2,062 matches
-
și sub denumirea de „taxonomia lui Bloom”, cuprind în sinteză conținuturi cum ar fi: asimilare, formare de capacități și deprinderi intelectuale, creație. • domeniul afectiv, dezvoltat de teoreticieni precum Krathwohl, Landsheere, Raven, French, prezintă următoarea organizare: 1. Receptare. 2. Reacție. 3. Valorizare. 4. Organizare. 5. Caracterizare. • domeniul psihomotor, dezvoltat de Simpson, introduce următoarele trepte: 1. Percepere. 2. Dispoziție. 3. Reacție dirijată. 4. Automatism. 5. Reacție complexă. Avantajele clasificării obiectivelor pe clase și categorii comportamentale sunt multiple și constau în faptul că: - oferă
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Seminarul formativ, axat pe formarea deprinderilor, a capacităților: - de exersare colectivă; - de exersare individualizată; - problematizat; - de creație. 4. Seminarul aplicativ: - bazat pe studiul de caz; - bazat pe jocul de rol; - bazat pe rezolvarea de exerciții și probleme. 5. Seminarul de valorizare și interpretare evaluativă: - exegetic, axat pe una sau mai multe lucrări; - evaluativ, propriu-zis; - autoevaluativ. 6. Seminarul mixt. Decizia privitoare la forma optimă de structurare a unui seminar va fi luată de cadrul didactic, un rol important în economia acesteia avându
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
în cazul indivizilor, cât și în cel al colectivităților, tot așa cum privea progresele cunoașterii omenești, adică drept tot atâtea izbânzi ale rațiunii. Prin urmare, aprecierea cunoașterii cu valoare obiectivă și, în egală măsură, respectul față de legea morală, exprimă la Kant valorizarea omului ca ființă înzestrată cu rațiune. Important de subliniat mi se pare însă că filosoful a văzut tocmai în acțiunea consecventă care vizează apropierea de ceea ce apreciem și respectăm pe temeiuri principiale afirmarea prin excelență a raționalității. Atitudinea rațională, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndoială, îndreptățit să o facă. Identificându-se însă pe deplin cu acele presupoziții și opțiuni care au susținut întreaga sa întreprindere critică, este mai puțin probabil că el și-ar fi dat seama în ce măsură asemenea critici dezvăluie un conflict al valorizărilor. În încheiere, câteva considerații asupra acestui subiect. Ca filosof al luminării, Kant a valorizat cunoașterea, cunoașterea metafizică și cunoașterea despre fapte, altfel spus cunoașterea „pură” și cunoașterea empirică. Temeiul acestei valorizări este tocmai acea valabilitate universală care distinge cunoașterea obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dat seama în ce măsură asemenea critici dezvăluie un conflict al valorizărilor. În încheiere, câteva considerații asupra acestui subiect. Ca filosof al luminării, Kant a valorizat cunoașterea, cunoașterea metafizică și cunoașterea despre fapte, altfel spus cunoașterea „pură” și cunoașterea empirică. Temeiul acestei valorizări este tocmai acea valabilitate universală care distinge cunoașterea obiectivă. Pentru Kant, această valabilitate reprezenta expresia universalității rațiunii. El nu a ignorat, desigur, creațiile mitice, religioase, artistice ale spiritului sau teoriile metafizice despre transcendent, influența lor adesea covârșitoare asupra modului de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
s-a dezvoltat o cultură alternativă, paneuropeană: un amestec al elementelor moderne cu elemente ale unei culturi romantice în care era plasată femeia. Valorile moderne promovează drepturi egale pentru bărbați și femei, un echilibru în structura autorității în familie și valorizarea demnității și a respectului față de femeie în familie și comunitate. Cultura romantică promovează deci un statut special pentru femei, ca ființe delicate ce trebuie protejate, respectate și cultivate într-un mediu romantic. Există un proverb care spune „...să nu atingi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
calitatea de martor sau victimă a violenței în copilărie; - patologia individuală; - caracteristicile personale; - nivelul de frustrare și stres. - modalitățile de relaționare și de administrare a conflictului; - norme sociale privind distribuția puterii; - nivelul socio-economic al familiei; - modele de relaționare în familie. - valorizarea socială a femeii și familiei; - integrarea familiei în rețelele sociale; - dezvoltarea serviciilor sociale; - gradele de acceptare a violenței; - raportul public-privat. - dezvoltarea politicilor sociale de protecție a victimelor violenței; - dezvoltarea mecanismelor sociale și legislative de sancționare a violenței; - profilul social al
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
familiei și pe cele ale societății sunt acuzați de membrii comunității că nu i-au bătut suficient pe copii pentru a-i face să învețe ce este bine și ce este rău. Studiile arată că există o relație strânsă între valorizarea socială a femeii și a copilului și răspunsul comunității la violența în familie. În comunitățile în care există atitudini sociale legate de protejarea familiei și a copiilor, spre exemplu, este semnalată intervenția membrilor comunității în direcția protejării femeii și copiilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
care putea proveni de aici. Din acest punct de vedere, disimularea a fost completă și banală. Dimpotrivă, a dominat un discurs funcțional apolitic, adică un discurs care asumă cât mai puțin responsabilitățile politice ale vechiului regim și care permite retrospectiv valorizarea trecutului În raport cu viitorul „atât de previzibil”: „Am fost buni profesioniști și Înțelegem să dovedim asta” a fost un leitmotiv general și principalul mod de justificare. Opțiunea „evoluționistă” a fost și ea prezentă: știam cum va evolua istoria, deci m-am
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
alimentare, medicamente și transport public au constituit elementele-cheie ale campaniei electorale din 2000. Subvenționarea costurilor pentru diverse produse, impozitul gradual pe venitul global și eradicarea sărăciei au devenit, după această dată, principalele teme ale programelor politice ale partidului. Partidul Democrat: valorizarea imediată a social-democrației europene Constituit În urma scindării Frontului Salvării Naționale, Partidul Democrat s-a coagulat În jurul aripii conduse de Petre Roman În cadrul FSN. Prezența masivă a tehnocraților În interiorul elitei PD a structurat identitatea partidului În jurul unui program reformist care urmărea
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de tip occidental și a reformei economice. „Sunt Înainte de toate liberal și apoi socialist”, declara Petre Roman În 1992, citându-l pe socialistul spaniol Pieto. Începând cu 1993, odată cu schimbarea titulaturii partidului În Partidul Democrat, documentele programatice făceau referire la valorizarea principiilor social-democrației europene, la reforma instituțională și economică ca principală prioritate, subliniind refuzul „restaurării dreptei anarhice și a stângii comuniste”. Spre deosebire de FDSN/PDSR, partidul condus de Petre Roman a inițiat Încă de la mijlocul anilor ’90 negocieri cu Internaționala Socialistă și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
viza propriile lor țări, ci țările slabe. Nu putem să schimbăm internaționalismul comunist cu internaționalismul capitalist. În fond, cele două internaționalisme au aceeași finalitate și aceeași origine. 2.7. Uniunea Democratică a Maghiarilor din România - de la apărarea drepturilor etnice la valorizarea anticomunismului În spațiul politic românesc, În rândul partidelor fondate de fostele elite comuniste, UDMR a reprezentat o excepție din punct de vedere doctrinar. Având statut juridic de asociație culturală etnică, uniunea a reprezentat o federație de „identități politice divergente, cu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
discursurile liderilor partidului, alături de refuzul de a pune În chestiune natura dictatorială a regimului. Denunțul stalinismului „internaționalist” al anilor ’50, Înțeles ca un totalitarism exogen, impus În mod brutal de minoritățile naționale, a servit celor trei partide drept sursă de valorizare a comunismului „național” - perceput ca sursă de progres și de consolidare a națiunii. Reabilitarea victimelor, deschiderea arhivelor sau procesul intelectual al comunismului au fost respinse, nostalgia În raport cu trecutul conducând la un refuz de a diferenția statul democratic de cel dictatorial
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și economia hipercentralizată. Reticența față de infuzia de capital străin s-a Înscris În aceeași tendință al reformismului minimalist al partidelor. În cazul Frontului Salvării Naționale și al succesorului său pe linia Iliescu, „calea a treia” a vizat și modelul politic. Valorizarea unui sistem „original”, adaptat condițiilor românești, a echivalat cu ezitarea În fața de principiilor democrației de tip occidental. În raport Însă cu antireformiștii nostalgici, reformiștii minimaliști nu au exprimat niciodată În mod deschis o atitudine refractară față de integrarea europeană sau nord-atlantică
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
economice rapide. În studiul nostru, utilizarea celor doi termeni nu Încearcă să ilustreze clivajul identificat de Seiler, ci să definească categorii În cadrul nomenclaturii convertite, atât din perspectiva raportării la trecutul dictatorial, cât și din cea a chestiunii economice și a valorizării relațiilor cu partide și structuri europene. Astfel, termenii reformiști minimaliști și reformiști maximaliști propuși de noi nu trebuie confundanți cu definițiile seileriene. Monitorul Oficial al României, 22 decembrie 1989, an I, nr. 1, p. 1. Vezi, În acest sens, Raluca
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
impune oficializat și profesionalizat, excelența rămânând însă rezervată celor ce îl practică din vocație. Managementul cunoașterii poate fi definit ca un demers, orientat strategic, de motivare și facilitare a angajării membrilor organizației în dezvoltarea și utilizarea capacităților lor cognitive, prin valorizarea, subordonată obiectivelor ei de ansamblu, a surselor de informații, experienței și abilităților fiecăruia dintre ei. În mediul organizațional, cunoștințele provin din informații transformate de cei ce le dețin în capacitate de acțiune eficientă, prin asimilare și înțelegere integratoare, urmate de
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
au stabilit atribuțiile principale ale Asociației, menite să contribuie la continuitatea și dezvoltarea culturii românești în lume și la menținerea și strângerea relațiilor tradiționale dintre cultura română și cultura lumii libere. Totodată, societatea își propunea să coopereze la acțiunea de valorizare a poziției românești prin demersuri destinate opiniei publice internaționale și forurilor competente, în care să se insiste asupra importanței deosebite pe care o reprezintă libertatea și suveranitatea României pentru Europa, în primul rând să cerceteze schimbările de structură din sistemul
ASOCIAŢIA CULTURALA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285473_a_286802]
-
picioarele sunt cu adevărat membrele socializării. Ele marchează distanța și îndepărtarea sau, dimpotrivă, apropierea fizică și deci afectivă. Simbolistica piciorului se nuanțează și în funcție de diferitele sale părți: - gleznele sunt sediul ego-ului. Ele dezvăluie respectul de sine moderat sau prea puternic, valorizarea în raport cu alții («a nu-i ajunge cuiva nici măcar până la glezne»). Prin urmare, leziunile sau durerile care îl afectează în vis sunt întotdeauna răni narcisiste; - la polul opus, genunchii sunt simbolul umilinței. Îndoindu-i, omul își mărturisește jurământul de credință și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
redus de complexitate; concizie, credibilitate, claritate; elemente anaforice (de înlocuire) puțin prezente; sărăcie a conectorilor conjuncționali; extensie minimă a textului; sărăcia epitetelor descriptive; prezența apăsată a elementelor de localizare; reducerea până la dispariție a elementelor de subiectivitate: prezența eului, constatările și valorizările personale; prezența dublei întreruperi, gestionarea anume a începutului și sfârșitului; folosirea verbelor performative: interogativ, imperativ, vorbire indirectă; gestionarea informației - de la simplu la complex; saturarea contextuală: Cine?, Ce?, Unde?, Când?, De ce?. Orice articol de ziar este un telefon matinal: scurt, dinamic
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o bună descriere refuză scheme și idei preconcepute. Adeseori, stilul personal se creează chiar prin încălcarea unor reguli. Să luăm ca exemplu una dintre ele. Spuneam că este contraindicat să intercalăm în descriere elemente bogate de comentariu (gânduri, amintiri sau valorizări), câtă vreme, procedând astfel, textul devine monoton, stufos, previzibil. Geo Bogza (1968, p. 85) nu se sfiește să ignore această interdicție: Cel mai trist moment la Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și autentic, nu trebuie să uităm că, prin folosirea exagerată a citatului, textul obosește și riscă să devină o banală culegere de etnografie și folclor. În anchetă, citatul este foarte important, el devenind argument (acuzator sau nu) și element de valorizare: persoana este vinovată sau nu. Cu o condiție majoră, însă: citatul să nu fie lung, complicat, fără relevanță. În anchetă, nu trebuie să ne temem de banalitate. Chiar dacă nu are nici o virtute expresivă, replica unui personaj („Nu e adevărat. E
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
are propriile elemente de acroșaj, de atragere a atenției cititorului: de la titlu, chapeau și gestionarea paragrafelor, până la poziționarea în pagină, încadrările în chenar, ilustrație. Toate aceste elemente (intrinseci și extrinseci scriiturii) urmăresc același lucru: facilitarea lecturii, atenționarea cititorului, ierarhizarea și valorizarea informației. Prin felul în care este gestionată prima pagină (dar și restul), ziarul formează în ansamblul său un text integrator, care strigă, cerșește atenție, impune, te trage de mânecă. Fără elemente de acroșaj, ziarul ar fi o reunire indigestă de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
furtună, buzele subțiri și crispate ca tăiate de lama unui cuțit”. E prea mult și, peste toate, procedeul stilistic se vede. Ca în arhitectură: pentru a spori monumentalitatea unei clădiri, trebuie să-i creăm în jur un spațiu gol, de valorizare. Ca în muzică: după un pasaj tumultuos, se impune un moment de liniște, de acalmie sonoră. Este suficient, deci, să constați îndrăzneț: „Pe cer, luna are o gravă cădere de calciu”. Orice altă imagine însoțitoare va anula primul efect expresiv
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sondaj sociologic, publicat de Nouvel Observateur (5 decembrie 1990), arăta că 50% dintre francezi îi consideră pe ziariști ca fiind cele mai influente persoane din societate, asta înseamnă că forța ziaristului nu stă neapărat în informație, cât în manipularea și valorizarea ei. De altfel, tot mai mulți teoreticieni atrag atenția că „într-o lume în care totul a devenit comunicare, informația și-a pierdut reperele”. Comunicare - atenție la acest cuvânt, care este ambiguu. Încă de la mijlocul secolului XX, teoreticienii au accentuat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
percepții, poziționări și capitaluri informaționale noi; posibilitatea manevrării temporalității, prin compatibilizarea acesteia cu repere personale și cu constrângeri individuale. Cu această ocazie, timpul nu mai rămâne doar o realitate inexorabilă, strict obiectivă, ci devine o dimensiune relativ fluidă, manevrabilă subiectiv; valorizarea responsabilă a datului tehnic, care nu mai este receptat ca un „dușman”, o realitate ostilă, ci este înțeles ca un adjuvant sau un prieten al unei sperate întâlniri; încrederea într-un alt etaj al realității, oarecum „suprareal”, ce transcende datul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]