1,700 matches
-
elimină posibilitatea raportării la aceste forme de cunoaștere în temeni evaluativi: "mai bună" sau "mai slabă". De asemenea, cercetătorul este cel care integrează cele trei stocuri de cunoaștere, care au conținuturi diferite, fiind scrise în registre diferite, dar care sunt valorizate egal, nici una dintre ele nefiind mai "bună" decât cealaltă. Această abordare este diferită de concepția tradițională despre profesionalism. Inadecvarea viziunii moderne asupra profesionalismului este afirmă de Onuț (2008): Unul dintre pilonii ideii (moderne) de profesionalism este pretenția superiorității incontestabile a
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
obișnuit al termenului, începe să relativizeze ceea ce părea un câștig intangibil al progresului umanității. Din ce în ce mai mult, universalismul modern (am putea spune occidental sau iudeo-creștin) este resimțit ca limitat, univoc. Mai ales prin faptul că nu vede și nu încearcă să valorizeze decât un aspect al ființei-împreună. Așa cum bine a formulat Auguste Comte: reductio ad unum, el a fost eficace prin faptul de a reduce toate lucrurile la cel mai mic numitor comun. Dar, în același timp, a trecut pe lângă esența lor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
deontologice, vrând să spun prin aceasta cât mai aproape de etimologia acestor doi termeni, o legătură (liant) socială mai punctuală, tributară clipei și cu referire la instinct. O legătură primordială, într-un fel. Pentru care individul nu contează, în timp ce comunitatea este valorizată. Să lăsăm critica facilă și stigmatizantă a comunitarismului fetelor bătrâne înspăimântate despre care vorbeam. Ele acoperă pagini întregi în aceste buletine parohiale care au urmat presei libere și curajoase. Să le lăsăm să se lamenteze! Avem lucruri mai bune de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu o putem "depăși", dar pe care trebuie să o integrăm pentru a dobândi un surplus de ființă. Înțelepciune imemorială care revine. Aceea a acceptării instinctelor, ce deconstruiește construcțiile intelectuale (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea...) ale unei umanități universale, pentru a valoriza obiceiurile specifice grupurilor de oameni înrădăcinați. Astfel trebuie înțeleasă dezinvoltura, din ce în ce mai generalizată, față de politic, ca și reîntoarcerea formelor tradiționale de existență, explozia religiozității, revendicările "necredinței" și alte perspective "arhaice" care derutează observatorii sociali. Oricare ar fi obiectivele, regăsim în triburile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ce se opune triumfului unui liberalism sălbatic sunt, din punct de vedere fenomenologic, de pus pe același plan cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul, cel care pune bombe, atentatorul sinucigaș, protagonistul unei sinucideri sacre și devastatoare nu sunt unanim condamnați. Și pentru unii ei amintesc sacrificiul martirilor gata să moară și să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan este de același ordin. Pune accentul pe corespondența socială și cosmică, pe acordul dintre mediu și solidaritățile de bază. El (re)valorizează comuniunile de toate tipurile: sărbători, muzică, sport, efervescențe diverse. Și amintește că religiozitatea este indispensabilă atunci când este vorba de a gândi și de a trăi relația socială. Putem spune că socialitatea postmodernă este forma contemporană a "comuniunii sfinților" din vremurile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înot, surfing, navigație, scufundări, piscine, ambarcațiuni de agrement, sport-piese de schimb) și domeniul esteticii. La nivelul tehnologiei, urmărim o comunicare cu un "proces de producție", la nivel tehnic ni se revelează configurația particulară a produsului sportiv, iar la nivel estetic valorizăm acest produs. Altfel spus, stilul sportiv al comunicării sociale se regăsește pe o poziție intermediară între limbaj și mesaj, fiind legat astfel de configurarea a ceea ce poate fi caracterizat ca specific al rostirii gestului. Am menționat mai sus existența acelei
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
din punct de vedere antropologic, are cu adevărat valoarea unei manifestări a iertării, a primirii”. Aceasta se fondează pe faptul că creștinismul nu este doar un sistem etic, ci este o relație, un raport intim, prin credință, cu Dumnezeu, care valorizează întreaga persoană umană în toate componentele sale. Judecata eficientă nu o dă un for juridic omenesc și nici un sistem mitic care să nu aibă o entitate clară, ci însăși persoana lui Isus Cristos, cu care omul are posibilitatea unui dialog
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ele par că doresc să „aibă putere” asupra lui Dumnezeu, pentru ca să obțină de la El satisfacerea nevoilor lor egocentrice, făcând din Dumnezeu un „instrument” al împlinirii acestora. Pe de altă parte, uneori simt o constrângere interioară (chiar ascetică), pentru a fi valorizate în exterior, pentru a nu simți vreun sentiment de vină sau pentru a nu avea motive de teamă, urmărind, de fapt, să fie bine, perfecte, fără pată și acceptate de ceilalți. În aceste condiții, rolul confesorului în cadrul procesului dialogic sacramental
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
arbitrar și care pretinde să fie respectate cu strictețe. Ajutorul pe care i-l poate da confesorul, în cadrul celebrării reconcilierii, în special în timpul dialogului, pleacă de la încercarea de a intra în lumea lui discretă, pentru a-l primi și accepta, valorizându-i existența. Prin aceasta, va încerca să îl ajute să își mărească stima de sine. Apoi, va favoriza percepția unui Dumnezeu bun și milostiv, promovând atitudinea de încredere și abandon. Important este însă să evite orice atitudine prin care l-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
definit ca reacția la mediul în care apar: posibilitatea pierderii de resurse, pierderea de resurse, lipsa câștigului de resurse în urma investirii de resurse. Astfel resursele devin unitatea suficientă pentru înțelegerea stresului. Resursele sunt acele obiecte, caracteristici personale, condiții sau energii valorizate de individ, sau care servesc drept mijloace pentru obținerea resurselor valorizate. Adesea mediul amenință sau privează individul de resursele sale. Persoana este astfel afectată la două niveluri pentru că resursele au pe de o parte un rol instrumental iar pe de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
pacienților, fiind mai puțin expuși la gânduri și imagini recurente despre traumele celor pe care îi au în grijă. Factorul agreabilitate nu a fost identificat ca important în studiile asupra impactului stresului (Penley & Tomaka, 2002), dar el caracterizează persoane ce valorizează relația cu ceilalți, având o viziune optimistă despre natura umană, considerând că oamenii sunt în general onești, decenți și demni de încredere (Buchanan, Goldberg & Johnson, 2005). Astfel de credințe pot fi puternic afectate de expunerea la traume provocate uneori de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și Pinçon-Charlot, 1992]. Familiile sînt cele care confirmă inițial calitățile unui cartier. Prin prezența lor, ele îi conferă o emblemă spațială, asemănătoare cu aceea pe care marii creatori de modă o acordă unor parfumuri sau produse diverse, care sînt astfel valorizate de magia simbolică a unui nume celebru. Emblema garantează valoarea excepțională a cartierului prin referirea implicită la numele celor care locuiesc acolo. Faptul de a beneficia de această emblemă devine o miză în lupta socială, cîteodată între straturi ale claselor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
absenți moralizatorii morocănoși ai teologiei comuniste. În acest mod, pentru un număr de generații, westernul din Pif este contemporan cu revelația lui Winnetou și Old Surehand. Odată cu May, mitul rasist al indianului sângeros este abandonat în favoa rea eroismului ce valorizează, previzibil, resursele imagologice ale „bunului sălbatic”. Comunicarea dintre literatură și cinematograf explică acest boom central și est-european al westernului. În deceniile în care Pif își începe aventura dincolo de cortină, România socialistă nu rămâne imună la seducția genului ce își stabilește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dintre norme și comportamente sociale, considerând că în orice societate sunt indivizi ce încalcă normele prescrise și indivizi care se pronunță asupra conduitelor celor care violează normele. În acest sens, norma reprezintă, de fapt, etalonul în funcție de care conduita individului este valorizată pozitiv sau negativ; normele impun sau interzic anumite acțiuni evaluând la modul impersonal în ce măsură un individ poate sau nu să îndeplinească un anumit rol social, în funcție de poziția lui socială. În funcție de modelul normativ care întruchipează faptele tradiționale, de sistemul valoric al
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o acumulare cantitativă de cunoștințe, este subsumată saltului calitativ; prin catharsis-ul lecturii trăite În act, impersonalitatea actantului-computer (ce Înmagazinează indiferent o sumă nelimitată de date enciclopedice) este substituită de subiectivitatea dilematică a ființei, cea a unui eu lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă a unei tehnicități exacerbate, când urma individualului pare să fie ștearsă de Abulafia (personalizarea computerului); traversând purgatoriul lecturii celor șapte sute cincizeci de pagini ale romanului, parcă ne regăsim diferența, ne-o recâștigăm prin auto-inițiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului stilistic simbolist). Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Don Quijotte - dau, potrivit acelorași critici, măsura talentului său. „Umbra” lui Urmuz și calificativul de „minor”, apoi dispariția din literatura română și neimpunerea sa în afară îl vor arunca finalmente într-un con de umbră. Primul critic important care îl valorizează în perioada comunistă este Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză: acesta include producția lui Costin în categoria „poemului-definiție” sau a „poemului-suită de definiții”, specie „ducînd la strălucire latura apodictică, latentă în orice proză suprarealistă”. Minimalizînd, de dragul demonstrației și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorizată de autor, Editura Humanitas, București, 1990, p. 179). Cu deosebirea esențială că tradiția internă este negată integral, iar cultura tradițională țărănească - repudiată ca minoră și „fatalistă”. Mai „futurist” și mai „constructivist”, în această privință, decît Vinea și Iancu (care valorizau nonfigurativul artelor populare), eseistul disperării admiră „cultura de tip funcțional”, monumentală și industrială, arhitectura lui Le Corbusier, muzica atonală, filozofiile nesubstanțiale, costumele simple ale muncitorilor și „uniforma” politică a țărilor dictatoriale, deplînge paseismul și reacționarismul naționalismului românesc, pledînd exaltat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
formulă ce dă și titlul articolului său). Mențiune importantă, căci ea are meritul de a-l scoate pe Urmuz de sub incidența unei lecturi în cheie „realistă”, plasîndu-l în sfera literaturii non-mimetice. (Proza fantastică era în acel moment singura specie non-mimetică valorizată pozitiv de critica noastră modernistă...) Autorul trece, oricum, dincolo de suprafața „amuzantă” a textelor, observînd, printre cei dintîi, derizoriul caracter teatral, de artefact și de guignol al sinteticelor „personaje”. Sîntem la egală distanță atît față de caracterul tragic, sublim atribuit lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
internațională a avangardiștilor români în interiorul unor curente precum abstracționismul, Dadaismul, Suprarealismul, literatura absurdului, lettrismul ș.a.m.d. (de ex.: dacă Brâncuși, Urmuz, Tzara, Ionesco sau Isidore Isou sînt prezentați drept precursori/inițiatori ai diferitelor „isme” europene, Gellu Naum va fi valorizat, după 1990, ca „ultim suprarealist” - așa cum Mihai Eminescu însuși fusese „ultimul mare romantic european”, iar capodoperele decadentismului românesc - Remember și Craii de Curtea-Veche ale lui Mateiu I. Caragiale - au fost elaborate și, mai ales, publicate la mult timp după epuizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inimă atât de mare, dacă o lua de nevastă și-i mai grijea și copiii ea putea să-și țină pensia și să trăiască iar ca o creștină ce era și nu ca o țigancă. Simți că trebuia să-și valorizeze fata. Căci Emma nu se valorizează deloc. — Și Emma e educatoare, cred că v-o fi spus, cu diplomă de liceu, nu așa, chiar dacă școala În ultima vreme a Început să degenereze, tinerii de azi nu mai au respect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lua de nevastă și-i mai grijea și copiii ea putea să-și țină pensia și să trăiască iar ca o creștină ce era și nu ca o țigancă. Simți că trebuia să-și valorizeze fata. Căci Emma nu se valorizează deloc. — Și Emma e educatoare, cred că v-o fi spus, cu diplomă de liceu, nu așa, chiar dacă școala În ultima vreme a Început să degenereze, tinerii de azi nu mai au respect pentru dascăli. Nu există elevi dificili, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au fost dereificate și desubstanțializate. Am ajuns să acceptăm că viziunile asupra lumii formulate de diverse culturi, grupuri, curente, mișcări sau personalități sunt echivalente și au o egală importanță pentru grupul respectiv. Suntem pe cale de a pierde reflexul de a valoriza în termeni de adevărat/fals concepțiile despre lume diferite de ale noastre. Viziunile materialiste, pozitiviste, atee nu dispun de mai multe argumente de certificare și validare decăt viziunile religioase, mitologice, șamanice sau de altă natură.” Corin Braga surprinde în De la
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Într-o epocă dominată de o „ontologie slabă”, conceptele grele ale religiei, metafizicii, științei, sunt dereificate, desubstanțializate. Omul își pierde reflexul de a valoriza în termeni de „adevărat”/”fals” concepțiile despre lume diferite de cele proprii; mai mult, tinde să pună sub semnul echivalenței între viziunile asupra lumii formulate de diferitele culturi, grupuri, curente, mișcări, personalități. C. Noica, De caelo sau Încercare în jurul cunoașterii
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]