3,613 matches
-
Aproape secate unde-nhață băieții Câte-un firav țipar: Ulicioarele de-a lungul șanțurilor: Ce coboară printre moțurile trestiilor Traversând grădini printre lămâi. Mai bine dacă zarva păsăretului Contenește-nghițită de azur: Căci se aude mai clar murmurul Ramurilor prietene în văzduhul aproape neclintit: Și noima acestei miresme Ce nu știe să se desprindă de pământ Picurându-ne-n piept o gingășie muncită. Aici vrajba descumpănitelor Patimi ca prin minune-amuțește, Aici avem și noi cei sărmani partea noastră de-avere Adică mireasma
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
singură: un creștin te introduce în lumea picturii, pe care o înțelege ca pe o încercare de a înfățișa cromatic prezența indicibilă a elementului divin. Accentul cade pe prezența numinoasă, nu pe valoarea laică a picturii. Totul e să pictezi „văzduhul“, adică duhul care începe să se vadă. Bucățile par inspirate de o trăire care, neputînd fi prinsă în cuvinte, poate fi surprinsă doar de chenarul unui tablou. Pe scurt, Dumnezeu se străvede mai bine într-un tablou decît într-un
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
O frumoasă își pierde tocul de la pantof, pe stradă, înfipt în șina tramvaiului, determinîndu-l pe un ins „galant" a-l extrage din „capcană" și a-l oferi proprietarei „ca pe-o floare". În unele locuri (nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
era de un alb curat, de nedescris. Doar în ținutul unguresc, până jos la Mureș, albul nesfârșit se întrerupea din loc în loc. În aproape toate satele se ițeau din zăpadă rămășițe de grinzi negre, carbonizate, plopi calcinați își înălțau în văzduh crengile pârjolite ca niște uriașe mături înnegrite, - ziduri fără acoperiș, cu laturile maculate de foc se încrucișau pe la colțuri de ulițe năruite, alături de pereții conacelor, castelelor părăsite, pustii, într-o tăcere fără viață. Zăpada voia parcă să cuprindă tot, a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
ori se holba tăcut la noaptea albăstrie. Doar focul mai trosnea, uniform... Deodată, un sunet nou se amestecă cu trosniturile focului. Un urlet prelung, parcă șoptit. De departe. Îndelung. Un sunet misterios, care parcă nici n-ar fi răsunat prin văzduh, ci cumva din pământ, prin zăpadă. De două ori, de trei ori. Urlet de lupi! Primul care-l auzi fu Cocoș, care sări ca ars. Apoi Pantelimon și Simion. Toți săriseră de-acum și ascultau. În sfârșit, vorbi bătrânul Maftei
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
nu are nevoie de nici piste, fiindu-i foarte ușor să aterizeze în orice parc sau clădire înaltă. În viitor, oamenii ar putea alege să stea cu capul în nori pentru a merge acolo unde își doresc, iar călătoria prin văzduh ar fi cu adevărat o oază de relaxare pentru minte și trup.
CLOUD, Aeronava viitorului. Cum poți pluti printre nori by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61972_a_63297]
-
limbă germană din aceeași zonă, „aurul părului tău Margareta" trimite și la Margareta lui Faust și la Lorelei, „cenușa părului tău Shulamit" amintește de Sulamita, simbolul iubirii din Cântarea cântărilor, al cărei păr a devenit cenușă în focul „gropilor din văzduh", ritmurile, tropii și alte elemente prozodice citează întreaga mare poezie germană. Punct de conectare a viitorului postnazist al poeziei (pe care l-a făcut - s-a spus - posibil), la strălucitul ei trecut, poemul lui Paul Celan a devenit și modelul
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
să-ți fiu,/ Căci iubindu-te sînt viu,/ Iar a m-avea depărtat/ Zi că mă ai și-ngropat” (Nume)./ „ Gurița deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă iai, foc simt că m-aprinde./ În brață-ți mă ții, fulgeră văzduhul,/ La sînu-ți mă strîngi, caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și de repetiții fastidioase, survine ca din întîmplare cîte o turnură metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de viață
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
prăvălii de dulciuri, acum un atelier de copiatoare, a simțit pentru întâia oară fiorul dragostei, s-a îndrăgostit de Margaret Schoelkopf, cea cu codițe împletite și ghetuțe. Își simțise inima paralizată, emoționată deasupra pătratelor de pe trotuar, ca un dirijabil din văzduh, iar pătratele de ciment păreau cvartalele unor orașe cu mult sub inima lui copilăroasă, ce plutea departe. Fiecare a doua casă din acest orășel drag lui păstrează stafia unei persoane pe care a cunoscut-o și care, între timp, s-
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
a adus sfârșitul aventurii lor - spre munte, Rabbit se trezește brusc trecând printr-un tunel alb, pe marginile străzii se-nșiră copaci în floare, îmbrăcați în alb, sunt pomi tineri, cu coroanele de formă ovală, ce se întrepătrund aidoma norilor, văzduhul e albastru în tării, împrumutându-și nuanța florilor din vârf, la fel ca și luna vizibilă peste zi. Iar în vârf, unde lumina-i mai puternică, frunzele încep să răsară lucioase și mititele, în formă de inimă, știe asta fiindcă
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
MANDEȘTAM (1891-1938) CONCERT LA GARA Nu poți respira, tăriile colcăie de viermi, Și nicio stea nu vorbește din noaptea sferelor, Dar, vede Domnul, există muzică în înalt, Tremură gara de melodia Aonidelor. Și de iznoavă cu șuier de trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
observat, totul i s-ar fi părut atât de extravagant, încât ar fi crezut că visează cu ochii deschiși. Cum ar fi fost posibil ca distinsa personalitate literară - un scriitor pe care el, personal, îl venera, să se topească în văzduh, PFFF! Ca o spirală de fum? Borges nu era un adept yoga, ca Mircea Eliade (care se mândrea cu asemenea performanțe) și, la drept vorbind, prefera zborurile imaginației zborurilor propriu-zise. Așadar, tânărul Manguel nu a observat nimic. Dar, în scurt
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
moartea de martir) ei și-au demonstrat devoțiunea supremă față de creator și au primit drept răsplată mântuirea, grația divină. Ca și mine, acești apostoli și ucenici sunt reveniți din lumile divine în trup pe Terra. Ei vor fi răsplătiți în văzduh imediat după ce mă voi înălța din nou la cer, în noul Ierusalim ceresc. Cataclismul va începe iarna, într-o noapte friguroasă. Vântul va vui tare; după un timp, se vor auzi tunete puternice. Atunci să închideți ușile și ferestrele pe cât
Iisus, prin Padre Pio, mesaj de avertizare pentru omenire by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/51955_a_53280]
-
amestecă cu aerul. Pe vremea arhitecturii, ea se făcea munte și lua cu nădejde în stăpînire un veac sau un loc. Acum ea se face stol de păsări, se împrăștie în cele patru zări și ocupă dintr-o dată toate punctele văzduhului și ale spațiului", colorează un discurs de bun simț cultural, aș zice. Care face din citit un ritm de viață. E o cîștigare a bunăvoinței în aceste rînduri de început de carte, făcute să nu sperie. Cu Reflecții asupra bibliofiliei
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește la rîndu-i, într-un mod surprinzător, nu prin reverberații descriptive, ci prin vidul care se instalează între zvîcnirea a două înterjecții, și lucrările de maturitate ale lui Brâncuși, în special Păsările în văzduh, dar și Cocoșul, Peștii și Coloanele, se dematerializează, înving gravitația newtoniană și experimentează, cu toate riscurile pionieratului, relativitatea ensteiniană. Și oricît ar părea de ciudat, pînă și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
Peggy Guggeheim din Veneția: L'Empire des lumičres. Acel spațiu traversat deopotrivă de noapte și zi: noapte jos, pădure întunecată, casă cu doar două ferestre luminate și-n rest obloane trase, cu felinar aprins reflectându-se în lac, iar în văzduh zi: lumină diurnă în albastrul înseninat al cerului brăzdat de nori albi și pufoși. Contrastul acesta simultan, concomitent, într-o singură zi, într-o singură ființă, îmi pare a-l defini cel mai bine pe acest scriitor profund, uitat de
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
Simona Vasilache Îmi caut leacul/ Si la Dumnezeu și la Dracul,/ Degeaba./ Văzduhul mă ustură ca leușteanul și ceapa." (Streche). ' Mărturii dintr-o lume apucată de boli rele, pe care încearcă să le mântuie prin caznele închisorii, sunt Flori-le de mucigai, o plachetă cu slove verzi pe coperta de un alb îmbătrânit
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
ale Bucurestiului, totdeauna mă gândesc la eschimosi. La igluurile de gheață, la reni scoțând de ger fuioare de aburi pe nările lor catifelate, pline de chiciură. La troienele de omăt pe care vântul puternic al extremului nord le spulberă în văzduhul luminat de soarele palid al zilei polare. Odată, am avut cinstea de a sta de vorbă cu un eschimoș —, pot să spun veritabil. Era. un profesor entomolog - studiase la Havard. De unde insecte, gâze și alte ființe cu aripioare prin locurile
La eschimoși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6469_a_7794]
-
Siminei Stan despre atelierul de fotografie din Strada Lipscani nr. 41, nici asupra extrasului din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu și nici asupra textului lui Cornel Tăbăcaru despre „miracolul panamez" este pentru că atenția i-a fost atrasă de „Atleții văzduhului", un neașteptat eseu-reportaj despre, porumbeii călători. Cu acest prilej, Cronicarul a aflat cu uimire că în România există un veritabil „microb columbofil", existînd 15 000 de crescători de porumbei care au ambiția de a participa la concursurile de profil. Dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
care rămân sunt cei doi îngeri militari, Mihai și Gavril, care veghează Neființa. Nimic nu mai este. Reprezentația s-a terminat... Animalele care au sfâșiat oamenii restituie acestora membrele rupte din trupurile lor... Infernul. O dungă roșie. Dracii din vămile văzduhului care împiedică oamenii să se înalțe la ceruri. Contractul diavolului cu omul, după izgonirea lui din rai... Păstrăvi pe marea din care învie înecații. Thetis ținând în mână o jumătate de corabie neaufragiată. Un râu de foc curgând de la picioarele
Dragoste de cartier by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6408_a_7733]
-
însăși, e înaltul,/ Care din duhul tău se-nalță, că l-ai făcut să fie duh!/ Nu râde, frate, eu sunt cel ce semnează-aici și nu e altul,/ Și în curând vom sta alături, ori în pământ, ori în văzduh." (pp. 128-129) Cu totul de acord cu Al. Cistelecan și adăugând numai pe ici, pe colo, pe unde mi se părea că trebuie, câte o nuanță, i-am preluat, iată, până și titlul.
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
În pofida tentației de a se autocondamna, prințul vorbește, vorbește, vorbește. Se ascunde după zidul cuvintelor în tentativa de a-și scuza vina de a fi așa cum este. Își asumă vina fără să fie vinovat de ceva anume. Vina zumzăie în văzduhul ultratensionat al acestei istorii epice; un murmur afund locuiește scoica urechii eroilor. Așa cum, la începutul acestui straniu roman rusesc, cu Antigone dezlănțuite și prinți bizari, se auzea, în fundalul romanesc, zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul, din nou
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
romancier, Gabriel Chifu dă expresie unei vocații totalizante proiectate atât asupra vieții comune, umile, cât și a cosmosului. Semnificativă în sensul acesta, în cartea ultimă, este poezia „Papirus”: „A făcut sul întreg peisajul Cerul cu nori și câteva stele; apoi, văzduhul prin care tocmai trecea vântul, tocmai trecea mirosul liliacului înflorit, tocmai trecea o umbră (...) Da, am strâns, am rulat tot universul meu, ca pe un papirus” Tema unificatoare a cărții este desigur aceea a „ținutului misterios”, enunțată încă din titlu
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței și duplicității. La Corfu, de exemplu, din înălțimile muntelui, spectacolul din jur, perceput într- atmosferă „încărcată de o înfricoșată splendoare biblică”, simbolizează o „dramă a văzduhurilor, a zonelor înalte, eternul conflict dintre suflet și spirit” (p. 20). La Hydra, impresia se fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
racolare”, ci pentru că se temea că, deși făcut fărâme, documentul ar fi putut să cadă în mâna „dușmanilor”). Vaza cu lalele s-a spart „cu un scrâșnet de parc-ar fi fost măsele în aer”. O propoziție-vers: adunând laolaltă diafanitatea văzduhului (liber) și scrâșnetul măselelor sparte sub pumnul irațional. Un zgomot care a făcut să sară, din dudul desfrunzit aflat în fața ferestrei, „pisica fabricii, cea cu urechea sfârtecată”: „O creangă încă mai vibra ca o trambulină”. Iar „trambulina” este aici un
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]