13,019 matches
-
mult decît clar că asemenea vorbe i se potrivesc întocmai și succesorului imediat al liderului ex-comunist, și el exponent al galeriei eroilor să le zicem postcaragialești, întrucît discursul electoral consemnat în O scrisoare pierdută, oricum, "este decent, pe cît de van și de ridicol". Ba, după cum merg lucrurile, sunt nimerite și pentru un alt politician bucureștean, zelos întru populism vulgar, ce-ar dori să- i "sufle" locul prezentului number one. Posesor de "limbă rea", cum se recunoaște, Barbu Cioculescu se pricepe
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
acestui limbaj. Acestea ar fi, în mare, liniile de forță ale celor șapte proze reeditate (Lady V., Panic Syndrome!, Din povestirile unui frizer, Alegerea, La revoluția română, Mi s-a părut, cu paranteze..., O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren) în variantă revizuită, din volumul Lady V., pe care autorul le consideră un ciclu (româno-american) închis. Lady V., Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren dau la iveală un univers în care frontiera dintre realitate
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
a părut, cu paranteze..., O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren) în variantă revizuită, din volumul Lady V., pe care autorul le consideră un ciclu (româno-american) închis. Lady V., Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren dau la iveală un univers în care frontiera dintre realitate și iluzie, dintre trecut și prezent se estompează, o lume în care irealul adâncește rădăcinile realității, nălucirile vin să clarifice realul, cititorul trezindu-se în situația de a urmări
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
vis punând la încercare peretele realității. Triumful sugerat de numele personajului ne este deconspirat de autor spre sfârșitul povestirii: "acela de a recunoaște cu exactitate ceva ce n-ai simțit niciodată". Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren, deși se mențin în cadrele acelorași distorsiuni temporale și spațiale ce implică sfărâmarea cadrelor realismului, ori ale falsului raționalism, transportă cititorul într-o zonă a misterului sumbru, a fantasticului mistic. Un proces legat de vânzarea unei case declarate bântuite
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
Angelo Mitchievici Ce distinge într-o clipă filmele lui Gus Van Șanț este ceea ce definea că un modus vivendi Salvador Dali citînd lumea în textura ei intimă, dincolo de aparente, cu lentilă critică cea mai potrivită: paranoia critică. Lumea a devenit într-un fel "paranoica", iar percepția ei solicită un corectiv necesar
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
putut fi văzut pentru prima oara în România la TIFF 2008 la Cluj, este impregnat cu aceeași poezie a unei sensibilități aproape maladive, cu același difuz imponderabil al stărilor tranziente, cu aceeași stranie delocalizare pe care o induc personajele. Pentru Van Șanț, efectul amplificării detaliului nu înseamnă mai multă claritate - așa cum în noul român francez insistența cu care este descris un obiect, o cameră ni le face mai străine că niciodată -, ci dimpotrivă transmite un bizar sentiment de alienare, care se
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
sentiment de alienare, care se transformă printr-o modulare ce constituie o altă marca a filmelor regizorului într-un efect psihedelic, de suprarealitate sau hiperealitate, deosebită de suprarealismul estetic unde efectul era scontat, căutat. Ce știm despre adolescenții lui Gus Van Șanț? Totul, adică nimic. Le putem supraveghea gesturile, atitudinile, îi auzim vorbind și, pe masura ce filmul feliei lor de viață se derulează, simțim cum ceva ne scăpa, cum alunecam pe lînga ceva esențial pe care nu reușim să-l definim, iar
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
secționat de o garnitură apărută de nu se știe unde. Apoi imaginea grotesc-atroce a jumătății superioare a bărbatului tîrîndu-se printre sine, întinzînd o mînă, oroarea de pe chipul lui, fugă, apariția unui detectiv la scoala, întrebările rămase suspendate și tăcerea. Gus van Șanț este departe de a face un film polițist sau un thriller psihologic, de altfel, prezentarea incidentului este amînată pînă cînd atmosferă s-a încărcat suficient cu electricitate, iar rezolvarea polițista a cazului este eludata. Nici situația familială incertă a
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
psihologic, de altfel, prezentarea incidentului este amînată pînă cînd atmosferă s-a încărcat suficient cu electricitate, iar rezolvarea polițista a cazului este eludata. Nici situația familială incertă a adolescentului camuflînd o traumă, părinții aflîndu-se în divorț, nu funcționează cauzalist. Gus Van Șanț nu se raliază unui deziderat umanitarist, așa cum nu conferă cîtuși de puțin o turnură pedagogica filmului sau, si nu posedă o agendă social-politică menită dezbaterii și aceasta se poate vedea și mai pregnant în Elephant - cît de departe se
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
Big aș The Ritz, Scott Fitzgerald definea tinerețea că pe "... a dream, a form of chemical madness". Ei bine, tocmai această chimie intimă a vîrstei de tranzit, adolescență, ne atrage, ne absoarbe, ni se inoculează lent în filmul lui Gus Van Șanț. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent literar filmului lui Gus Van Șanț aș opta fără ezitare pentru Ian McEwan cu românul sau, The Cement Garden, dar mai ales pentru ecorșeurile de o tandra cruzime din volumele de
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
of chemical madness". Ei bine, tocmai această chimie intimă a vîrstei de tranzit, adolescență, ne atrage, ne absoarbe, ni se inoculează lent în filmul lui Gus Van Șanț. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent literar filmului lui Gus Van Șanț aș opta fără ezitare pentru Ian McEwan cu românul sau, The Cement Garden, dar mai ales pentru ecorșeurile de o tandra cruzime din volumele de povestiri netraduse încă la noi, First love, Last Rites și În Between the Sheets
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
și atît de diferită. Mai este ea cea pe care o știam, nu evoluează ea nebănuit prin intime modificări ale chimismului celulei și al metabolismului către altceva? Ceva care nu are încă un nume și pe care filmul lui Gus Van Șanț ni-l păstrează enigmatic, fascinant și atroce.
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
iar hoții s-au evaporat și ei cu multă abnegație, așa cum le stă bine unor hoți care n-au părăsit locul faptei tocmai cu mîna goală. Ba dimpotrivă, pentru că lucrările furate nu erau chiar de ignorat: Moartea Cleopatrei de Anton van Dyck, Ecce Homo, de a cărui paternitate este suspectat Tizian, Bărbat cu craniu, atribuit Maestrului Legendei Sfîntului Augustin, Bărbat cu pipa la fereastră, semnat de Frans van Mieris cel Bătrîn, Portret de femeie realizat de Rosalba Carriera (cu semnul întrebării
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
dimpotrivă, pentru că lucrările furate nu erau chiar de ignorat: Moartea Cleopatrei de Anton van Dyck, Ecce Homo, de a cărui paternitate este suspectat Tizian, Bărbat cu craniu, atribuit Maestrului Legendei Sfîntului Augustin, Bărbat cu pipa la fereastră, semnat de Frans van Mieris cel Bătrîn, Portret de femeie realizat de Rosalba Carriera (cu semnul întrebării), Portret de bărbat de Jorg Brew, Bărbat cu haină de blană, aparținînd unui anonim german, și Portret de bărbat de Cristoph Amberger. Pe căi întortocheate, demne de
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
pe scena Sălii Radio. Muzica transmite trăirea autentică și emoția celor doi maeștri, aflați pe scenă într-o excelentă colaborare artistică și în comunicare directă cu publicul. Sunt prezentate Sonata nr. 9, opus 47 în la major „Kreutzer” de Ludwig van Beethoven, Sonatina opus 100 în sol major de Antonin Dvorak și Sonata nr. 3, opus 25 în la minor „în caracter românesc” de George Enescu. Aceste creații valoroase se numără printre preferințele celor doi maeștri; la fiecare nouă abordare, artiștii
Lansare discografică by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
lui Bill Evans asupra cântului său (pe care, într-una din convorbirile noastre înregistrate, a considerat-o mai puțin evidentă). Dovada o constituie aranjamentul și improvizațiile pe tema Show Type Tune de Evans, și Come Dance With Me, de Jimmy Van Heusen. Varianta cu două piane este în spiritul și litera creațiilor lui Evans imprimate solo în studio prin suprapunere, și cu trio-urile sale binecunoscute. La București, Iancy Körössy și Ramona Horvath au fost însoțiți în studioul Societății Române de
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
O neștiință lucie. Și atunci, tot ce putem face e să compensăm neștiința închipuindu-ni-l pe Dumnezeu în felurite chipuri. Toate aceste chipuri sunt idoli, forme umane de a concepe ceva non-uman, așadar biete încercări de a gîndi în van de negînditul. Cuvîntul "idol" nu trebuie luat aici în sensul idolatru, ca formă ilicită de prețuire a făpturii în locul creatorului, ci mai curînd în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibilă prin care oamenii își reprezintă elementul divin. În acest
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
care sunetul de orgă al cuvintelor rezistă prin conotațiile sugerate (adică prin încărcătura lor emoțională), iar nu prin denotații (prin referința lor la realitate). A căuta vreo legătură între cuvintele lui Marion și lumea reală înseamnă să te străduiești în van. De fapt autorul nici nu-și propune asta, cum nici un preot, atunci cînd își ține slujba, nu pretinde că vorbește despre realitate. Lumea unei lucrări de filozofie este autarhică: nu are nevoie de realitate pentru a exista. În schimb are
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
Luchian se simte, ca artist, parte acestei lumi a exclușilor. Imaginile din lumea circului, dar și cele de copii completează un repertoriu iconografic profund semnificativ. Tonitza se înscrie astfel pe o linie pregnant ilustrată la sfârșit de secol XIX de Van Gogh, solidar cu "dezrădăcinații" și "victimele vieții", pentru care "dezlegarea problemei vieții" nu era în nici un fel desprinsă de vocația sa artistică. Nu întâmplător atât Tonitza cât și van Gogh admirau pictori ca Daumier și Millet. În 1921 Tonitza deschidea
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
pe o linie pregnant ilustrată la sfârșit de secol XIX de Van Gogh, solidar cu "dezrădăcinații" și "victimele vieții", pentru care "dezlegarea problemei vieții" nu era în nici un fel desprinsă de vocația sa artistică. Nu întâmplător atât Tonitza cât și van Gogh admirau pictori ca Daumier și Millet. În 1921 Tonitza deschidea o expoziție al cărei catalog are un motto semnificativ luat din Henri Barbusse: "Celui qui veut creuser jusqu 'a la vérité doit simplifier", cuvinte ce rezumă foarte exact crezul
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Popescu, Iorgulescu-Yor, Tonitza, Ștefan Dimitrescu sunt numai câteva din numele importante ale artei românești legate de Balcic. Peisajul fizic și uman al Dobrogei era spectaculos în toate privințele. Lumina strălucitoare îl făcea comparabil cu zonele meridionale care după părerea lui van Gogh constrâng în mod salutar paleta pictorului, obligându-l să izgonească griurile și să exalte culorile. În natura mai degrabă aspră și săracă decât luxuriantă, redusă la confruntarea între cer, apă și pământ, artiștii intuiau un sens al originarului. Nu
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
același aer cu artiști legendari pentru noi ca Yehudi Menuhin, Sir John Barbirolli, Claudio Arrau, Arthur Rubinstein, Henryk Szeryng, David Oistrah, Sviatoslav Richter, Zubin Mehta, Herbert von Karajan, Aldo Ciccolini, Jean-Pierre Rampal, Friedrich Gulda, Isaac Stern, Mstislav Rostropovici, André Navarra, Van Cliburn, André Cluytens, Carlo Zecchi, Paul Klecki, Virginia Zeani, ori cu membrii unor Orchestre și ansambluri camerale ca de pildă, Filarmonica din Los Angeles, Orchestrele simfonice din Londra, Moscova, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Cvartetele Juilliard și Tatrai, Nonetul ceh etc.etc.
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
moment surpriză l-a constituit interpretarea în primă audiție de către Corul și Orchestra Colegiului „Dinu Lipatti” a imnului liceului compus de profesorii Valentin Mandric și Tudor Paladi. Seara s-a încheiat cu Fantezia pentru pian, cor și orchestră de Ludwig van Beethoven, în care experiența lui Viniciu Moroianu și elanul tinerilor muzicieni s-au întrepătruns pentru realizarea unei valoroase versiuni a acestei lucrări ce anticipă estetic și muzical marele final al Simfoniei a IX-a. Astfel, s-au finalizat acțiunile din
Omagiu lui Dinu Lipatti by M?d?lin Alexandru ST?NESCU [Corola-journal/Journalistic/83890_a_85215]
-
o sală mică, neocolindu-se artiștii valoroși din Est. Au fost reprezentate nu mai puțin de 26 de posturi de televiziune, între numele prestigioase din juriul prezidat de Ioan Grigorescu numărându-se personalități cum ar fi George Sbârcea (România), Dick Van Bommel (Olanda), Nicolas Résimont (Belgia), Julio Herrero (Spania) sau Janusz Rzeszenski (Polonia). Acompaniamentul a fost asigurat de orchestra Radioteleviziunii, dirijată de Sile Dinicu și Gelu Solomonescu, scenografia a fost semnată de Theodora Dinulescu și Virgil Luscov, imaginea de George Grigorescu
Primul ?Cerb de aur? rom?nesc (IV) by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83948_a_85273]
-
București, care sub bagheta dirijorului Dumitru Goia, și a studenților clasei sale de master “Dirijat Orchestră”, Bianca Oprea, Răzvan Apetrei și Rebecca Mihai. Soliștii concertului au fost pianistul Viniciu Moroianu, în Concertul nr. 2 în Si bemol major de L. van Beethoven și violoncelistul Radu Croitoru în Concertul nr. 1 în Do major de J. Haydn. Programul a mai cuprins Uvertură la Operă “Bastien și Bastienne” de W.A. Mozart și Simfonia nr. 5 în Si bemol major de Fr. Schubert
C?mpina, stagiunea muzical? 2012-2013 by Cornelia BRONZETTI () [Corola-journal/Journalistic/84005_a_85330]