561 matches
-
valuri, marca „vastă și triumfală”, „nemărginit safir”, „cuib [de] smarald” etc. Admirația este totală, viziunea este feerică, nimic pe lume nu absoarbe mai bine gîndul și nu Încîntă mai mult ochiul ca schimbătoarea cîmpie lichidă: „O, mare, scumpă mie Eu vecinic te admir...”. Marea angajează un sentiment al plecării, al depărtării, acela ce duce spre ținutul visului: „lumea dorită” a Atlanticului, Asia frumoasă, India plină de minuni (Marea Mediterană). Ea are, În esență, o funcție decorativă și stimulatoare. Incită fantezia și facilitează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțînd note-ngrozitoare. Totul e În neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor În atmosferă, pe zăpadă - nici un pas; Dar ce văd?... În raza lunei o fantasmă se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră. Îi oferă, atunci, moartea ca semn de iubire și slavă: „Primești a mea moarte?”... CÎnd, În fine, Catinca se arată milostivă, cerurile se deschid, universul strălucește și omul Îndrăgostit uită să mai moară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la cîți trece PÎn’la mormînt Îi petrece, Și nici atuncea nu-i lasă, Ca norocul ce nu-i pasă, Ci și pe ale lor oase Varsă lacrimi dureroase, Le ridică monumente, Cele mai tari elemente, Le zidește chimitire Spre vecinică pomenire. El slăvește În viață Un adevăr cu dulceață, Și o dreptate cinstește, Aceasta Îl mulțămește. La neam, l-averi nu să-nchină (Lumea de pilde e plină), La el săracul e una Cu cel ce poartă cununa, Înțeleptul și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care am mai citat, Politică și cultură. "...această lume de strânsură ă clasele de sus î mișună aci deasupra unui element etnic hotărât. Sub tot acest Babel există o limbă românească, care-și are geniul ei; sub toată această vultoare, vecinic mișcătoare, există un popor statornic, care-și are calitățile și defectele lui specifice, bunul lui simț, o istorie plină de suferințe, nevoi, simțiri și gândiri proprii"1 . Încă o dată: din viața acestui popor a extras el tragedia, din viața "strînsurii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
destine curmate violent, uneori injust (de fapt, atipic): Și așea, scârbindu-se împărățiia, l-au mazilit pre Constantin-vodă și au dat domniia lui Ștefan-vodă Tomșii. Nu i-au folosit lui Constantin-vodă uricile ce avea de la împărăție, date tatâne-său, de domniie vecinică, lui, și feciorilor lui, și nepoților lui, că turcul cu vreme dă, cu vreme ia, precum iaste vremea, așea lasă, blându cându iaste vreme de blândețe, sămețu cându iaste vreme de sămețiie. Creștinului niceodată cuvântul nu-l ține, nice ieste
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rezultate din contaminarea diverselor tradiții. În genere este un fapt constatat că poporul citește și iubește aceea ce-l ațâță sau îl înspăimântă într-un mod covârșitor. Și cu atât mai mult când e vorba a găsi o deslușire pentru vecinica cimilitură a vieții: moartea. Starea sufletului după ieșirea din trup interesa și interesează mai mult decât orice, și descrierea iadului și a raiului este obiectul de predilecție al fanteziei populare. (Gaster 444) Codex Sturdzanus, Codicele Marțian, Mineiul pe octombrie (Râmnic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nimicirea Papei și a Bisericii Catolice. Capul unei societăți francmasonice din Florența a declarat că: "Înainte de toate, trebuie să stăruim din răsputeri ca să se desființeze garanțiile date papei. Pentru noi, Vaticanul nu reprezintă o religie dumnezeiască, dar este un complot vecinic împotriva Italiei și a civilizațiunii, o piedică împotriva oricărui progres"624. Ziarele catolice din Moldova au relatat conflictul deschis purtat în presa din Italia între Biserică și francmasonerie, cât și implicarea francmasonilor (denumiți "șerpii verzi") în participarea Italiei la război
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Se află În poem adjective substantivizate, menite să amplifice valoarea expresivă: „adânc necunoscut”, „Am coborât cual meu senin...”, „... pline de -ntuneric...”, „dar nu mai cade ca-n trecut / În mări din tot Înaltul...”. Uneori chiar adevebele devin substantice: „Din sânul vecinicului ieri / Trăiește azi ce moare.” Figurile de stil Comparația Din punctul de veder al al figurilor de stil, comparația se află printre cele mai de seamă momente expresive din cuprinsul poemului. Există o tendință către comparația absolută: „Cum e fecioara
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o nație slobodă și cârmuită de un prinț mare. Niciodată țara rumânească n-a fost mai slăbită și mai vrednică de respectul și cinstea altor staturi ca în vremea aceasta. Ca să îngrădească, să întemeieze slobozenia și să asigureze țării fericire vecinică, croii proiectul acel mare de a uni pe toți rumânii într-o putere. Cu armele în mână înființă proiectul acest favorit al său și vrednic de un rumân mare ca dânsul; dar când era să întemeeze statul acest nou al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]