KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...71 >

1,771 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să te oprești aici. Drumul va fi periculos după apusul soarelui, bătrâne. Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Din capul locului nu mă gândeam să iau hotărârea asta. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea era un membru deosebit de puternic al anturajului lui Katsuie. — Știu că s-ar putea ca emsiarii trimiși la dumneata să nu ți se fi părut satisfăcători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
putea sta pe scaunul de campanie. Tabăra se afla într-un templu din Kitsunezaka, iar acum, Katsuie rătăcea, în tăcere, pe coridoarele clădirii, privind spre poarta templului. — Shichiza încă nu s-a întors? îi întreba el, de nenumărate ori, pe vasalii apropiați. E deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele în amurg își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în seama mea și să privească de pe margine, o zi-două. Mâhnirea și nenorocirea lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le alunge teama de dușman. În adâncul sufletului, Katsuie știa că Hideyoshi era un adversar formidabil, mai ales după retragerea sa din provinciile apusene și performanțele din Bătălia de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să se pregătească și spuneți-le bătrânilor din orașe și sate ca pe drumurile pe unde vom trece noi să fie puse provizii militare. Cei cincizeci de oameni o luară la fugă imediat. Hideyoshi le mai dădu imediat o comandă vasalilor din jur, apoi sări pe calul său negru. Chiar atunci apăru în goană, pe neașteptate, Ujiie. — Stăpâne! Așteptați un moment! Și, agățându-se de șaua lui Hideyoshi, războinicul începu să plângă în tăcere. Faptul de a-l lăsa pe Ujiie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile proveneau de la unii vasali din jurul lui. Hideyoshi rămase în șa. — Dați-mi puțină apă, ceru el. Luând polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse, pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu-i prea venea să creadă; încă mai avea expresia neabătută cuiva care presistă în convingerile lui. — Tsushima! Du-te și verifică! Cu acest ordin, își ceru taburetul de campanie, luându-ți intenționat un aer stăpânit. Înțelegea sentimentele ascunse ale vasalilor săi, care se uitau să vadă ce i se citea pe chip. Osaki reveni repede. Călărise până la Shimizudani, apoi la Hachigamine, după care, își continuase drumul de la Muntele Chausu la Kannonzaka, pentru a afla toate faptele. Iar faptele erau următoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-i așa? O armată numeroasă e pe drum încoace, iar trupele noastre sunt izolate aici. În seara trecută, Genba refuzase, cu încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? îi întrebă Genba pe vasalii din jur, în timp ce încăleca. Aflând că mesagerul mai era în tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
izolate aici. În seara trecută, Genba refuzase, cu încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? îi întrebă Genba pe vasalii din jur, în timp ce încăleca. Aflând că mesagerul mai era în tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să ne urmeze în ariergardă. De cum dădu ordinul, Genba se alătură vasalilor și porni prin bezna de smoală a cărării de munte. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Abia acum i se spuse că fratele său mai mic fusese ucis. Cu neîncredere vădită, ascultă rapoartele care-l informau despre moartea multora dintre comandanții lui. — Ce știți de ceilalți frați ai mei? Ca răspuns la această întrebare directă, un vasal îi arătă, în spatele lui: — Doi dintre frații dumneavoastră sunt acolo, stăpâne. Genba, cu ochii injectați, îi zări pe cei doi. Yasumasa se culcase la pământ, privind absent cerul. Fratele cel mai tânăr dormea cu capul căzut într-o parte, pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, în acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi deschiseseră probabil simultan focul. Cu aceste gânduri, Inuchiyo se repezi în josul pantei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menju lăsă câmpul de luptă în urmă, grăbindu-se spre Yanagase. Atât omul care părea stindardul comandantului, cât și vasalii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu el în mijlocul lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, văzură stindardul auriu care flutura în depărtare. — Katsuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acel om - devenit acum fugar. Un moment, căzu pe gânduri, dar apoi spuse: — Să-i ieșim în întâmpinare. Inuchiyo își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Să-i ieșim în întâmpinare. Inuchiyo își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
își întoarse calul și se apropie de Inuchiyo, ca și cum și-ar fi amintit, dintr-o dată, ceva. — Inuchiyo, tu și Hideyoshi sunteți prieteni buni încă din tinerețe. Întrucât bătălia s-a sfârșit astfel, te eliberez din datoria ta față de mine ca vasal. Aveau să fie ultimele lui cuvinte către Inuchiyo. În timp ce-și îndemna calul, expresia îi era lipsită de orice fățărnicie. În fața unor asemenea sentimente, Inuchiyo se înclină cu o emoție adânc simțită. Silueta lui Katsuie ieșind pe poarta castelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Amândoi s-au întors cu bine. — Bine, bine. Sunt ușurat să aud. Ia-mi calul, te rog? Predându-le celor doi frâul calului, Hideyoshi intră pe poarta castelului exact ca și cum ar fi revenit la el acasă, urmat de proprii săi vasali. Războinicii care umpleau ca o pădure castelul îi observau comportamentul cu uimire - aproape amețiți. În același moment, Inuchiyo și fiul său ieșiră în fugă, alergând spre Hideyoshi. În timp ce se apropiau unul de altul, cei doi vorbiră în același timp, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
comanda clanului Oda și nu exista nimeni care să nu cunoască trecutul lui Katsuie. Fie și numai din acest motiv, situația era profund emoționantă. În castelul Kitanosho, avea loc un banchet final. Participau peste optzeci de persoane - întregul clan și vasalii superiori. Soția lui Katsuie și fiicele ei stăteau așezate sub lămpile luminoase, în mijlocul grupului, pe când armata inamică aștepta afară, la foarte mică distanță. — Nu ne-am adunat așa nici măcar ca să sărbătorim prima zi a noului an! spuse cineva și toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Mai mult decât atât, cu siguranță că Hideyoshi nu s-ar purta fără inimă cu sora Seniorului Nobunaga sau cu copiii ei. Deci, ar fi mai bine să pleci, și cât mai repede. Du-te să te pregătești. Chemând un vasal, Katsuie îi dădu instrucțiuni, apoi, le spuse să pornească. Dar Oichi nu făcu decât să clatine din cap, refuzând să se miște de unde stătea. — Însă chiar dacă dumneavoastră sunteți atât de hotărâtă, nu s-ar putea ca măcar acești copii nevinovați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi le dădu în grija unui vasal, apoi ceru înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar, când reușiră, în sfârșit, să traverseze primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de piatră. După două ore de lupte în fort, soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Numărul armatei sale îi garanta puterea și se hotărî ca, numai prin simpla sa prezență, să-l convingă pe Sassa să-și schimbe poziția. Între timp, abordă clanul Uesugi cu invitația de a încheia o alianță. Uesugi Kagetasu trimise un vasal ca să-l felicite pe Hideyoshi pentru victorie și să-i răspundă afirmativ la ofertă. Având în vedere relația aparent prietenească dintre Hideyoshi și clanul Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință o luptă de rezistență. Prin urmare, își ascunse intențiile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
principalul care-și continua atacurile împotriva lui Hideyoshi dar, odată cu marea înfrângere a clanului Shibata, spiritul războinic al lui Nobutaka și al ostașilor săi se domoli vădit. Ca pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, în Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele din urmă, situația deveni atât de extremă, încât, lângă Nobutaka, mai rămaseră doar douăzeci și șapte de oameni. Întrucât Nobutaka se bazase, în primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
apropiați. Nobuo își adună forțele și înconjură castelul lui Nobutaka. Trimise un mesaj prin care cerea ca fratele lui să se ducă în Owari. Nobutaka plecă din Castelul Gifu, luă o corabie și debarcă la Utsumi, în Owari. Unul dintre vasalii lui Nobuo se prezentă la Nobutaka cu un ordin de a comite seppuku și, simțind că îi sunase ceasul, Nobutaka își scrise, calm, ultimele cuvinte, apoi își luă viața. Astfel, sfârșitul lui Nobutaka fu grăbit chiar de propriul lui frate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]