2,308 matches
-
căreia ar fi trebuit să-i aducă pe lume un copil lui Liviu Rebreanu, făcând întreruperea cu disperare și ură. Discursul epic practicat de Ilderim Rebreanu e aici un exaltat rechizitoriu, pe care i-l face eroului său orbit de vanitățile soției. Cel de-al treilea volum, Cronici interbelice, evocă episoade marcante din viața membrilor familiei Rebreanu, pe fundalul evenimentelor sociale și politice (naționale și internaționale), romanul urmându-și structura consacrată din volumele precedente. Evocări, tot în nota reproșurilor aduse scriitorului
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
lasă a bănui filtrul jurnalului. Chiar și în lamentațiile presărate ici-colo, Alice Voinescu rămâne supraomenesc decentă. E mult spus că s-a vrut un model, ea, de o modestie pe care o vede mereu insuficientă și consideră că plătește prețul vanității din tinerețe. Probabil, a dorit să fie un om din care ceilalți să ia ceva, să plece cu un profit intelectual și omenesc de la lecțiile ei. Să simtă și să ajute viața, să formeze intelectuali, în toate sensurile. Teama că
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
Pentru profesorul Cornea, a fi „supt vremi” nu înseamnă a te lăsa strivit de ele. A înțelege răul e primul pas până la a-l înfrunta. Sunt numeroase dovezile în acest sens. Dintre toate, un exemplu pilduitor e cel al contracarării vanităților de beizadea ale Licăi Gheorghiu. Făcând bună echipă cu Liviu Ciulei, Paul Cornea (p. 248) s-a opus cu temeritate indicațiilor lui Răutu însuși, refuzând s-o distribuie pe fiica lui Gheorghiu-Dej în filmul Valurile Dunării, în care aceasta ambiționa
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
enzime esențiale: enzima mistică a credinței smintite. Tertulian a avut-o, și tocmai de aceea a putut spune o vorbă atît de uimitoare. A doua poziție e cea a lui Nietzsche, care deplînge orgoliul nemăsurat al omului teoretic, atins de vanitatea de a crede că rațiunea poate lămuri orice. E convingerea savantului care e încredințat că, grație unei idei geniale, îl poate prinde pe Dumnezeu de chică. În acest caz, gînditorul devine „absurd de rațional“, propovăduind succesul unei teorii construite pe
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
o melancolie discretă ce dă pânzelor o dimensiune meditativă, gravitate și profunzime. Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești, cu o evidentă lipsă de interes pentru politică, pictând, de predilecție, în sihăstrie, la Văratec sau la Târgu Neamț, rareori în aer liber și, de cele mai multe ori, făcând fotografii pe care le stiliza apoi în atelier, învăluindu-le în
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
începeți să vă bateți cu pumnul în piept că muriți de patriotism. În ceea ce privește candidatura, nu vă faceți griji, veți fi desemnat. Nici chiar PNL, în marea sa amețeală, nu mai vrea să se scufunde în Dâmbovița. În plus, vor avea vanitatea să afirme că au adus, încă o dată, "domn străin". Acestea fiind spuse, vă informez că voi vota cu domnia voastră. Fiindcă nu sunteți un Mitică. Și eu m-am săturat de Mitici. Cu stimă, Elena Popa, jurnalist SURSA: Criterii.ro
Klaus Iohannis, scrisoare deschisă: Nu sunt genul de femeie pe care să o înfierbântați by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28776_a_30101]
-
nătângă pentru autori minori ca Fitzgerald și modul cum tragi cu ochiul la fetele cu fețe de păpuși. Și-mi e groază de obiceiul tău jegos de-a întreba după ce facem amor :«Ei, ți-a plăcut?» « Așa cum găsesc ridicolă și vanitatea stârnită de-un articol publicat în Nouvel Observateur atâta timp cât nu ești în stare să ai măcar un singur prieten. Așa cum de altfel o știi, nu mi-a plăcut niciodată vreunul din poemele pe care mi le-ai dedicat. Ai, desigur
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
Iordachescu Ionut Într-un articol despre criza politică iscată pe marginea accizei de 7 eurocenți la combustibil, Deutsche Welle remarcă modul în care Traian Băsescu vrea să lase impresia că prezența sa pe scena politică este indispensabilă, suferind de o ”vanitate hipetrofiată”. În opinia autorului Horațiu Pepine, este incert dacă șeful statului ”se supune unei rațiuni mai înalte sau dacă urmărește un interes pur personal”. DW face o paralelă între Traian Băsescu și predesorul său, Ion Iliescu. Spre deosebire de fostul președinte al
DW: Băsescu prezintă semnele unei vanități hipertrofiate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33755_a_35080]
-
eu” în toată această argumentare instituțională. Iliescu pretindea că ceva se impune prin puterea conjuncturilor, Traian Băsescu pretinde că fără el nu se poate. Chiar și modul în care vorbește despre el însuși la persoana a treia este semnul unei vanități hipertrofiate”, scrie DW în articolul ” O putere de 7 eurocenți”. Deutsche Welle spune că Traian Băsescu profită de această criză pe majorarea accizei, susținând ”simultan o cauză personală cu una potențial personală”. ”Președintele a ales un subiect popular, care poate
DW: Băsescu prezintă semnele unei vanități hipertrofiate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33755_a_35080]
-
în față cu un însingurat. Unul luminos, netulburat. Amintiri și portrete literare prezintă ceea ce s-ar numi competența etică a intelectualului. Riguros, fără a avea vocația puterii, el scrie așa cum simte la modul ideal. Fără parade de erudiție, lipsit de vanități, depășind precauția vinovată, Gabriel Dimisianu este o instituție a bunuluisimț, de care ar trebui să profităm din plin.
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
Tudorel Urian Vanitatea oamenilor politici de a-și exhiba talente de scriitori naște zâmbete condescendente printre clienții terasei de la Muzeul Literaturii Române, cu cotizația de membri ai Uniunii Scriitorilor plătită la zi. Nimeni nu a tratat altfel decât ca pe o excentricitate de
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
Radu Mischiu sau cu numele real) ar fi susceptibile să revoluționeze literatura română în pragul mileniului III. Chiar și în puținele momente în care se vorbește despre aceste cărți, ele sunt date ca exemplu menit să ilustreze un caz de vanitate exacerbată prin care un om, altminteri onorabil, ajunge să se pună într-o situație destul de ridicolă. Cel puțin la fel de insolită se arată, la prima vedere, ambiția fostului ministru de Justiție Valeriu Stoica de a publica un volum de poezie. Ecartul
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
chiar atât de (ana)cronic pe cât se spune. Mai curând e un prizonier al modelor, al tradiției de moment, ce poartă în sine necesitatea de a i te conforma. Ori a acelui impozit pe care meseria săracului îl pune pe vanitatea bogatului. Să fi fost oare sărac atunci când compunea Threnos sau Anaklasis, recurgând la o tehnică neaoșă avangardistă, bazată pe clustere, microtonii și glissando-uri? Să fi fost oare mai bogat în perioada recuperării modalismului diatonic în Agnus Dei sau Simfonia
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
azi, lipsită de substanță umană și de spirit critic. În fapt, micro-lumile românești din afara granițelor naționale nu au făcut decât să reia în mic modelul de acasă, constituindu-se în bună măsură ca duplicate ale unui climat extrem de familiar. Aceleași vanități și orgolii scriitoricești, partide, facțiuni și bisericuțe, gelozii și invidii, dificultăți de articulare a unor proiecte comune și de coagulare a unei minime solidarități intelectuale. Câțiva autori străluciți, înconjurați de un plancton de veleitari grafomani, publicând în reviste obscure (cât
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
viitorilor locuitori ai Europei unite ne sînt mai mult decît familiare. Le vedem la tot pasul, în fiecare zi, pe stradă în fiecare zi, ne izbim de ele în piețe sau în mijloacele de transport în comun: ,nesiguranță/ sărăcie/ deprimare vanitate ură/ pe aici trece drumul spre europa/ nu mai așteptăm nimic/ avem fețe de șobolan/ nu mai visăm la america/ ne ucidem/ fericirea e pe buzele noastre". Poezia Elenei Vlădăreanu are forță și claritate. Poeta nu se încurcă în metafore
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
mai ales psihică: i se fură sufletul, devine ,om-împăiat", cum ar spune chiar el. Ceea ce interesează mai cu seamă astăzi este că romanul pune problema vulnerabilității Intelectualului față de Putere. Dorința acestuia de a ,dirija destine umane", dar mai ales flatarea vanității care, în preajma Puterii absolute, se simte onorată așa cum crede că merită, în ciuda și cu prețul cadavrelor călcate în picioare... Secolul XX oferă nenumărate exemple de Intelectuali colaboraționiști, de bună voie, cu o Putere de extremă dreaptă sau stângă. Atitudinea față de
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
clasei istorice (și reale) progresive, în condițiile date, exercita o asemenea putere de atracție că, în final, reușesc să iși subordoneze intelectualii altor grupuri sociale - adica odată cu crearea unui sistem de solidaritate între toți intelectualii cu legături de ordin psihologic (vanitate etc.) și de multe ori de casta (tehnico-juridici, corporativi etc.). Acest fapt se verifică în mod "spontan" în perioadele istorice în care grupul social este în mod real progresist, adică îi permite întregii societăți să avanseze, satisfăcând nu doar propriile
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în disperare pentru că și-a pierdut o funcție sau pentru vreo ofensă imaginară adusă onoarei sale e același care, fără neliniște și emoție, știe că va pierde totul prin moarteť (87). (Din altă perspectivă, a-ți apăra onoarea nu e vanitate, e voința de a-ți afirma condiția de om.)". Ca și: , Ce nu mă mulțumește este raționamentul potrivit căruia Dumnezeu trebuie să existe fiindcă altfel viața nu are sens. Și dacă sensul nu există? Și dacă viața e tragică pînă-n
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
operei sale, în limba română și în alte limbi. Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic este opera unui exeget de care însuși Poetul ar fi mândru, o lucrare care se înscrie în pantheonul culturii române, pentru că această lucrare de referință „exclude atât vanitățile și rătăcirile localismului orb, cât și cosmopolitismul arogant și represiv față de miturile spiritualității naționale” (Eugen Simion). Carmen Doreal Se dovedește a fi imperios-cunoscută Europei sinonimia totală, de noblețe, pelasg / pelasgi > valah / valahi (sau vlah / vlahi, bolohovean / bolohoveni, olah / olahi, vlas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
toate, inalțător, tenorul. Mult după ce-mi sting glasul, îmi rămâne cântatul în argintul albastru unde-l aude norul. PING-PONG Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada. Ucid abstract, în vis, dar mușc-aevea spada în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
imagine din cîte cunosc. Isus cu Ioan Botezătorul. Calea către acest mozaic urcă pe drum pietruit, pe unde de mult, de mult de tot a mers și Împărăteasa Teodora a Bizanțului. De sus, din balcon am măsura splendorii și a vanității omului. O pasăre străbate în lung și-n lat moscheea. Fîlfîitul ei nu mă sperie. Numai orgoliul. Al meu, al tău, cititorule, al nostru, oameni trecători și aroganți. Dintr-un cotlon iese o pisică, alb cu negru. Contrast elegant într-
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
ca mijloace de influențare a universului la nivelul cuantelor de energie, printr-o subtilă intersectare a cîmpului cuantic al spiritului uman cu cîmpurile energetice ale particulelor materiale. Tuturor acestor exemple Robert Park le descifrează găunoșenia, doza de ignoranță și de vanitate ascunsă în ele, arătînd de fiecare dată în ce anume constă greșeala din cauza căreia nici una din aceste descoperiri epocale nu sînt descoperiri, ci blufuri mediatice lipsite de temeinicie științifică. Ceea ce este curios în cazul științei voodoo - veritabil avatar modern al
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
și, implicit, evitîndu-se pe sine însuși. Evident, stima scriitorului merge către sfînt și nu către geniu. în timp ce un geniu precum V. Hugo, căruia îi dedică în junețe o fugoasă biografie, n-ar fi decît un "monoman", o "chintesență a tuturor vanităților", sfîntul e integral clădit pe imaginea lui Dumnezeu. Nu întîmplător sfîrșitul sfinților nu cunoaște degradarea de care are parte deseori incredulul: "ŤPsihanalistul Lacan devenise senil la sfîrșitul vieții. Nu cunosc un singur caz de sfînt senilť". La fel de importantă ne apare
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
mai găsesc drumul și în această privință ne lipsește marele OM, MODELUL la care să ne raportăm. Prezenta să ne-ar fi adus un colț de cer curat care să se întindă peste această lume cotropita de lăcomie, minciună, falsitate, vanitate și ipocrizie cotidiană. Ar fi fost un balsam împotriva urii, invidiei, a răutății, un îndemn spre fapte ziditoare. Ar fi rămas neschimbat, cum l-am cunoscut, acelasi om opusul grosolăniei fără pereche și al obrăzniciei de mahala care s-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
întârzieri la întâlniri (ca și pe platourile de filmare) reprezentau, în opinia scriitorului, o formă de „a-și sonda adâncimile neliniștii - oricine întârzie întotdeauna cel puțin o oră la orice întâlnire e dominat de nesiguranță și de angst, nu de vanitate; acel angst care înseamnă tensiunea născută din continua nevoie de a plăcea, și care era sursa durerilor în gât, a unghiilor roase, a palmelor umede și a acceselor de râs în stil japonez.” Ce-l atrăgea pe Capote nu era
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]