3,120 matches
-
să ia cetatea Turnu lasând o garnizoană fidelă regelui, fapt ce l-a deranjat pe aliatul său valah. Pe tot parcursul anului următor, 1396, luptele pentru înlăturarea lui Vlad, sprijinit de turci, continuă, fiind întrerupte doar de participarea regelui împreună cu vasalii săi, printre care și Mircea cel Bătrân, la cruciada soldată cu severa înfrângere de la Nicopole. Pe timpul acestei expediții teritoriul Țării Românești a fost ocolit, având în vedere importanta forță militară valahă și otomană staționată. După înfrângere, cei ce au încercat
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
III-lea l-a deposedat pe Guaimar de titlul ducal. În schimb, el l-a numit pe fratele și succesorul lui Guillaume, Drogo de Hauteville ca "Dux et Magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" și l-a făcut vasal direct față de puterea imperială. În 1127, ducatul a trecut în mâinile contelui de Sicilia. Ca urmare, titlul ducal de Apulia și Calabria a fost utilizat cu intermitențe. Titlul a rămas vacant după moartea lui Roger al IV-lea. Este posibil
Lista conților și ducilor de Apulia () [Corola-website/Science/328138_a_329467]
-
când a fost aruncat în închisoare și i s-a confiscat averea. A numit în funcție miniștri pricepuți, care au îmbunătățit nivelul de trai al poporului. În timpul lui, Bagdadul a devenit cel mai frumos oraș din lume. Tributurile plătite de vasali au fost folosite la ridicarea de construcții, la sponsorizarea artelor și pentru luxul curții sale. A adus la curtea sa oameni de știință din alte țări. A avut relații diplomatice cu China și cu Carol cel Mare. Acestuia din urmă
Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/314758_a_316087]
-
plecat în exil. În 1281 lui Floris al V-lea au fost acordate terenurile căpeteniilor rebele, inclusiv Amsterdam și Woerden. În acordul de pace din 1288, Floris a restabilit posesia lui Woerden pentru Herman van Woerden, dar acum că un vasal al contelui. Cu toate acestea, Herman nu se dovedesște a fi un vasal de încredere: în 1296 umilită căpetenie Gijsbrecht IV van Amstel și Herman van Woerden au intrat pe scena din nou, ca parte a unui complot. Împreună cu Gerard
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
terenurile căpeteniilor rebele, inclusiv Amsterdam și Woerden. În acordul de pace din 1288, Floris a restabilit posesia lui Woerden pentru Herman van Woerden, dar acum că un vasal al contelui. Cu toate acestea, Herman nu se dovedesște a fi un vasal de încredere: în 1296 umilită căpetenie Gijsbrecht IV van Amstel și Herman van Woerden au intrat pe scena din nou, ca parte a unui complot. Împreună cu Gerard van Velzen au capturat contele Floris în timpul unei partide de vânătoare și l-
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
1559 și 1561. A apărut în ciuda invaziilor constante ale Rusiei și Frederick al II-lea al Danemarcei a cumpărat fosta , pe care a pus-o sub controlul fratelui său . Magnus a încercat să-și extindă posesiunile din Livonia creând un , vasal Rusiei, stat ce a existat cu numele până la defecțiunea lui Magnus din 1576. În 1576 principele Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei și a întors soarta războiului cu succese între 1578 și 1581, inclusiv
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și pierderea unor rute comerciale profitabile. Ca urmare, Sigismund îl susținea pe vărul său , arhiepiscop al Rigăi, în conflictul său cu Wilhelm von Fürstenberg, "landmeisterul "Ordinului Livonian. Sigismund spera că Livonia, ca și Ducatul Prusiei sub ducele Albert, va deveni vasal al Poloniei și Lituaniei. Cu o susținere slabă în Livonia, von Brandenburg era obligat să conteze mult pe aliații externi. Printre puținii susținători ai săi în Livonia se numărau "landmarschallul" Jasper von Munster, cu care pusese la cale în aprilie
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Danemarcei . Atenția lui Ivan se concentra în alte părți, în timp ce ezitările lui Frederick proveneau probabil dintr-un nou spirit de unitate suedo-daneză care îl făcea să nu fie dispus să invadeze Livonia în ajutorul lui Magnus, al cărui stat era vasal Rusiei. Asediul a fost abandonat în martie 1561 după care acțiunile suedeze în Regiunea Baltică au escaladat, cu aprobarea pasivă a lui Sigismund, cumnatul lui Ioan. În același timp, tătarii crimeeni au devastat teritorii rusești și au ars și au
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
oprirea implicării nominale daneze. Forțele suedeze au fost asediate în Reval, iar Livonia centrală au fost năvale rusești până la Dünaburg (Daugavpils), cetate aflată formal sub control polono-lituanian de la din 1561. Teritoriile cucerite au intrat sub stăpânirea lui Ivan sau a vasalului său, Magnus, proclamat în 1570 monarh al . Magnus l-a trădat pe Ivan al IV-lea în același an, după ce a început să dea castele fără a se consulta cu țarul. Când Kokenhusen (Koknese) i s-a supus lui Magnus
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
200.000 de zloți. Pentru alți 200.000 de zloți, l-a numit pe Georg Frederick de Hohenzollern administrator al Prusiei și și-a asigurat susținerea militară a acestuia din urmă împotriva Rusiei. Bathory a primit doar câțiva soldați de la vasalii săi polonezi și a fost obligat să recruteze mercenari, mai ales polonezi, maghiari, , germani și munteni. Un detașament secuiesc separat a participat și el la luptele din Livonia. Regele Suediei Ioan al III-lea s-a aliat cu Ștefan Bathory
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în Lituania, iar teritoriile sale au rămas neatinse. Expansiunea Lituaniei era accelerată și de slabul control al teritoriilor pe care mongolii le cuceriseră. Rutenia nu a fost niciodată încorporată efectiv în Hoarda de Aur, în schimb a fost un stat vasal cu un grad de independență destul de ridicat. Dezvoltarea Lituaniei s-a produs într-un moment ideal pentru expansiune, când rutenii erau capabili doar de o opoziție neînsemnată, iar puterea mongolilor era în descreștere. Statul Lituanian nu a fost clădit numai
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
fost clădit numai prin agresiune militară. Existența sa a depins de diplomație cel puțin în aceeași măsură în care a depins de acțiunile armate. Cele mai multe orașe anexate nu au fost cucerite prin luptă, ci au fost de acord să devină vasalii Lituaniei. Cum aceste orașe erau deja vasalii Hoardei de Aur sau ai Principatului Moscovei, decizia de a accepta suzeranitate lituaniană nu era una care să pună în discuție independența, ci era accea de a schimba un stăpân mai dur cu
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
sa a depins de diplomație cel puțin în aceeași măsură în care a depins de acțiunile armate. Cele mai multe orașe anexate nu au fost cucerite prin luptă, ci au fost de acord să devină vasalii Lituaniei. Cum aceste orașe erau deja vasalii Hoardei de Aur sau ai Principatului Moscovei, decizia de a accepta suzeranitate lituaniană nu era una care să pună în discuție independența, ci era accea de a schimba un stăpân mai dur cu unul mai tolerant și mai puternic. Așa
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
țări că Pocuția este a Moldovei și a fost susținut de Regatul Ungariei. După moartea lui Ștefan, teritoriul a fost luat înapoi de către polonezi. Între 1529 și 1530, moldovenii au început o campanie în Pocuția. Din moment ce Moldova era un stat vasal Porții otomane, regele polonez Sigismund I a trimis o scrisoare sultanului Suliman Magnificul în care-l întreba care este părerea sa cu privire la acest conflict. Sultanul a răspuns că polonezii pot să se lupte în Pocuția pentru a rezolva acest litigiu
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
el a obținut victoria asupra mult mai puternicei armate a francilor apuseni. După acest episod, cei trei fii ai lui Ludovic Germanul s-au întâlnit în noiembrie la Nördlingen, pentru a discuta divizarea regatului tatălui lor și a le impune vasalilor lor jurământul de supunere. Potrivit planului schițat în 865, pe care tatăl lor, în pofida răscoalei fiilor, îl confirmase în 872, Carloman primea Bavaria, Carol Suabia, iar Ludovic Saxonia, Franconia și Thuringia. De-a lungul întregii sale domnii, cu toate că el apare
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
mai puternic și pe parcurs a căpătat o hegemonie în regiune. Ungaria a devenit regat patrimonial unde majoritatea terenului era împărțit în proprietăți private. Conform cronicarului maghiar Thurocz în 1003 în sud-estul Transilvaniei exista ca formațiune statală ducatul lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
sa. Aparent, el s-a născut înainte de 1007, fiind fiul nelegitim al lui Sancho al III-lea al Navarei, conceput cu amanta sa, Sancha de Aybar. Statutul exact al lui Ramiro a fost vag. El a fost numit rege de vasalii săi, vecini și biserică, însă el se referea mereu la el însuși ca "Ramiro Sancioni Regis filio" (Ramiro, fiul regelui Sancho). De asemenea, în testamentul său, el se referea la terenurile sale ca fiind date în administrare de către Dumnezeu. Ramiro
Ramiro I al Aragonului () [Corola-website/Science/331475_a_332804]
-
de acord că Mehmed Cuceritorul a fost inițial interesat de cucerirea Ungariei și extinderea în Europa, dar a fost împiedicat de înfrângerea de la Belgrad și oprit de puterea militară a regelui Ungariei, Matei Corvin, ca și de rezistența aprigă a vasalilor valahi. După cum declară Florescu și McNally, sultanul "a plănuit să lovească stâlpii civilizației europene și s-o aducă sub controlul său." Victoria lui Huniade la Belgrad și efectele de lungă durată ale deciziilor sale politice (atât Vlad Țepeș cât și
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
epocă mai târzie o cucerire a orașelor canaaneene de către triburi ca cele ebraice ar fi fost imposibilă, căci Canaan-ul ar fi fost deja împânzit cu garnizoane egiptene, iar monarhii locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești vasali și faraonul vremii. Dacă evenimentele relatate în Biblie conțin multe adaosuri mitologice și inadvertențe istorice, firește că și istoricitatea personajului este disputată, opiniile mergând de la acceptarea existenței unei figuri istorice
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
ca cele ebraice ar fi fost imposibilă, căci Canaan-ul ar fi fost deja împânzit cu garnizoane egiptene, iar monarhii locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești vasali și faraonul vremii. Dacă evenimentele relatate în Biblie conțin multe adaosuri mitologice și inadvertențe istorice, firește că și istoricitatea personajului este disputată, opiniile mergând de la acceptarea existenței unei figuri istorice cu acest nume până la negarea existenței sale (lucru care se
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
Pentru numeroasele crime de care a fost găsit vinovat, a fost condamnat la moarte. Pedeapsa cu moartea a fost justificată în mare parte pe afirmațiile că planurile sale erau ca Norvegia să devină, în cel mai bun caz, un stat vasal Germaniei. Un apel înregistrat în octombrie la a fost respins. Procesul a fost considerat „un model de corectitudine” într-un comentariu al autorului Maynard Cohen. După ce a depus mărturie în mai multe alte procese ale membrilor "Nasjonal Samling", Quisling a
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
revine meritul principal în evoluția etnico-politică a națiunii azere. Un rol aparte în istoria Azerbaidjanului în secolul al XII-lea i-a revenit statului atabecilor din Azerbaidjan - Eldeghizilor (1136-1225). Reședințele lor de bază erau în Tabriz, Nahcivan, Hamadan și Maragha. Vasalii eldeghizilor erau melicii din Ahar Pișteghinizi, sultanatele Irak și Kerman, statul Șirvan, proprietățile salgurizilor Fars, emiratele artukizilor, zanghizilor, sekmenizilor și regiunea Tabaristan. Fondatorul statului era fostul sclav cuman Șamsaddin Eldeghiz, devenit mai tarziu "atabey" sau "atabek" ("ață" - în azera tata
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
se opune celei doua cruciade. Ahmad Sanjar a trebuit să se confrunte cu revolte în Transoxiana, Afganistan și Kîrgîzstan, precum și a nomazilor Kara-Khitanilor care au invadat estul și capturat teritorii importante. Kara-Khitanii i-au învins pe Qarakhanizii din Vest, un vasal al selgiucizilor. Qarakhanizii au apelat la ajutor din partea selgiucizilor, dar în bătălia de la Qatwan din 1141, Sanjar a fost învins decisiv. Armata selgiucă a suferit pierderi mari și Sanjar abia a scăpat cu viața lui. Prestigiul selgiucizilor a fost mult
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
mai întâi din galică în latină înainte de cucerirea Galiei de către romani, și din aceasta au fost moștenite de franceză, de exemplu , cuvânt care a dat în franceză "braies" „ițari”. Altele au fost preluate de romani după cucerire, de exemplu "vassal" „vasal”. Majoritatea cuvintelor galice rămase în limbă sunt cele folosite de galii a căror limbă a fost asimilată de latină, dar care, deveniți galo-romani, au continuat să le folosească. Exemple: O parte importantă a lexicului francez este dată de cuvintele moștenite
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
estimarea de 40.000, probabil că acest număr includea 5.000 de ieniceri, 2.500 de soldați din garda de cavalerie a lui Murad, 6.000 de spahii, 20.000 azapi și akinci și 8.000 de oșteni din armatele vasalilor săi. Lazăr ar fi avut vreo 12-30.000. Luând de reper o estimare de 25.000, aproximativ 15.000 erau la comanda lui Lazăr, 5.000 ai lui Vuk, și cam tot atâți ai lui Vlatko. Dintre aceștia, câteva mii
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]