarea acelei imagini, o imagine care nu se atenuează În Închipuire, nici vorbă. Cartea aceea pe care o consacra tatălui, o carte pe care prietenii tot auzind vorbindu-se despre ea, aveau impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tot ceea ce el detesta mai mult În viață, pînă la ultimul sfanț. Veniturile lui ca jurnalist și traducător erau departe de a-i permite să Întrețină o asemenea locuință. — Partea grea nu e să cîștigi bani pur și simplu, se văita el. Partea grea e să-i cîștigi făcînd un lucru căruia să merite să-ți dedici viața. Am bănuit că Începuse să bea pe ascuns. Uneori Îi tremurau mîinile. În vizitam În fiecare duminică și Îl sileam să iasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de moarte în înserările sângelui și-n văgăunile minții. Și nici un demon care să le oprească agonia sau să le-ndulcească zvârcolirile într-un trup închinat nimicirii! Parc-aș fi o buruiană zvârlită la margini de lume, sub care se vaită șopârle demente! În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se împotrivește împărăteasa.Ți-ai și găsit ce sfat să-i dai. Tu nu știi că el nu stă niciodată la masă ca omul, ci ciugulește întruna câte ceva, de ici, de colo? — Eu nu vorbesc de mese dezordonate, stăpână, se vaită medi cul, ci de un program regulat, de trei-patru ori pe zi... — Așa, ca grecii, remarcă ironic Augustus. Musa se tulbură un pic. Continuă însă cu tenacitate: — Uite, de exemplu, dimineața doar câteva înghițituri de supă. Principele plescăie apreciativ din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
financiar le este rezervat, șoptește secretarul. În momentul următor, vocea îi clocotește de indignare: — Și se împăunează cu asta, stăpâne! Augustus face o strâmbătură mirată. — Vin și-mi dau peste nas cu salariul care-l primesc de la Măria Ta, se vaită șeful cancelariei. Aproape îi dau lacrimile. — Cum să mă iau în piept cu ei? — Salariul acesta, replică iute Augustus, am hotărât să li-l dau pentru a curma prostul obicei al anumitor trepăduși și antreprenori de pe lângă tezaurul public de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vină! Ca s-o poată spiona și să-i testeze în voie reacțiile, ascuns ca un păianjen veninos ce-și urmărește prada. — E multă aglomerație, îi face vânt Plancina. Paloarea ei o sperie. N-are nimeni niște săruri? se vaită. O pișcă de obraji, în speranța de a readuce un pic de roșeață. E întreruptă de o busculadă. Scaunele din jurul lor sunt împinse în lături. Pentru o clipă se lasă o liniște nefirească, după care vân zoleala crește și mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
considerați persoane libere, replică Asinius. — Ca și cum s-ar fi născut roman! gâlgâie furios Scribonius. Își vâră ambele mâini în cupa cu bule de sticlă și le trece printre degete de câteva ori. Apoi își răcorește cu palmele fruntea înfierbântată. Se vaită: — Dar nu l-am eliberat oficial! Poți să te caci pe tine de tâmp ce ești, îi vine lui Gallus să i-o trântească. Își stăpânește vorbele porcoase. N-au cum să-l deștepte pe tembelul ăsta. Încearcă să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl oprește scurt: Ia stai! Păi tu când l-ai eliberat? Dacă vorbim de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează amărât. Pune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altminteri ar fi cineva păgubit de dânsa... Veteranul își duce brusc mâna la burtă și se chircește ușor. Am gaze, murmură a scuză. — Dacă te-ai ghiftuit aseară, ripostează zeflemitor instructorul. Și ce-ai fi vrut să fac? Să mă vait ca nenorocitul ăsta că sfârșitul mi-e aproape? N ai văzut că spaima îi paralizase și pântecul, și gâtlejul, de n-a mâncat și n-a băut nimic? — Bine că ai băgat tu în tine ca într-un sac fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]