2,286 matches
-
curge în damigene iar ospătăria-i plină grătarul de carne geme ce mai faci dragă vecină, lasă-ți ușa descuiată că și eu făcui la fel ieși puțin cu mine la poartă să ne chefuim nițel, și am plecat cu vecina la un must și la un mic, doar vecina poartă vina că m-am îmbătat un pic, dar la întoarcere spre casă ca să mă trezesc puțin lângă poarta mea deschisă mai băui un kil de vin. Referință Bibliografică: la ospătărie
LA OSPĂTĂRIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384363_a_385692]
-
carne geme ce mai faci dragă vecină, lasă-ți ușa descuiată că și eu făcui la fel ieși puțin cu mine la poartă să ne chefuim nițel, și am plecat cu vecina la un must și la un mic, doar vecina poartă vina că m-am îmbătat un pic, dar la întoarcere spre casă ca să mă trezesc puțin lângă poarta mea deschisă mai băui un kil de vin. Referință Bibliografică: la ospătărie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2098
LA OSPĂTĂRIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384363_a_385692]
-
Acasa > Impact > Relatare > SRL AMARU-12 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 12. Atac la capră Când ajunse acasă, maică-sa i-a povestit ce mai auzise de la vecine. Că Tache este hotărât să-i ia mașina, sau să i-o distrugă dacă nu i-o dă. --Iar începi cu prostiile, mă? Tache latră și el ca o javră supărată, că nu poate rupe lanțul. N-are ce să
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
sfinția sa domnul preot. Am aflat că Dumnezeu nu iartă femeilor că nu au născut sau nu au încercat măcar să facă copii. Unele sunt bolnave s-au soții suferă de un handicap. Sunt în acest caz permise încercări cu vecinul sau vecina. Dumnezeu este mare! Măritate sau nu toate femeile sunt datoare să perpetueze specia. Asta nu înseamnă sex. Femeia trebuie să aleagă cel mai potrivit mascul pentru ași fabrica cu el copii. Nu este rău să încerce cu mai mulți până-
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
fotografia - Londra, Paris, Roma, Berlin. Flori în ghivece, așezate pe suporturi din lemn, împodobesc de asemenea, pereții, iar pe podea, înșirate unul lângă altul, se află și mai multe ghivece și glastre cu flori. De flori se ocupă madame Mia, vecina mea de palier. Ea le-a colecționat și le-a adus acolo. Grija pentru ele o ține plăcut ocupată și îi produce bucurie. Oare ce face acum, madame Mia? Iată o întrebare nepotrivită, pe care mi-a adresez fără să
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
șoptite, de aceea, rămân nemișcată, așteptând finalul discuției. Este madame Mia cea care vorbește acum. Dar ce caută madame Mia, la ora aceasta târzie, în pragul apartamentului? Și cine este cel cu care stă de vorbă? În sfârșit, aud cum vecina mea încuie ușa. Deslușesc apoi, pași, pe scări. Cineva coboară. Precis este cel cu care aceasta s-a întreținut până acum. Apoi, tăcere. Pot să ies din coridor, fără să mă tem că mă voi mai întâlni cu cineva. Am
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
găsi, tocmai când mă străduiesc șapte ouă să clocesc, și cocoșul să-ngrijesc! - Lasă, nu îți fie frică! Dacă e, la o adică, am să-i caut peste tot, fără ei nu mă întorc! Rămase Doamna Găină, așteptând-o pe vecină și rugându-se în gând puii să-i vadă venind. Timpu-acesta, Doamna Rață, pasăre foarte isteață, scoase din pământul moale câțiva viermișori, la soare și să vezi, că de îndată, sub poiată, se arată ciocuri mici și pofticioase piuind cam
AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384625_a_385954]
-
câțiva viermișori, la soare și să vezi, că de îndată, sub poiată, se arată ciocuri mici și pofticioase piuind cam zgomotoase! -Iată unde-ți sunt fugarii, dau năvală ca barbarii când e vorba de mâncare, fără nici o supărare, râde măcăind vecina, bucuroasă că găina poate să se liniștească și să se gospodărească toată ziua-n continuare, fără nici o supărare. Referință Bibliografică: AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014. Drepturi
AJUTORUL (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384625_a_385954]
-
nimănui niciun ajutor, pentru că i se părea că ar face un gest inutil. Cui i-ar fi păsat cu adevărat? Și totuși... iată, se bucură în sinea sa. Sau poate - ceva din ea se îndoi o clipă - poate era acea vecină de demult, bătrâna care îi salvase viața? Dar acceptând îmbrățișarea ființei care-i părea atât de cunoscută, își alungă repede dubiile și conchise că fără nicio îndoială trebuia să fie bunica - tocmai pe când aceasta îi șoptea ceva - pentru că doar ea
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
cocoțata o păpușă cu părul lung, castaniu, aș fi vrut să mă joc cu ea dar nu aveam curajul să o cer. -Dar din grădiniță sau de la scoala ce amintiri mai ai? continuase Ana. -De la gradi îmi amintesc despre vecină mea, Claudia, care lipsea sâmbătă fiindcă era adventista și educatoarea o vorbea de rău. Diana a avut curajul să riposteze și să i spună doamnei: -De ce imi vorbiți prietena de rău, că mă supăr pe dumneavoastră și nu mai
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
format din fragedă pruncie, pentru că la început ascultăm povești, apoi le citeam, apoi le povesteam eu, mi-au plăcut poveștile. -Aș vrea să nu îmi spui povești acum, ci doar adevărul... -Nu vă voi spune povești... Am avut prietene, colege, vecine, mama îmi cultiva ideea de prietenie, era o fire calmă și veselă, sociabila, răbdătoare și foarte harnica. -Ai pentru ea numai cuvinte de laudă, e foarte frumos, dar te-ai gândit vreodată la cauza conflictelor dintre ei? -Am reflectat de când
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
se folosesc. Împinse farfuria deoparte și ieși din sala de mese. Pe coridor, o tânără fată pășea cu dificultate sprijinita de o altă femeie. „Păcat de ea” - auzise venind din spate vocea femeii din salonul alăturat, care se plimba cu vecina ei de pat. Atât de tânără - șaptesprezece ani doar - și uite ce nenoroc, cancer la ambii sâni... au trebuit să-i taie tot, tot...”. De obicei, vecinele de salon pe care le remarcase pentru veselia lor care ei i se
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
auzise venind din spate vocea femeii din salonul alăturat, care se plimba cu vecina ei de pat. Atât de tânără - șaptesprezece ani doar - și uite ce nenoroc, cancer la ambii sâni... au trebuit să-i taie tot, tot...”. De obicei, vecinele de salon pe care le remarcase pentru veselia lor care ei i se părea oarecum nefirească, se plimbau mult pe hol, ca să se dezmorțească. Una dintre ele, o doamnă în jurul vârstei de șaizeci de ani, tocmai își lăuda soțul care
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
timp, de pe culoar auzi plânsete care se întețeau. Ridicându-se din pat, se apropie de ușa salonului alăturat. Doamna care doar cu o seară în urmă glumise, acum plângea. Un bărbat, probabil soțul, încerca fără nicio reușită să o liniștească. Vecina ei de pat o mângâia. Sonia privi scena golită de sentimente, apoi se reîntoarse în patul său. Nu-i mai era deloc teamă. Nimic nu mai depindea de ea. Totul nu era decât... o ruletă rusească. Nu avea de ce să
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
spune că i-am luat bărbatul I-am sucit mințile săracul , Pe chat ast’vară -el a vrut Ratatul ! Am mers să-i cer doar cănd n-aveam Se simțea el ,nu-l obligam ! Stă-n drum de vorbă cu vecine Bărfindu-mă : Să mor îmi vine , Auzi tu ! Să se pună ea Cu mine! Și ieri la mall știi ce spunea ? Că-s proastă foc! S-o creadă ea! O vru’ pe ea Lucsandra noră (mai bine zis aproape soră!) O
RIVALELE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384019_a_385348]
-
la noi. Era o hărmălaie de nedescris. Nimeni nu știa ce să facă și dacă am înghițit sodă sau nu. Eu nu mai puteam vorbi, deoarece gura mi se umflase iar buzele erau pline de bășici cu lichid. O altă vecină, tanti Lisandrina venită și ea în grabă auzind-o pe mama că băiatul a înghițit sodă caustică, a propus să bată degrabă un albuș de ou și să mi-l dea să-l înghit. Cum n-am putut niciodată să
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
au adus chiar hârlețe. Unul era plutonier de miliție, un om gospodar care avea nostalgia satului patriarhal, dar și convingerea că ordinul nu se discută, celălalt era un profesor pensionar care predase limba rusă și cunoștea teoria lui Lîsenco. O vecină care lucra la un aprozar contribui cu câțiva cartofi foarte prețioși și, la modul discret, promise ca în maximum o săptămână va face rost și de ridiche. Eu, care locuiam la primul etaj, m-am obligat să stropesc gradina săptămânal
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
putut vedea în prima mea vizită la Iași, de prin anul 1979 - 1980. Eu chiar mi-am dorit să mergem până la capătul liniei de tramvai, să văd și mănăstirea de maici din parcul Copou, unde este maică și o fostă vecină, a cărei familie are locuința lipită de cea a mea, însă era prea târziu și puteam pierde alte locuri interesant de văzut din parc. La pas, umăr lângă umăr, am pornit să colindăm prin parcul Copou, pe aleile sale bine
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
sufletul -poveste și mintea-dăruire nu vreau să vină iarna, vreau doar omătul simplu să-mi umple buzunarul într-un adânc periplu Nu vreau să vină iarna, de ce aș vrea să vină? Cu-a gheții zăpușeală e-n cer doar ea vecină Nu vreau să vină iarna, femeie încă sunt și ochiul trist de blană mă-mbăttrânește crunt iubirea mai sclipește-n fulgi plini de mirare și se topește-n iarna căruntă, avidă în fervoare încerc din diafana-i plutire, nămeții să-i
NU VREAU SĂ VINĂ IARNA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382922_a_384251]
-
Nici prietenul ei nu o antrena în astfel de idealuri. Se rezuma totul la o viață normală. Îi trebuia un serviciu și totul se derula într-un cotidian presărat cu micile ei escapade sentimentale. În acele vremuri tulburi întâlnise o vecină care o invitase la Ateneu pentru a o însoți la un concert de muzică simfonică. Nu ascultase acest gen muzical decât întâmplător, când era difuzat la radio. Era însă foarte încântată în copilărie, când asculta poveștile pe discuri de vinil
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
simfonică. Nu ascultase acest gen muzical decât întâmplător, când era difuzat la radio. Era însă foarte încântată în copilărie, când asculta poveștile pe discuri de vinil, acompaniate de fragmente din operele celebre ale lui Ceaikovski și ale altor mari compozitori. Vecina sa avea abonament la filarmonică, în fiecare joi. Prima sa experiență, însă, a fost decisivă pentru o iubire fără de sfârșit pentru Ateneul Român. O atmosferă boemă o întâmpină de la primii pași în interiorul acestei clădiri istorice. Luminile care însoțeau arhitectura princiară
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
se acordau cu sentimentele și trăirile ei interioare, cu uimirea și acceptarea acestei binecuvântări artistice, culminând cu lacrimile șiroindu-i pe obraji. Feerie satisfăcând nevoile unui suflet chinuit de întrebări și curios pentru a afla și a descoperi tainele vieții.... Vecina o luă de mână, întrebând-o dacă se simte bine. Nu avea cuvinte să îi mulțumească, așa că privirea ei exprimă toată recunoștința cu ajutorul lacrimilor de bucurie pentru intensitatea simțirii pe care i-o dăruise. Deveniseră cele mai bune prietene, chiar dacă
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
concerte se țin acolo, și spectacole de operă, și... Iudit: ...și expoziții, și muzee. În Israel e așa un amalgam de populație. Ghetoul îl duci cu tine. Adică noi nu avem alte cunoștințe decât timișoreni. Nu români. Timișoreni. Am o vecină sus, aia-i din București și nu mă am bine cu ea. (Râdem) Adina a avut prietene și sabre[17], de origine marocană. Dar acum și ea e prietenă cu două familii din Cluj. Au ceva în comun. GN: Dacă
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
bine. Muribunda: Nu merg la spital. Eu vreau să mor la casa mea, pe perna mea. Fiul: Nu o să mori! Muribunda (către fiul său): Ești obosit. Mergi să te odihnești cât mai este timp. Văd că au venit în vizită vecinele. Fiul: Îți iau aerul babele acestea! Muribunda: Așa te-am educat? Fiul: Iartă-mă, mamă! Muribunda: Ești un copil. Mergi să te odihnești! (Muribunda cade pe pernă și începe să respire greu. Doctorul îi ia pulsul.) Doctorul: A intrat în
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
în fața lui „Nici nu învie, nici nu moare.“ Baba 1: Și-a revenit. Fiul: Și ce v-a spus când și-a revenit? Baba 1: Că eu, mama lui, nu-l iubesc, că mai mult a ținut la el o vecină care văzându-l cum suferă i-a dat niște medicamente ce l-au făcut bine. Fiul: A fost voia Domnului să învie? Baba 1: Ar trebui să mă respecți. Sunt mai bătrână decât mama ta. Fiul: Respect înțelepciunea. Baba 1
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]