6,856 matches
-
în legea lor. Nu sunt convinsă, dar Lilyana confirmă plictisită că sunt italieni. Între timp, unul din ei dă semne că vrea să interacționeze. Ca și cum ar arunca un zar pe o tablă, la nimereală, că nu tu engleză, doar urme vagi de germană. Mă uit mai atent, sunt amândoi mai scunzi decât mine, lucrați, cu cercei în urechi, cu destul sclipici împărțit echitabil pe ambele costumații. În felul și lumea lor se poate spune că arată bine. Michele și Francesco. Pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lua de tine și nici nu se vor mai bate între ei pentru mine. Sunt numai a ta. M-am despărțit de multă vreme de NT, dar și acum o legendă din cartier spune că în grădina din spatele casei cu vagă vedere spre mare se află trupurile neînsuflețite a doi câini din ale căror boașe își trag seva rădăcinile celor mai frumoase flori de nu-mă-uita. Robert Burcuță Prima la dreapta Mă numesc Sandra Ionescu. Nu e numele meu adevărat. La paisprezece
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Asta-i „ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”: „Creșterea limbii românești și-a patriei cinstire”! Și tuturor oamenilor de pe pământ le doresc pace, bună Înfrățire, evoluție spirituală și materială pentru ei și urmașii lor. Aceasta este, În linii foarte vagi, opinia unui „simplu cetățean” al acestei minunate țări România, și, vorba cântecului: Am să trec și peste asta... Ce va fi, va fi... Am să strig iar: „Asta-i viața”! E și mâine o zi. Epilog Crezusem că am terminat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și alunecând de lângă ea, și-abia când totul se isprăvi și trebuiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fi îndatorat lui Evelyn Underhill. Ele sunt foarte diverse, de la câte o expresie izolată până la idei, tipologii sau exemple extinse. Din nefericire pentru ea, cea mai mare parte a corespondențelor pe care le indică sunt atât de generale sau de vagi, încât nu conving decât pe cei care își doresc acest lucru a priori. Câteva dintre ele indică indubitabital existența unei inspirații din cartea autoarei engleze. Dar restul exemplelor nu arată decât dorința de a „umfla“ cazul în mod artificial. Și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
oferim o floare cuiva, fără a fi o ocazie specială, de câte ori batem la ușa unui prieten, fără vreun prilej anume, ci doar pentru că ni s-a făcut dor? Nu, nu trebuie să-mi răspunzi, sunt retorice toate aceste întrebări. - Am vaga bănuială că și Mihu... - Exact. Poți să o spui fără teama de a greși. Mihu mă uimea totdeauna prin comportament, prin gesturile față de mine, banale în aparență, dar atât de speciale prin emoția pe care mi-o transmiteau de fiecare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dreapta, la stânga, oglinzi spațioase, prin care frați de-ai mei gemeni se plimbă... (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este memoria care nu trăiește în trecut și nu iartă, ci practică o intransigență verticală: Contemplu pe cineva ruinat, în oglindă, cu un vag lustru de duioșie, fiindu-mi cunoscut, un cunoscut pentru care altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea este o prezență absolută. Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
familiale, pe baza unui teritoriu stăpânit în comun, în care colectivitatea ca atare are drepturi anterioare și superioare drepturilor gospodăriilor alcătuitoare, drepturi exercitate prin organul de conducere denumit obște”. Satul arhaic are o obște organizată pe principii democratice egalitare, cu vagi tendințe de a acorda o importanță mai mare opiniei celor în vârstă în procesul de luare a deciziilor colective și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași care utilizau sistemele de resurse în „devălmășie absolută” (Stahl, 1998, vol. II
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a urmărit crearea unor astfel de structuri în satele românești. Ceea ce doresc să sugerez este că relația dintre nivelul constituțional și cel al alegerii colective este directă, că structurile de alegere colectivă nu apar ca urmare a unor stimulente abstracte, vagi, ci ca urmare a unor acțiuni destul de explicite ale nivelului constituțional. În mod normal, nivelul constituțional ar trebui să permită urmarea unui număr mare de acțiuni la nivelul inferior, dar în acest caz acțiunile de urmat sunt destul de explicite. Cu
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sub ritul căderii de nisip. * * * Cărțile au murit, culorile nu dansează ca ființele vii, sentimentele mor se sufocă în fașă, se spun în abstracții minore, în acorduri ce nu se mai compun. Cărți și tablouri, statui fără cer, ne amenință vagul și violența; neliniștit le dau la o parte și caut o veche carte. * * * Trebuia să cunosc gustul epocii, să înțeleg poezia să caut versurile ce dansau pe un portativ suspendat între cer și pământ. O notă deșteptată din somn părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care-i alcătuiau chipul. Eroina se situează astfel în categoria femeilor cu imaginație puternică, torturată de calvarul închipuirii. Hipersensibilitatea se transformă într-un exces de fantezie. Există o voluptate a tristeții și femeia asteaptă fără speranță “lumină și melodie”. Un vag interes pentru tânărul Vâlsan e o simpatie glacială, cu o conștiintă traumatizată de vidul din jur, eșuează într-un pesimism etic fără ieșire, nu însă deajuns de aprofundat pentru a dobândi vibrație estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
persoana femeii spre care se îndreaptă atenția (și, curând, dorința!) unui bărbat și cât este ea „creație” a unei imaginații cultivate, modelată de lecturi, într-un anume mediu social cultural? Tânărul lipsit de experiență își „construiește” „obiectul” dragostei din informații vagi și impresii disparate, pentru a răspunde rapid „pulsiunii sexuale” de care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
efort și jumătate din nas. — Îți mai iau o cutie la prânz, când mă duc să-mi iau bicicleta de la Sandrine, zâmbi ea împăciuitor. — Ți-a reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul abandonat pe poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că nu prea mai avea nevoie de bani. O să mănânc mai puțin, își spusese. Poate că ar trebui să crească, din nou, câteva păsări, se gân dea ea, ca pe vremea când era Alioșa mic... așa, de amuza ment. Amintirea vagă a ultimului ou fiert. Când fusese asta? Dădu pagina în care Alexandre se afla la Barcelona și scria despre Santa Maria del Mar, știind că el nu mai era acolo. După care zări vasul rusului, croindu-și drum prinre rân
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru cititor!), pe care nu le mai înșir aici din lipsă de spațiu. Să văd dacă nu există cumva alte probe. A făptuit ceva deosebit omul meu? Vreun asasinat, vreo spargere, viol sau trădare? Aș! Nu există nici cea mai vagă bănuială. Și chiar de-ar fi, care detectiv se poate lăuda cu certitudini absolute, ca să nu mai vorbesc de un pârlit de scriitor? Singur eu aș fi putut fi acela, dar constat că nu am nimic de declarat. Și totuși
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
copaci. Așadar, stabiliserăm că oile nu sunt ale mele. Sunt pe o pășune oarecare și oile sunt ale unui cioban oarecare și pe cioban nu îl cunosc, nu l-am văzut niciodată și, ca urmare, n-am nici cea mai vagă idee câte oi are. Atunci nu ar mai fi absurd să le număr, nu? În cazul ăsta nu mi-ar rămâne decât să sting lumina..., să mă întind pe spate..., să închid ochii..., să îmi imaginez pășunea țoarecare!), ciobanul țoarecare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lămuri această situație? Femeia nu catadicsi să-i răspundă, se întoarse cu spatele și începu să sforăie aproape instantaneu. El, intrigat peste măsură și cu cele patru oi numărate de câteva sute de ori, care nu aveau nici cea mai vagă urmă de bun-simț să se înmulțească, așa cum fac toate oile normale, se cuibări în bucătărie lângă aragaz și își mai făcu o cafea tare și fără zahăr. Pe care însă nu o bău, pentru că îl fură somnul imediat ce-și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
putut eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Așadar stilul abordat în conversație este esențial și, până la un punct, el poate înlocui experiența. Dacă ambasadorul va mai adăuga și câteva cunoștințe generale ("generalități de spirit"), el se va face repede ascultat. Spun "generalități de spirit" și nicidecum noțiuni vagi. Politica externă nu este o afacere a sentimentelor; obiectul ei este acela de a armoniza faptele accidentale cu legile permenente care guvernează destinele națiunilor. Aceste legi există în orice condiții și nu depind niciodată de noi. Interesele popoarelor se manifestă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
adică acea figură de stil care conciliază antonimele sau unifică în sintagmă două entități incompatibile. Timpul se caracterizează prin durată, el este un continuum, nu poate fi segmentat și cu atât mai puțin frânt decât din necesități metodologice. Clipa e vagă, dar eternă. Sunt multe lucruri neortodoxe în acest ultim text. În primul rând, dificultatea de a-i atribui un gen și o specie. După dimensiuni textul baleiază între povestire și nuvelă; după numărul de personaje, se apropie de schiță. Amplitudinea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
își intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi încolți în minte. Undeva, într-un viitor îndepărtat, se întrezărea o lumină salvatoare. Cât trebuia să aștepte? Dar, era dispusă să aștepte? Deschise ochii. Era întuneric beznă și luna ascunsă după un nor. Își făcuse datoria oferindu-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zgândăreau rănile, trebuia să ierte pentru a putea iubi din nou, pentru a se vindeca de iubirea aceea bolnavă care aproape o ucisese. Dar cum să te vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva rămăsese, promisiunea lui că se va întoarce. Sădise speranța în sufletul ei care se dovedea a fi mai dureroasă decât însăși plecarea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de ceva ce nu-i făcea rău, dimpotrivă. Prezența străinului se estompa ușor în mintea ei prin absența prelungită într-o tăcere care-i rănise sentimentele. „Sentimente rănite” ce clișeu ieftin. Ale ei sângerară până își pierdură și cea mai vagă urmă de putere. Nu erau moarte, dar nici vii nu puteau fi. Se simțea prinsă într-un imens vid. Timpul trecea fără să se întâmple nimic, nimic care să-i ofere șansa de a se simți din nou vie. Era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la care se adaugă un puternic spirit critic; a îndeplinit, de mai multe ori, funcția de Rector al Universității din Salamanca. Ca filosof, doctrina sa apela la raționalitate dar pendula între a crede și a fi agnostic, iar îndoiala avea "vagi umbre de incertitudine". A publicat volumul de poezii Poesias (1907), romanul De mi pais (1903), dar și Romancero del destierro (1928). La editura Institutul European au mai apărut Despre sentimentul tragic al morții (1995), Agonia creștinismului (1993) și Însemnări pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]