870 matches
-
inocentarea acesteia. între angelic și demonic funcționează raporturi subterane, se produce un schimb eretic de înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu "literă îngerească": "Impresii notate cu migală, pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli ochiul/ ostenit asupra unui peisaj toxic./ Ca pentru a înveli în literă îngerească realitatea/ cu practicile ei haotice" (Literă îngerească). Iar oglinda, instrument narcisiac, egolatru, devine bună conducătoare de umanitarism: Un motiv să te admir
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
acel moment, istoria, o penibilă figurație. În rest...! Sus, și noi și șoferul am răsuflat ușurați. Nu mai fuseserăm nevoiți să coborâm din mașină și iar să ne jucăm În picioare, la o nouă urcare. Când mi-am reamintit de vacarmul, pe care Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Pavel Șușară Intr-un moment în care neglijența, ignoranța, agresivitatea primară și mercantilismul sălbatic s-au coalizat împotriva lui Brâncuși, lucrînd tenace la distrugerea fizică și morală a operei sale din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat, mai ales în ultimii douăzeci de ani, să țină în echilibru, prin însăși normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncușiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, stinsă acum în manifestarea ei fizică, a acestui clasic
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
toate sînt ținute la ecluza pînă în acest moment, cînd se deschid porțile și viitura de cărți pornește cu zgomot spre "victime". Strategiile de marketing ale editorilor în concurență, care se străduiesc să atragă atenția publicului, se suprapun într-un vacarm și nimeni nu e mulțumit: nici autorul care se pierde în masă de confrați, nici criticul sinistrat care nu poate prididi, nici librarul cu spațiul suprasolicitat, nici cititorul, incapabil de a opta, hărțuit de mass-media și așteptînd să se aleagă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
picioare, erai ghemuită, închircită, atentă să nu-ți strici marcajul. Voi, femeile, nu faceți niciodată munci inutile. Doreai să fii frumoasă din vârful degetelor și până la capăt; te strângeai să te desfaci te-ngrămădeai să cedezi te chinuiai să potolești vacarmul tău sufletesc. Preferai să-ți vâri capul între genunchi ca ultimă jertfă adusă iubitului după care, destinzându-te, îmi arătai degetele și exclamai fericită: - Îți place? Și-ți aruncai privirea admirativ Alternând când la ojă când cu mândrie de posesoare
Limbajul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224]
-
în mine. Poate doar ultima zi din viața mea, mai ales că nimănui nu i-a venit ideea să bage un glonț în mine. Să mă lase gol ca un imperiu după invazie. Mi-aș fi dorit să se termine vacarmul și totodată tăcerea aia din motoare, frâne, claxoane. Să nu mi se mai facă sete. Am văzut un cer roșu, un Marte agitat, pregătit oricând să cadă lat peste capetele noastre. Keef Suflul și alte forțe inundă, apoi se fac
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de stofă scumpă ce-i înveleau bustul, umerii și capul, lăsând doar o ferestruică lată pentru fața obraznică cu ochelari Ray Ban și o meșă nespălată, însă plină de promisiuni paradiziace. La hotel, făcuserăm amor vreo două ceasuri dea supra vacarmului străzii, fereastra larg deschisă spre balconul minaretului, știind că între orele de rugăciune nu avea să ne spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se apucase să se îmbrace, gânditoare. — Nu te speli un pic
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
copii de vreo zece anișori, dar și bătrâni care cu o zi înainte mai stăteau la rânduri pe la alimentare, muncitori, intelectuali, ici-colo chiar câțiva militari, ca și cum alarma de grad ,,0” nu ar fi existat pentru ei. Toți vorbeau, într un vacarm greu de imaginat... Cei din spate se împingeau, cu disperare parcă, să ajungă cât mai în față, să se convingă că Revoluția a reușit, că toți cei din imensa clădire au dispărut, ori măcar să vadă cât mai multe, așa încât, la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
metri mai încolo, vorbind și explicând ceva într-un alt grup compact... Nu după mult timp, apărură camerele de luat vederi și un autobuz cu însemnele televiziunii, iar atunci, ca la o comandă, mulțimea din piață se dezlănțui într-un vacarm asurzitor. Era primul mare miting la care participa Petrache. Îi plăcu mult, mai ales că putu să-l vadă la doar câțiva metri și pe Ion Iliescu, care, în câteva minute, păru să-l fi anihilat pe Maziliu. Miile de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul savanei: „Unde e regele?!”. Apoi nu s-a mai văzut nimic clar. A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o Întorsătură foarte urâtă. Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În treacăt trăgând spada, doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
știu, vă rog, ce preț are. - Nu, nu m-am răzgândit. Nu le vând. Le dăruiesc. Vă văd mirată! Știți, în vremurile astea tulburi pe care le trăim, lumea pare a fi prinsă într-o cursă a alienării, într-un vacarm creat de internet, cluburi, bolizi ai șoselelor, câștiguri financiare facile, cuvinte goale și alte lucruri care nu au nimic în comun cu sufletul. Literatura este un balsam al spiritului, or fără acest balsam care să ne mângâie, să scoată la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare și bună. Mai mulți inși îl îmbrânceau din spate și-l duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și vocea lui tot mai precipitată și nesigură: Armistițiu! Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală-te, te rog! N-auzi ce-i jos? Vacarmul din piață urca întruna difuz, precipitat. Prin pereți, prin geamuri, strigăte înverșunate, chemări, râsete, da, ca niciodată nemaipomenit! izbucneau râsete, auzea oameni râzând, dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de zgomote. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, domnul François-Marie Arouet, mai cunoscut sub numele de Voltaire, se plînge deja de zgomotul infernal al Parisului. Un secol mai tîrziu, urechile lui Hugo și ale contemporanilor săi suportă zi de zi vacarmul amețitor al capitalei, oraș-lumină, dar și oraș-gălăgie. Din momentul în care ziarele anunță ŕ la une vești alarmante cu privire la sănătatea lui Victor Hugo, în mai 1885, strada pe care locuiește este acoperită cu paie, pentru ca huruitul făcut de roțile trăsurilor
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
de la "Iris", are nevoie de un transplant de ficat. Aici lucrurile se developează altfel: unui om bolnav, artist cunoscut, din întîmplare, i se face o operație complicată în Germania, are nevoie de un donator și acela e chiar soția sa. Vacarmul mediatic pe cale (se opintea din greu) să se declanșeze - "Bătălia pentru viață a unui mare artist", "Legenda Iris trebuie să continue!", " 1.000.000 de mesaje de suflet pentru Cristi Minculescu" etc. - e stins de o profundă tulburătoare poveste de
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
ajung la intrarea din spate, de lîngă casa de bilete, dar gardurile mă îndepărtează mult. Ce să fac?... nimeni nu răspunde la nicio întrebare. Pe unde? Cum? Aud agitația protestatarilor, văd fumul petardelor, mă panichează sirenele mașinilor cu jandarmi. Un vacarm. Tremur de frig și de spaimă, de amintirea loviturilor pe care le-am tot încasat din 1989 încoace. Ce situație... și biletul meu? În mijlocul străzii, cu mîinile înghețate încerc să-l ajut pe prietenul meu să găsească pe hartă drumul
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
pronunța în favoarea unuia dintre candidații la funcția de președinte al PDL, Ungureanu a răspuns: "Nu avem preferințe, putem să avem opinii personale, dar le păstrăm pentru noi. Nu cred că e nevoie ca vocea noastră să se adauge la un vacarm politic deja existent. Nu vedem ce bine am face PDL dacă noi ne-am pronunța acum asupra cuiva. Tot așa, nu vedem ce bine ar face dreptei românești în general". El a subliniat " Credem că este nevoie de proiecte unice
MRU: PDL nu are nevoie de un concurs de frumusețe by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39093_a_40418]
-
în același timp, un corp promis./ O aripă înafară și aceeași înăuntru deschisă./ Țipătul și tăcerea sacramentală./ Norul ce-și scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce aleargă seara pe străzi/ și vacarmul în care se sting lumînările noaptea./ Căderea de plumb a seminței și impenetrabilul corp al seminței./ Limbuția pietrei albe, muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Există o saturație. Încet, încet, oamenii vin la teatru, cumpără cărți nu ca să-și populeze o bibliotecă, ci, pur și simplu, ca să le citească. Am intrat și eu să-mi cumpăr cîteva cărți și m-a trăsnit contrastul. În afara librăriei, vacarm, viermuială, minciună, dezastru. Înăuntru, liniște, gesturi clare, precise, ca și dorințele din spațiul vital și normal. O insulă. Mi-am amintit de Eugenio Barba care vorbea despre teatru în fel și chip, dar și ca „despre un ghetou al libertății
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
de pagini este proiecția în imaginar a unei realități apăsate de suspiciune și pândită de teroare: "Nister, avocatul fără nici un proces în ultimii cinci ani, s-a întors la fereastră, cu privirea ațintită spre piața agresiv luminată și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
conducîndu-l spre un tunel cu șiruri de nume inscripționate pe zidul de la intrare: McADAM McIVOR McQUAT McWHAM McCAIG McKEAN McSHEA MURRAY McEVOY McMATH McUSKY NOAKES McGILL McOWEN McVARE OZENFANT Intrară și merseră în grabă auzind voci fără trupuri conversînd în mijlocul vacarmului: — ...mă bucur să văd lumina pe cer... — .......ramele străluceau pe pereți........ — ...ai nevoie de certificate... — ......cămilele din Arabia ............ — ...o dulceață paralizantă... Ajunseră într-un loc în care jumătate din nume erau imprimate pe un perete și jumătate pe celălalt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da’ cînd lucrezi la McHargs, nu-i ușor. Coulter chicoti. S-a întîmplat ceva ciudat ieri. Tipul dirija coborîrea unei grinzi dintr-o macara; știi și tu, stătea sub ea dirijînd coborîrea cu mîinile înu poți auzi un cuvînt în vacarmul ăla); cum îți zic... mai jos, mai jos, puțin la stînga; bine, dă-i drumul acum. Chestia nostimă era că se uita la tipul de la controale mai tot timpul și n-a observat că în ultima clipă dirijase grinda chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]