590 matches
-
sine pe Tosca și un canar care cânta Într-o colivie, dar din partea unei prietene. De asemenea, Își adusese bicicleta, cu ajutorul căreia explora orașele și satele din Romney, după-amiaza. Diminețile erau, ca de obicei, dedicate lucrului. Dădu ultimele tușe la Vechiturile, care Începu să apară În Atlantic În aprilie (până la urmă, ajunsese la 75000 cuvinte), și Începu un alt foileton, mai scurt, pentru Illustrated London News, intitulat Cealaltă casă, pornind de la piesa nejucată despre copilul ucis de o femeie geloasă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai densă. Cu aportul acestui nou sistem de compoziție, termină Ce știa Maisie În decembrie și o trimise unei reviste din Chicago, care Începu publicarea În serial În ianuarie. Corectă șpalturile la Comorile din Poynton, mult-revizuita variantă În volum a Vechiturilor, care urma să apară În februarie - primul fruct copt al noii metode de creație literară, după cum Îl considera. Acum, că Își golise masa de lucru, era liber să compună eseul despre George Du Maurier, cerut insistent de McIlvaine, căci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de taxare, care ajunsese oricum, de mult, la suma limită pe care o puteau afișa plăcuțele vechiturii de aparat: 9 999 lei și 90 bani. - Mai citește ăștia foaia de parcurs. Și ne trezim, după aia, cu poză de fruntași la gazeta cu labagii a Sindicatului... - ...Țîîs. - Ție nici n-avea cum să-ți intre în ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei, cu un sticker cu un „R“ scris de mână lipit pe cotor. Nu mai trebuia decât să fie introdus în CD player pentru o primă ascultare. Muzica era marea iubire a lui Jake. Desigur, genul lui de muzică, nu vechiturile ale caraghioase pe care le asculta taică-su: Dire Straits, Van Morrison și porcăriile alea country despre neveste care pleacă de-acasă și câini care mor. Lui Jake nu-i plăcea nimic mai mult decât să dea volumul la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femeie îmbrăcată în aceeași rochie ca tine! Nick a zâmbit. —Ei, astă seară n-am văzut pe nimeni care să fie îmbrăcată la fel ca tine. Nici nu aveai cum. Rochia asta are cel puțin zece ani. E una din vechiturile mele preferate și mă bazez pe ea. —Te-ai simțit bine? Bărbatul rămăsese numai într-o pereche de boxeri și-și freca ceafa, acolo unde papionul i se îmfipsese în carne. Susan a strâmbat din nas. —Sincer? Nu, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu ea la balul firmei lui Nick, Susan își dăduse rochia la una din curățătoriile chimice, unde hainele sunt gata a doua zi. Femeia i-a zâmbit Juliei și a făcut un pas înapoi. Iar tu, doamnă, arăți uluitor! —Ei, vechitura asta! a râs ea. Julia era îmbrăcată într-o rochie cu paiete, de un albastru pal, fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Pe rama cu prag să găsea un grătar pentru răzuit tălpile, înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era încăperea secretă a curții lor, pusă între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de corvezile de soldat care nu plecase din bază de nouă luni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit-o? Doar că lumea nu-l mai vedea pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ce vrei? Lasă-l să citească. CĂLĂUL: Nu-l lăsa, Bruno, nu-l lăsa! Osândiții n-au voie să citească. (Către ARTUR.) Sunt regulamente secrete, nu le citiți, domnule! GARDIANUL (Se apropie și el.): N-au nici o valoare... Sunt niște vechituri... Zău... ARTUR: Mie îmi plac... CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Nu-l lăsa. Face pe prostul! E mai perfid decât noi. O să ne scoată peri albi. L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncați-le din mână cât mai e timp! ARTUR: Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
margini de bazine cu jeturi de apă, ca În zilele acelea. Vizitam rareori popularele pâlcuri de pini din jurul lacului din Grünewald-ul berlinez. Tu te Îndoiai că locul acela Își justifică denumirea de pădure, de vreme ce acolo se aruncau tot felul de vechituri și era mult mai plin de gunoaie decât străzile lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ar da ea la el. Tre’ să am grijă cu asta, trebe, că nu poți avea încredere în mama nici de-aici pân’ acolo - și nici nu-i mult. A intrat atuncea prima dată și și-a scos pălăria- purta vechitura aia neagră plictisitoare care-l face s-arate ca un doctor - și-am văzut imediat c-a dat-o pe spate pe mama. A făcut un fel de plecăciune mică atunci când a scos-o și ea s-a făcut toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că zbori efectiv prin spațiu. Nici o carte nu poate copia toate astea. Vorbesc despre transcendența adevărată, Harry. Când lași timpul în urmă și pătrunzi în adâncimea și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un taxi, băiatule. Orice vechitură de mașină e suficientă. — Ba nu, e o diferență. Cu o mașină obișnuită, pierzi elementul de trudă, care e esențial pentru întreaga experiență. Oboseala, plictisul, monotonia care te tâmpește. Apoi, din senin, simți brusc un mic impuls de libertate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu tocmai New York, iar șansele de a da peste vreunul dintre foștii colegi din lumea artistică erau slabe. Pe Seventh Avenue, în Park Slope, era de vânzare un anticariat și, deși nu știa nimic despre comerțul cu cărți, devălmășia de vechituri care constituia magazinul era pe gustul lui. Dombrowski i-a cumpărat întreaga clădire de patru niveluri și așa a luat ființă, în iunie 1991, Brightman’s Attic. Ajuns la punctul acesta al povestirii, din câte spunea Tom, Harry a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mi-a dat și un sfat pe care-l voi pune, probabil, cândva în aplicare. Nu pricep nimic! Imediat după ce s-a lăsat întunericul, în drum spre casă, cu cele două genți pe umăr: cea nouă cu cinci fermoare și vechitura aceea cu fermoarul defect, am întâlnit doi bătrâni cerșitori, unul la un capăt de stradă, altul la celălalt capăt. Mi s-a făcut milă de ei și i-am miluit, nu cu "ultimile două carboave" ca Ivan, ci cu ultimii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
faptul că, privită din stradă, uriașa curte din fața lor, în formă de careu, nu era decât un maidan în care erau îngrămădite, unele peste altele, sumedenie de obiecte fără valoare: cazane ciuruite, umplute până la refuz cu tot felul de alte vechituri, butoaie betegite din metal sau din lemn cu doage lipsă, oale sparte, sobe ruginite, somiere peticite, cu arcurile rupte și miros specific de putregai, într-un cuvânt tot felul de hârburi aruncate de locuitorii cartierului. Proprietara acestui ansamblu de locuințe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lume. Văd în depărtare un cort uriaș. Mă străduiesc, ore în șir, și ajung la marginea lui. Era chiar mai mare, mult mai mare decât cel al circului Globus; și mai puțin cârpit, deși avea și acesta păcatele lui de vechitură. Lângă cort, salvarea mea: sub niște palmieri, un izvor de apă curat ca lacrima. Mă arunc, atât cât am putut, către speranța mea de viață. Deschid gura să beau, dar dau cu botul de bombeul unui pantof. Ridic ochii, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de cel ce-i precede e o capcană imposibil de evitat) iată mi-a scăpat din mînă, am Început deja să umblu la inteligență; măruntele mofturi, divagațiile, cînd eu orbecăiesc după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu e nici o rînduială și te Împresoară de-a valma din toate părțile baloturi de boarfe și mirosuri și urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cui e mașina aceea? Întrebă domnul Prentice, care nu auzise ce spusese polițistul. Pe alee se vedea un Ford V8, dar nu de mașina asta Întreba domnul Prentice, ci de o rablă cu parbrizul spart și murdar - una din acele vechituri părăsite pe cîmp, În marginea șoselei, pe care le poți căpăta pentru cinci lire, firește, dacă le poți urni din loc. — Asta-i mașina pastorului, domnule. — Dar ce-i aici, o serată? se burzului domnul Prentice. — A, nu, domnule! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o femeie stau așezați pe canapele, privind În gol. Femeia se ridică și se uită lung la mine, Înainte de-a intra În cabinet, cu acea privire pe care-o avem când Încercăm să facem ordine Într-un munte de vechituri, dar nu ne hotărâm de unde să Începem, așa că până la urmă ne lăsăm păgubași. Pe coridor nu se mai simte curentul. Cineva a Închis, undeva, o ușă. — Bună ziua, Joséphine. — Bună ziua, doctore. — Intră, te rog, și ia loc pe canapea. — Mulțumesc. — Totul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dăduseră lupte în timpul războiului, toți țăranii aveau puse bine fel de fel de cioarse. Teancul delațiunilor de pe birou se îngroșa, căci mulți dintre cei dovediți, de ciudă, mai pîrau și pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Și tata l-a necăjit zicîndu-i că o să vină vremea cînd oamenii o să trebuiască să se ducă la grădina zoologică să vadă un cal, iar polițistul a zis că atunci oamenii o să trebuiască să se ducă la un depozit de vechituri ca să vadă un automobil, iar tata i-a răspuns: „Problema noastră este că sîntem niște anacronisme“. Iar polițistul a zis că el nu se pricepe la asta, dar ne-a urat noroc și ne-a spus că speră să scăpăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Colegul care tocmai era la pupitrul de urmărire prin satelit a unui TIR aflat prin deșertul african, s-a oferit să dăruie scriitorului, deh, umorist !, o alarmă electronică pentru mașină. Singurul pericol îl reprezenta însăși rabla pe patru roți, o vechitură din ‘84 insuficient de sigură pentru protecția aparaturii de protecție. Ca orice bun român am recurs la istorie. Ce relație o fi existat între umor și înaintașii firmei MOLID SECURIT SSTEMS ?! Diogene a apelat la protecția unui butoi, zice unul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În New Orleans. Era Încă frig și s-au distrat de minune, au băut și au mîncat, iar orașul era vesel și limpede de la frig, În loc să fie umed, jilav, ca de obicei. Andy a dat iama prin toate magazinele cu vechituri și și-a cumpărat o sabie cu banii primiți de Crăciun. Își ținea sabia În portbagaj și noaptea dormea cu ea În pat. Tot iarna trecuse și cu David, și atunci Își stabiliseră cartierul general În restaurantul Ăla prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi", pînă suflu căznit. Ca o focă. Înregistrez vechiturile pe care ar cam trebui să le vînd/dărui cuiva: godinul în email verde n-o să-mi mai folosească. Fă focul de două ori pe zi, Dințișor", mi-a spus Iordan, după moartea mamei. Era îngrijorat de-o răceală urîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Les Halles, chiar În inima Parisului. Când intri pe o scară de serviciu, te sufocă un miros de putregai și mortăciune, că trebuie să ții mâna la nas ca s-ajungi până sus. Acolo intri direct Într-o magazie de vechituri, unde Vera are un pat de lemn deșălat de atâta Întrebuințare, cu tot felul de văi și dealuri, că mai mult te rostogolești, decât stai În el, așa că e preferabil să te așezi pe jos; Îmi spune: „Pe jos le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]