658 matches
-
de la Marea Unire”, iar dedesubt un titlu explicit: „Ca pe timpul fostului regim...”, iar în articolul care urmează T. Vasile își clarifică gândurile: „La începutul acestei luni, în ziua de 3 noiembrie, s-au împlinit 85 de ani de la așa zisa Vece Bucovineană, la care câteva mii de ucraineni au cerut unirea Bucovinei cu Ucraina. ... cele câteva mitinguri organizate în perioada destrămării fostului imperiu austriac, la Cernăuți, precum și în alte localități, au căpătat, cu timpul, mai ales în cuvintele vorbitorilor de serviciu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
satul lui Vlăcsan). În privilegiu sunt menționate opt mori, o dârstă, șase prisăci, trei mânăstiri, mai multe poieni, iezere cu gârle și o vie. Toate acestea erau întărite să fie “de la noi uric, cu tot venitul, neclintit, niciodată, în vecii vecilor”. În 1458 și în 1462, toate câte țineau de Botna erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei. Mânăstirea Bistrița stăpânea în 1462 unul dintre cele mai mari domenii feudale din Moldova. La 13 ianuarie 1466, domnul întărea mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Țara Leșească, anume Oană tătarul și copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi și cu copiii lui, la noi și în țara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuși și copiii lui, în vecii vecilor, și să nu îl aducem din nou în robie, și nici pe copiii lui, ci să se așeze în țara noastră, el și copiii lui, slobod și în bună voie și fără nici o nevoie, așa cum stau și trăiesc în țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor amin!" Și totdeauna biserica de la Sf. Ilie era plină, de frumos ce slujau cei doi frați preoți. Și aveau și un dascăl Petrescu, iar care cânta foarte frumos și armonios și cu duh de biserică și cu mare evlavie, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
meu și al Maramureșului la care faci referire stă sub semnul tragediei comuniste, a unei nenorociri istorice care a năvălit peste poporul român, frângându-i șira spinării și făcându-l să nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă la o copilărie fericită și la un timp istoric lin curgător, fără nici o legătură cu puhoiul devastator care s-a pornit în România, odată cu intrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ale lui Giordano Bruno, dar sugerând și contactul cu ideile hegeliene, pentru a poetiza, encomiastic, un soi de definire a personalității lui Eminescu: "Da, zice Demiurgul lui George Popa pe pământ apare-un ins,/ O altă lume-n lume,/ Cât vecii gândul lui e'ntins/ Și geniu-i al său nume". IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) Cercetător pasionat al operei lui Mihai Eminescu (Sărmanul Dionis, 2000; Monologul dramatic eminescian, 2001; Iconi și literatură, 2002 etc.), Ioan Derșidan face acum o sinteză din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acul ăla în cur mi-au zis. M-era absolut imposibiul. Singurele gânduri care îmi treceau prin minte la ora aia erau că anestezicele pe care ei le băgau în mine erau absolut ineficiente și că o să adorm în vecii vecilor. Că sunt imun la doftoricalele lor. După aia m-am trezit cu un asistent cu mutră de șmecher, care mă întreba câte degete are la o mână. Mi-a băgat un furtun pe nas și nu mai știu ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care o punem în slujba acelei idei. O idee lipsită de credință e o idee moartă, stearpă, o piesă de muzeu. Ideile care au fost odată juste din punct de vedere logic nu-și pierd această calitate în vecii vecilor, ele rămân veșnic valabile și te îmbie să crezi, precum Platon, că au existat dintotdeauna. și totuși ideile se nasc, trăiesc și mor, mor așa valabile precum sunt, mor din cauză că pasiunea, credința, dorința care le-au dat viață și le-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oferi nimic nou. E ceva într-însul care zace! Toate schimbările care i se întâmplă (dacă i se întâmplă) sunt de ordin cu totul exterior. Înăuntru toate s-au așezat, s-au cristalizat și nu se mai schimbă în vecii vecilor, amin! 15 februarie 1954 Dificultăți de tot felul, dublate de previziunea unor alte difi cultăți care vor veni și, totodată, voința fermă de a trece mai departe, voința de a ieși victorios din ele! Ce rămâne valabil pentru ziua de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Nonina părul, pentru a fi sigur că nu se vor rupe din cauza greutății, iar împletiturile astfel dobândite le legi una de cealaltă ca să iasă o frânghie de peste un metru. Dacă strângi bine nodurile, nu se vor mai desface în vecii vecilor. De fapt, e nevoie numai de cinci minute... Pe urmă îți legi frânghia de gât, strângând tot așa, foarte bine, ca nu cumva nodul să se dezlege sub greutatea corpului, iar celălalt capăt îl legi de calorifer. și acum urmează
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu a fost decât un spectacol inutil și dureros, de o calitate îndoielnică și că oamenilor nu le-au fost iertate păcatele, că lumea a rămas neschimbată și azi ca și ieri. Și că așa va rămâne întotdeauna, în vecii vecilor! "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi." (M. Eminescu) O, dacă fiecare continent, fiecare țară, fiecare oraș, comună, sat ori cătun din vârful muntelui, ori rătăcit în nesfârșitele câmpii ar fi avut un "moș Danilov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trage din țigară. Știi, nu, că m-am dat peste cap să vă aranjez o întâlnire cu comitetul care administrează această clădire? — Știu. Mi-a spus Luke. Dar, Elinor, să spunem lucrurilor pe nume, știi foarte bine că în vecii vecilor nu ne-am fi mutat aici. În ochii ei văd din nou acel licăr ciudat și e foarte clar că face eforturi să-și reprime orice urmă de emoție. Dar care să fie oare acea emoție? Furia pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai bine ce se întâmplă. — Rebecca, îl iubești pe Luke? spune Michael. Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? Îl încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zic, fără să-mi pot reprima un mic tremur al vocii. — Luke, o iubești pe Rebecca? Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? O încredințezi de toată încrederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pot reprima un mic tremur al vocii. — Luke, o iubești pe Rebecca? Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? O încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zice Luke apăsat. Da. — Domnul să-i binecuvânteze pe Luke și pe Becky și să le dea fericire, în vecii vecilor. Michael se oprește și se uită în jurul lui, de parcă ar provoca pe cineva să-i spună dacă are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și în bogăție, în boală și în sănătate? O încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zice Luke apăsat. Da. — Domnul să-i binecuvânteze pe Luke și pe Becky și să le dea fericire, în vecii vecilor. Michael se oprește și se uită în jurul lui, de parcă ar provoca pe cineva să-i spună dacă are ceva împotrivă, și degetele mele se încleștează mai strâns în jurul degetelor lui Luke. Fie ca ei să cunoască bucuria de a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
târăște spre Iad „un jidan”, trăgându-l de barbă și de perciuni. Întrebat unde Îl duce pe „târtanul Împelițat”, diavolul răspunde : În Iadu unde-s jidovi mulți De-ai lui Herșcu cunoscuți, C-acolo li-i locul lor Pe vecia vecilor <endnote id="(2, p. 39)"/>. În spațiul românesc - mai ales la bisericile din Bucovina și Maramureș - este inedit faptul că, În reprezentările murale ale Judecății de apoi, evreii nu mai sunt singurii păcătoși, rămânând totuși cei mai păcătoși. Ei sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
târtan Împelițat. - Spune-mi drace unde-l duci Unde-l duci făr’ de papuci Unde-l duci și unde-l muți ? - În iadu unde-s jidovi mulți De-a lui Herșcu cunoscuți, C-acolo li-i locul lor Pe vecia vecilor. Publicând În 1871 această satiră bucovineană, Simeon Florea Marian adaugă următoarea notă de subsol : „Este o superstițiune În popor cum că, În «Ziua lungă» a evreilor, dracul trebuie În fiecare an să fure din fiecare sinagogă câte un jidov, pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o procopsit Vodă c-o șfară de țarină, întărită cu hrisov și pecete domnească, să n-o clintească nimenea, și urmă, solemn, îngroșându-și vocea: "Gheorghiță Amarandei! Pentru vitejie! Să-ți fie ocină dreaptă! Ție și urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut pe schinare, mi s-or muiet chișioarele, că inema o luase la sănătoasa! Trăi-l-ar Dumnezău! Că pe Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare... ca o mângâiere și o făgăduială... atâta știa: ... că neamul său a dat, cândva, un om minunat, un sfânt care nu mai poate răsări altul, izvorul a toată vitejia, fântâna tuturor dreptăților... Pământul Moldovei... rămăsese al lui în vecii vecilor, cu toți oamenii ce se îngropau pe rând și în clipele grele... suspinul și rugăciunea se suiau la dânsul ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă?!"" Teodorescu Kirileanu, Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt * "Iar pre Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
anume suferi, ți-au pus un diagnostic? — Sufăr de boala milei insuportabile, o boală, în cazul meu, se pare, incurabilă. — Mila e o boală? — În lumea noastră, da. — În lumea noastră? — În lumea noastră, așa cum a fost ea zidită, din vecii vecilor... Peste câteva minute mi-am luat rămas bun de la sărmanul meu prieten căruia, cu toate că se considera bolnav incurabil, i-am urat totuși, la despărțire, însănătoșire grabnică. În stația de lângă spital, așteptând troleibuzul care, evident, nu venea, mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
suferi, ți-au pus un diagnostic? — Sufăr de boala milei insuportabile, o boală, în cazul meu, se pare, incurabilă. — Mila e o boală? — În lumea noastră, da. — În lumea noastră? — În lumea noastră, așa cum a fost ea zidită, din vecii vecilor... Peste câteva minute mi-am luat rămas bun de la sărmanul meu prieten căruia, cu toate că se considera bolnav incurabil, i-am urat totuși, la despărțire, însănătoșire grabnică. În stația de lângă spital, așteptând troleibuzul care, evident, nu venea, mi-am amintit, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta interes, bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc în cartea mea din 1987, Fereastra criticului, p. 409, o încercare de a explicita intenția polemică de la care a pornit scrierea Dicționarului personajelor lui Dostoievski: „Când se vorbește și se scrie despre Dostoievski se vorbește și se scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ștefan cel Mare despre care toți uităm că de fapt aparțin unui scriitor: „Moldova n-a fost a strămoșilor mei, nu e a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri, în vecii vecilor, amin !...” Terasa e plină de vestigii din toate cele trei milenii care aparțin tracilor, dacilor, carpilor și românilor. OBÂRȘIA TRANSILVANĂ A TEODORENILOR Puțin mai jos de Ghimeș, pe valea Trotușului, se află satul Palanca. Străjuite de ruinele cetății lui Racoczi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
rugăciunea, pe care sunt obișnuit să o fac de atâția ani, după celebrarea sfintei Liturghii: „Ut cum fratribus meis et pueris tuis, laudem te, in saecula saeculorom!“ [pentru ca împreună cu frații mei și copiii tăi să te pot lăuda în vecii vecilor]. - Oh da, dragii și scumpii mei frați, pentru ca după terminarea zilei noastre pământești, să ne putem întâlni împreună în paradis, așa cum Domnul ne-a unit pe pământ, chemându-ne să facem parte din această Operă care e numai a lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]